258,323 matches
-
oferi alții, ei înșiși neavând nici o soluție la propriile lor probleme; spiritul de imitație punea în evidență fragilitatea și instabilitatea societății docirane, mereu în căutare de repere". Simpaticul personaj nu acceptă idolatria oficială a sistemului și intră în conflict cu regimul comunist. Cam acesta este, pe scurt, subiectul romanului Întoarcerea lui Dracula de Gheorghe Patza. Ar mai fi de adăugat pasajele de veritabil roman polițist și de aventuri care condimentează parabola prințului "actualizat". Autorul își construiește narațiunea ca un spațiu interstițial
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
80 decît în anii '50. Mai cu seamă că deceniile care-i despart aduseseră o oarecare ameliorare materială. Dezastrul din interior și izolarea în exterior a țării nu mai constituiau un secret pentru nimeni. Nici atotputernicia Securității care făcuse din regimul ceaușist un regim penitenciar. Cu toate acestea imaginea de bun român a lui Ceaușescu a continuat să stimuleze credința unora și să descurajeze disidența altora. Mesajul naționalist s-a substituit celui comunist în însuși nucleul ideologic al sistemului (ce a
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
anii '50. Mai cu seamă că deceniile care-i despart aduseseră o oarecare ameliorare materială. Dezastrul din interior și izolarea în exterior a țării nu mai constituiau un secret pentru nimeni. Nici atotputernicia Securității care făcuse din regimul ceaușist un regim penitenciar. Cu toate acestea imaginea de bun român a lui Ceaușescu a continuat să stimuleze credința unora și să descurajeze disidența altora. Mesajul naționalist s-a substituit celui comunist în însuși nucleul ideologic al sistemului (ce a fost protocronismul, dacă
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
de guvernare ale lui Ceaușescu. După 1989 și în pofida revoltei populare care l-a gonit pe dictator, această imagine patriotică a lui Ceaușescu "s-a păstrat, ca să nu spun că a fost cu grijă conservată de ultimii mohicani ai defunctului regim. Se poate crede că salvarea ideii comuniste n-a venit atît de la iluzia de dreptate socială și de egalitate pe care s-a bazat inițial, cît de la aceea de solidaritate națională pe care a întreținut-o la sfîrșit. Întrebați despre
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
sentimentale mic-burgheze și să-și recunoască activitatea criminală contra-revoluționară, el pleda de pe pozițiile "rațiunii" și "logicii" duse pînă la capăt, în realitate ale acelei raționalități delirante reduse în esență la cîteva obsesii și idei fixe pe care s-au bazat regimurile totalitare ale secolului XX, în acțiunea lor devastatoare. Cum se face că instaurarea încrederii în forța nelimitată a rațiunii și a ideii de progres care, odată cu primele cuceriri ale științei moderne, a luat locul credinței în supranatural, creînd postulatul unității
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
a ideii de progres care, odată cu primele cuceriri ale științei moderne, a luat locul credinței în supranatural, creînd postulatul unității speciei umane în locul perierarhizării ei, cum se face că aceste teze de sorginte carteziană a secolului Luminilor au dat naștere regimurilor totalitare cele mai implacabile din istorie, care nu s-au sfiit să le batjocorească, să le pervertească și denatureze cu cinism, pentru a justifica în numele lor cele mai mari crime și fărădelegi, de la minciună, jaf și umilințe nesfîrșite pînă la
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
au pierdut totul în afară de rațiune. Piezînd omenia din cauza unei raționalități sterpe, desprinse de viață (ceea ce, spre deosebire de Sartre, îi repugnă lui Camus cînd zicea ceva de genul: dacă aș avea de ales între justiție și mamă, aș alege-o pe mama) regimurile totalitare - și, din păcate, nu numai ele - au pervertit totodată și ideea de progres în măsura în care ea a intrat în contradicție cu aceea a demnității umane. Progresul, în viziunea multor politicieni de ieri și de astăzi, transformă toți oamenii în mijloace
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
blondă robustă, - se lasă doctorul dus de val. - Dumneavoastră, - întreb, - sunteți căsătorit? - Sigur. - Și aveți copii? - Un băiat. - Nu v-ați gândit la ce-l așteaptă? - Ce să mă gândesc? Știu prea bine ce-l așteaptă. Îl așteaptă lagărul cu regim sever. Am vorbit cu avocatul. Mi s-a cerut deja și semnătura... Teppe vorbea liniștit și simplu. Ca și cum ar fi fost vorba de ceva normal și bun. L-am întrebat, cu voce scăzută, încrezător și conspirativ: - Cazul Soldatov? - Ce? - doctorul
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
