733 matches
-
Cutume ale lojilor de început erau parte din regulile și îndrumarul de credință al Cărții Sfinte. De aceea Biblia, cea mai cuprinzătoare carte a lumii, a celor văzute și nevăzute dintre cer și pământ este universală și nu poate cuprinde regionalisme, provincialisme, sectarisme, preconcepții rasiale sau religioase. Trei mari religii și peste o sută de altele mai mici își au obârșia în paginile ei. Omului, descendent ancestral i se adresează Dumnezeu, Tată al fiecăruia în parte. În ochii Săi rasele sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
periodicului sunt în primul rând politice: denunțarea „dușmanilor țării și credințelor ei”, oprirea tendințelor de „anarhizare” și apărarea „comorilor de simțire strămoșești”. Într-un scurt apel publicat în primul număr, programul e definit ca „solidaritate a celor buni”. Discuțiile despre regionalism (Sandu Plavie și George Enescu, 3/1931) se poartă exclusiv din această perspectivă a unității morale și de neam. În numărul 10 din 1932, N. Iorga semnează articolul Încotro trebuie să mergem (ca să aibă un viitor, poporul „trebuie să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
meserie, începutul micii industrii, înfruntările dintre cultul ortodox și cel greco-catolic - iată tot atâtea repere ale vieții satului bănățean de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Pentru necunoscătorul subdialectului bănățean, limbajul pare prea încărcat de regionalisme lexicale și sintactice, dar textul rămâne perfect accesibil. Ca etnograf, B. cercetează sursele arhaice ale esteticului sau valorifică tradiția culturală a Banatului, continuând punerea în operă a principiilor Școlii Ardelene. Monografia Beregsău Mare (1996) vrea să evalueze spiritualitatea populară actuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285806_a_287135]
-
și prejudecăți sociale în lumea unui sat bănățean, Carnetul lui Radu Roman („Cosinzeana”, 1923-1924), încercare eșuată de analiză psihopatologică ș.a. Accidental, G. abordează și genul dramatic (O noapte la Oituz). În scrisul lui se observă efortul, remarcabil, de a abandona regionalismul tematic și lingvistic într-un moment în care acesta era încurajat și prețuit. SCRIERI: Japonia, Lugoj, 1905; În vraja trecutului, Lugoj, 1908; Din vremuri de mărire, I, Vălenii de Munte, 1910; Blăstăm de mamă. Domnișoara Marta, Arad, 1916; ed. 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
moldovenismului și creștinismului modelat după cel rusesc. Cititorii și criticii au început să se întrebe, uimiți, dacă scriitorul a fost cu adevărat sincer în scrisul său. Această debusolare are, firește, temei, fiindcă în opera sa n-au lipsit notele de regionalism literar cu tendință antiromânească. D. debutează în contextul literaturii basarabene din anii ’50, când, după moartea lui Stalin, se instaurează o epocă a „dezghețului” social. El impune, autoritar, formula narativă lirico-simbolică, afirmându-se pe linia tradiției lui Ion Creangă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
în general să abordeze multitudinea temelor europene, fără menajamente, fără nici un fel de superstiții, fără complexe de inferioritate, pentru că temele de literatură și prelucrarea acestora fac parte din patrimoniul universal, iar "tradiția noastră este întreaga cultură occidentală"47, dincolo de orice regionalism sau naționalism care să reducă literatura la simplă culoare locală, cu spatele la lume, fără să comunice cu ea; o literatura nu se îmbogățește, spune Borges, insistând pe ceea ce este specific, eroare de care, cu fina-i ironie, se declară vinovat în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că tineretul european, atât de politizat, de stânga, insistă asupra conceptului de literatură angajată, tema arhidezbătută și care se credea a fi fost deja epuizata. Întrebat dacă mai există literatura latino-americană angajată în sensul a ceea ce europenii înțeleg prin aceasta: regionalism, indigenism, lupta împotriva injustiției -, Sábato a răspuns că "literatura este sondarea în adâncul conștiinței umane, nimic mai mult"52, aceasta este angajarea adevărată a artistului, fidelitatea față de sine însuși, în numele căreia trebuie să suporte orice formă de acuzație. Literatura, aceasta "expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care scrie Cartea moțului cântă, așadar, tărâmurile de baștină, țara, neamul, părinții, frații, consătenii, tot ce ține, cum spunea Aron Cotruș, de „străvechiul suflet al Ardealului”. Ceea ce îi individualizează cântecele e graiul deosebit de pietros, de colțuros, îmbiat cu măsură de regionalisme, dar mai ales versul sacadat, opintit, hurducat, adesea aritmic, de o duritate țărănească aparte. SCRIERI: Cartea moțului, Mediaș, 1937; Cântece cu călușul în gură, București, 1942; Viața lângă cer, Zlatna, 1943; Bună dimineața, Țară!, Cluj, 1945; Cântecul moților, pref. I. D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