microfon și anunță: - La cererea prietenilor noștri, care s-au întors din stațiunea balneoclimaterică Azalemma... Făcu o pauză semnificativă: - Se execută cântecul liric "Ploicica picură pe rât!..." - Știi ce-i aia Azalemma? - se înveseli Kuzin. - Cea mai mare colonie cu regim de lagăr din Estonia. ITK, - deportare, BUR... Hai, dă-i drumul! Ridică paharul. - În cinstea ta! În cinstea fiului tău! - Pentru întâlnirea noastră! Și să nu fie ultima... Kuzin înfulecă repede ceva și începu: - Cum s-a întâmplat la noi
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
drept destinatar societatea în ansamblul ei și au ca scop să insufle acesteia curaj și speranță. În al treilea rînd, gesturile de împotrivire sau de refuz trebuiau să fie publice, protagoniștii asumîndu-și, în mod conștient, deliberat, riscul de a sfida regimul precum și consecințele ce decurgeau de aici. În sfîrșit, în al patrulea rînd (și acest lucru este valabil și pentru disidenți), este esențial de subliniat că fenomenul rezistenței nu poate fi redus la latura lui contestatară. La fel de importante ca și contestarea
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
ca fiind un motor esențial al evenimentelor de felul celui de la Jedwabne. Cei mai plini de entuziasm în asasinarea evreilor au fost, spune Gross, aceeași care se implicaseră în administrația sovietică între 1939 și 1941 și care, apoi, au sprijinit regimurile comuniste ale Poloniei: oameni de condiție joasă, eventual cu copii de întreținut (deci dependenți de cei care puteau asigura supraviețuirea familiei) și ușor de șantajat. Cu astfel de susținători s-a făcut trecerea spre societățile socialiste, al căror faliment era
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
cele mai impresionante cărți dedicate Holocaustului în ultimii ani. * * * Și în cartea publicată de Alina Mungiu la Polirom, Secera și buldozerul, revine tema celor care, avînd ceva de ascuns, de la cazier la partizanate politice, ajung să slujească la fel de entuziast orice regim promite să nu-i compromită. Ei sînt cei care, la Nucșoara, i-au dus pe securiști la ascunzătorile partizanilor, au devenit apoi primari comuniști și-au sfîrșit prin a conduce întreaga comunitate după 1989, și la fel s-a întîmplat
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
al adaptabilității culpabile, al adulării care semnifică decăderea cea mai joasă. Pactul cu diavolul se revarsă într-un belșug de roade sumbre. Să fie vorba de o genă națională? De o "tradiție"? În orice caz, nu e o inovație a regimului de după 1944, căci iată ce notează Monica Lovinescu, parcurgînd un număr din 1940 al Revistei Fundațiilor Regale, a cărui temă o inspiră împlinirea unui deceniu de domnie a regelui Carol a II-lea: "Rămîn uimită: deci plecăciunea la Curte, cu
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Arghezi, lingău vulgar, nu numai Călinescu care tot compară "curtea" lui Carol al II-lea cu a lui Ludovic al XIV-lea, nu numai Sadoveanu, dar și Camil P. (de Cezar P. ce să mai vorbim) care teoretizează asupra "statorniciei" regimului lui Carol al II-lea într-o Europă în ebuliție. Și cîți, cîți alții. Poate că mai mult decît pentru opera lui îi sînt recunoscătoare tatei de a nu-l fi găsit în acest număr, de a ști că niciodată
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
anii optzeci și nici în anii șaptezeci. N-am avut nici un intelectual important care între compromis și onoare să fi ales onoarea. Emigrarea (soluție, recunosc, tragică ea însăși) a fost văzută cel mai adesea ca forma supremă de opoziție la regimul scelerat al comuniștilor. Nu mai vorbesc de cei care să fi preferat închisoarea unei libertăți cu călușul în gură. N-am văzut nici o fotografie în care o "conștiință" românească să fi lucrat ani de zile ca hamal într-o brutărie
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
care să fi preferat închisoarea unei libertăți cu călușul în gură. N-am văzut nici o fotografie în care o "conștiință" românească să fi lucrat ani de zile ca hamal într-o brutărie, așa cum a făcut-o Václav Havel, omul căruia regimul comunist cehoslovac i-a pus pașaportul în mână, dar el a replicat zâmbind: "Mulțumesc, domnilor, prefer să car saci în gară, decât să-mi părăsesc țara!" Peste câteva luni, în februarie 2003, după treisprezece ani în care și-a condus
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
mai larg al unei discuții despre anumite libertăți ale topicii românești. Pentru autor, topica fixă din franceză e de-a dreptul un defect: "Cu toate acestea, cîtă lume n-a admirat propoziția franțuzească zicînd: ce logică minunată: subiect, predicat și regim; iaca asta înseamnă limbă perfectă! Pe cînd în realitate este o neiscusință a limbei franceze de a-și lăsa propoziția țintuită într-un calup de care nu mai poate scăpa...".