greu să se supraestimeze . influența conștientă a statului în ultimele decenii. Aceasta s-a exercitat atât negativ - prin suprimarea de publicații, prin arderea unor cărți, prin cenzură, precum și prin reducerea la tăcere și mustrarea scriitorilor - cât și pozitiv - prin încurajarea regionalismului legat "de glie și de sânge", sau a "realismului socialist" sovietic. Faptul că statul n-a izbutit să creeze o literatură care, conformându-se indicațiilor ideologice, să reprezinte o mare valoare artistică, nu este de natură să infirme părerea că
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii societăți) și „negative” (burghezi, „foști”, care se opun, sabotează etc), conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful „noului”, o abilă și simplă retorică propagandistă, replici scurte și dure, un limbaj accesibil, pigmentat cu regionalisme și cuvinte specifice diverselor profesiuni. Omul din Ceatal (tipărită în 1948) aducea pe scenă o lume necunoscută până atunci teatrului, exotică nu numai prin localizare (Delta Dunării), ci și prin viața frustă, naturală, dură, prin conflicte puternice și deznodăminte crunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent sensurile denotative; lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării afective. Este marcat de particularități socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj original versus clișee lingvistice, neologisme/termeni populari, regionali); - nivelul morfosintactic al conversației uzuale evidențiază topica afectivă, caracterul spontan, neelaborat, structuri libere, specifice oralității, formulări eliptice etc. Compunerile scrise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semnificația fiecărui semn lingvistic este un fascicol de sensuri și nuanțe semantice) și pe „caracterul deschis al semnificației“ - producerea sensurilor este determinată și de participarea activă a lectorilor; limbajul artistic valorifică toate sferele vocabularului, toate variantele spațiotemporale sau socioprofesionale (arhaisme, regionalisme, argou, jargon, neologisme etc.), selectând mai ales termeni polisemantici care creează ambiguitatea, dezvoltând sensuri conotative; - nivelul morfosintactic se constituie ca un „spațiu intern al limbajului“ (Gérard Genette, Figuri) cu mare putere de semnificare a textului liric, în primul rând. Frecvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
marcat de spontaneitate și indici ai implicării afective. Mărcile textuale specifice sunt: - la nivel fonetic: mărci ale oralității, accente afective, variante fonetice familiare; rime și ritmuri simple, aliterații; - la nivel lexical: selectarea unor cuvinte și expresii specifice universului rustic (inclusiv regionalisme), frecvența mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului; - la nivel morfosintactic: prezența unor forme neliterare, a viitorului colocvial, a super lativului popular, frecvența mare a interjecției; modele sintactice bazate pe repetiții sau pe recurența lui „și“ narativ, anacolutul etc.; - la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spațiul cărora se confruntă un univers real cu unul imaginar“ (Dumitru Irimia). 5.2. Registrele stilistice particulare Registrul stilistic regional conferă identitate geografic lingvistică universului ficțional, personajului/naratorului sau instanței lirice exprimate. - Sunt utilizate, în scop expresiv, toate tipurile de regionalisme (lexicale, fonetice, semantice, gramaticale). Efecte stilistice: lărgirea seriei sinonimice, culoare locală (realism descriptiv), rol de caracterizare a personajelor. Registrul stilistic arhaic evidențiază dimensiunea istorică a limbajului; situează instanțele comunicării artistice întrun orizont de timp revolut, prin actualizarea unui limbaj învechit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de înnoire a limbajului în caracterizarea unor personaje/a unui grup social închis - elevi, studenți, militari, deținuți. - Expresivitatea artistică a termenilor argotici: creează figuri semantice (metafora, metonimia, eufemismul, antonomaza etc.) prin sensurile noi atribuite unor cuvinte din limba comună, unor regionalisme, arhaisme, neologisme, generând un limbaj codificat. „Întro măsură definitorie, metafora este cea care dă argoului tenta de limbaj energic, voluntar, penetrant și incisiv“, iar „Bogăția metaforei argotice se explică prin fenomenul de înnoire continuă a termenilor și a expresiilor care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
biblice; motive literare legate de rituri/mituri agrare, pastorale, religioase (semănatul, transhumanța etc.; mituri biblice: Nașterea Pruncului Sfânt, destinul christic, îngerul etc.) - limbaj poetic care rezolvă criza limbajului prin revigorarea unui lexic poetic bazat pe registrul stilistic popular cu arhaisme/regionalisme și pe registrul stilistic liturgic (ter meni religioși) - model de versificație: clasic. - Reprezentanți: Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, Nichifor Crai nic, Mihail Sadoveanu, Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