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
primăvară de la București. Nici o reformă dinlăuntru a PCR. Și nici o conștiință a necesității ei. În aceste condiții, liberalizarea a fost ea însăși la noi una originală. Se poate afirma că scriitorii au profitat la maximum din minima flexibilizare politică a regimului. În Polonia, Cehoslovacia sau chiar Ungaria, noii lideri au dorit să se deschidă spre regimuri mai democratice și, în orice caz, mai puțin marcate ideologic. În România, Ceaușescu n-a avut nici o clipă această intenție. Dacă a fost obligat să
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
aceste condiții, liberalizarea a fost ea însăși la noi una originală. Se poate afirma că scriitorii au profitat la maximum din minima flexibilizare politică a regimului. În Polonia, Cehoslovacia sau chiar Ungaria, noii lideri au dorit să se deschidă spre regimuri mai democratice și, în orice caz, mai puțin marcate ideologic. În România, Ceaușescu n-a avut nici o clipă această intenție. Dacă a fost obligat să simuleze deschiderea, a fost pentru a putea cîștiga o bătălie de imagine: necunoscut de opinia
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
permis-o (dincolo de punctele de vedere exprimate de participanți) a fost una, cel puțin pentru mine, neașteptată: resposabilii cu politica culturală a PCR par să fi fost, în anii '60, conștienți exclusiv de importanța desovietizării, nicidecum de aceea a destalinizării regimului comunist român. Dezghețul n-a putut fi, în aceste circumstanțe, nici cu voie, nici fără voie de la partid: pur și simplu partidul nu avea conștiința procesului de liberalizare și deschidere la care îl obliga situația internațională de după 1956, în care
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
23 august 1944, a început declinul precipitat al S.S.R. Puterea comunistă impune "odioasele epurări politice", "consternante", cum îi apar lui Vârgolici, pentru că s-au petrecut foarte repede, înaintea celor de la Academie, cu concursul acelor scriitori care trecuseră iute de partea regimului nou. Decesul oficial al Societății Scriitorilor Români are loc în martie 1949, când ia naștere Uniunea Scriitorilor din România. Aceasta are și ea istoria ei, contradictorie, convulsionată, dramatică și câteodată grotescă, dar nu are încă istoricul decis să o scrie
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
capra râioasă, și porcul costeliv, și găina cotcodăcind a jale. PSD-ul știe că, pe termen scurt - adică până la alegerile anticipate - a dat marea lovitură de imagine a deceniului. Lordul Robertson s-a dovedit cel mai eficient agent electoral al regimului iliescian. Opoziția, din pipernicită ce era, a devenit invizibilă. Singurul discurs care-o diferenția de (ei, da!) neocomuniști - discursul pro-occidental - se capitalizează spornic în conturile pesediștilor, iar alte idei nu par să tulbure mințile liberalo-pedisto-țărăniste exilate în planul îndepărtat al
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
li s-a putut opune rezistență. Și dacă nu s-a întâmplat acest lucru este pentru că a existat o abdicare, uneori din partea unor mari sectoare ale populației... - Ați afirmat într-o anumită împrejurare că popoarele trebuie să împartă răspunderea cu regimurile despotice... - Chiar așa este! Cred că este foarte important acest lucru pentru "a ne vaccina" împotriva unor noi tiranii. În principiu, întotdeauna rezistența este posibilă, desigur, cu excepția unor situații excepționale, în cazul unei invazii din partea unor mari puteri. Sunt foarte
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
dat, sunt suficient de slabe pentru a li se putea opune rezistență. Se întâmplă însă să existe sectoare, uneori foarte importante în societate, care se amăgesc și care ajung să creadă acea supremă stupizenie cum că un om puternic, un regim dur, un guvern de mână-forte ar fi mai capabil să rezolve problemele, decât un regim democratic, unde, desigur, se face multă demagogie politică și unde cu mult efort se ajunge la un consens. Aceasta este o eroare care a făcut
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
să existe sectoare, uneori foarte importante în societate, care se amăgesc și care ajung să creadă acea supremă stupizenie cum că un om puternic, un regim dur, un guvern de mână-forte ar fi mai capabil să rezolve problemele, decât un regim democratic, unde, desigur, se face multă demagogie politică și unde cu mult efort se ajunge la un consens. Aceasta este o eroare care a făcut ca multe țări să dea mână liberă tiranilor, o slăbiciune pe care ulterior au plătit
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]