electrificarea satelor, mecanizarea agriculturii, „culturalizarea“ țărănimii. Această dimensiune parodică se realizează prin tonalitatea ironică, prin deconstruirea unor clișee ale „limbajului de lemn“. Limbajul poetic cărtărescian se remarcă prin amestecul registrelor stilistice: tenta ostentativ populară a cuvintelor, neologisme (termeni tehnici) alături de regionalisme (chindie, plozi). Întregul discurs poetic ilustrează amestecul „vocilor lirice“. Astfel, în primele șase versuri, o voce impersonală marcată prin lipsa indicilor de persoană construiește imaginea unui țăran fără nicio legătură cu tradiția și cu spiritualitatea ances trală. Versurile următoare iau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a scăpat, nici el, principiului epurărilor. Cele din MPLA din Angola anului 1977 au fost sângeroase pentru partizanii lui Nito Alves, învinși datorită sprijinului cubanezilor și acuzați, de către o conducere occidentalizată și preocupată să edifice statul-națiune, de „rasism, tribalism și regionalism”. La fel și în Etiopia unde, pe 17 aprilie 1977, la Addis-Abeba, Haile Mariam Mengistu, dictatorul care l-a răsturnat pe Negus, sparge în public trei flacoane cu sânge reprezentând „imperialismul”, „feudalismul” și „capitalismul birocratic”, gestul ținând loc de apel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
latinizantă, îi fac versurile greu lizibile. În volumul Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice (1874), a prelucrat peste cinci sute de maxime aparținând lui Ovidiu, Horațiu, Marțial, Vergiliu, Terențiu, Tibul, Juvenal, Cicero ș.a. Distihurile sale, fluente, îmbină totuși nefericit neologismul și regionalismul, în alăturări improprii. SCRIERI: Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice, I, Satu Mare, 1874. Repere bibliografice: V. Scurtu, Un precursor al românismului sătmărean: Petru Bran, F, 1939, 2-3; Dicț. lit. 1900, 122. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285859_a_287188]
-
perioada copilăriei și adolescenței: gușă; afectarea dezvoltării fizice și mintale; hipotiroidism clinic manifest sau subclinic. Termenul de gușă desemnează o mărire a glandei tiroide fără însă a-i desemna și substratul morfologic. în unele publicații se poate întâlni termenul gușe, regionalism bucureștean nereținut de Dicționarul Limbii Române Contemporane. Când gușa se întâlnește frecvent într-o zonă cu caracter endemic, se folosește termenul de gușă endemică. Gușa endemică este numai una dintre formele de manifestare a deficitului iodat. Aportul alimentar real din
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
argotic" (G. Călinescu), erotica însăși fiind un ceremonial de basm, miracol sau nostalgie a acestuia. În Mărțișoare și Hore, trăsătura definitorie este ludicul. În Hore, ființele minuscule întrețin o atmosferă euforică, nelipsită de aspectul ludic, de un torent de arhaisme, regionalisme, neologisme cu nuanțe biblice, echivalențe multiple. După bătălia dintre pușlamale, privită cu ochi de estet, în balade ale lumii interlope, poetul alcătuiește elegii villoniene, caracterizate prin amestecul de abject și sublim (Cina, Dimineața, Morții, Galere, Serenadă), de revoltă, indignare, uimire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată de vocabularul religios (Luca, Marcu, Ioan). O poetică a antipoeticului așează lirica argheziană sub semnul categoriilor negative: urâtul, banalul, bizarul, oribilul, bufonescul etc. În celula închisorii, versurile sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între care și aceea de a înțelege graiul animalelor și al insectelor. El se sfătuiește cu calul, care-l scapă de multe necazuri. Umanizarea personajului se face prin arta narațiunii, caracterizată de umor și oralitate, prin cuvinte și expresii populare, regionalisme: "se vede că mi s-a apropiat funia de par", zicători, proverbe și fraze rimate: "să-l văd când mi-oi vedea ceafa"; Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este original, se caracterizează prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă Prepeleac este prezentat în comparație cu fratele său: "Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se împarte în trei secțiuni: „Proză”, „Versuri” și „Cronica”. Li se adaugă o anchetă în rândul scriitorilor și câteva articole succesive intitulate La ce lucrează scriitorii. Pe parcursul existenței sale, publicația pune accent pe „puterile creatoare ale locului”, în spiritul unui regionalism menit să contribuie prin valorile proprii la „marele element al românismului” (I. Cetină, Rostul periodicelor provinciale). Rubricile obișnuite sunt „Știri - Fapte - Comentarii”, „Cronica”, „Epigramă și humor”, „Școala și biserica”, „Tribuna liberă”, „Diverse”, „Anchetele noastre”. Sunt găzduite versuri de Ion Pillat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]