1,136 matches
-
ba chiar stă scris pe fundalul din plastic „În seara aceasta se va comite o crimă”). Ceea ce este șocant - dincolo de disprețul rece față de umanitate al lui Friedman - este cât de proaspăt și imperios este simțit stilul. Bineînțeles, există o viziune regizorala incredibil de puternică. Cel mai important lucru legat de piesă și producție este sentimentul de furie pură față de lumea capitalismului târziu. Față de nihilismul monetarismului și piața liberă, cele mai mici așteptări de umanitate în gândirea lui Friedman și faptul că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93229_a_94521]
-
pot să o facă. Cum nu poate să scape de accentul bănățean, să-i spunem, Sabina Bijan. Rostirea ei este halucinantă! Un minim efort ar fi fost necesar, și obligatoriu, pentru ca să rezolve treaba asta. Și nu avea nevoie de sfaturi regizorale. Estetic, textul merge pe formula cunoscută la Bauersima, pe un tip de abstracțiune combinată cu reziduurile de mentalitate, de meta-realitate, de lumi virtuale și proiecții, de impas și însingurare și așa mai departe cu care s-a populat diurnul și
Femeia si Barbatul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8219_a_9544]
-
speranța prospețimii, a profesionalismului se înviorează. Simți că aer nou pătrunde, în forță, în breaslă. De cele mai multe ori, sînt fericită cînd observ cîțiva potențiali actori buni - cinci sau șase - din cincizeci și ceva de absolvenți bucureșteni sau cînd intuiesc stofă regizorală la unul sau doi studenți din anul terminal. În ultimul interval, după seria cu regizori tineri ca Gianina Cărbunariu, Ana Mărgineanu sau Radu Apostol, de pildă, nu a apărut nimic care să atragă interesul și să confirme. Problema spinoasă rămîne
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
actorii clasei prin roluri serioase, grele în spectacole pe care multe teatre nu le au în repertoriu. Pianul - Hedda Gabler, Ivanov, Trei surori, Pescărușul după Ibsen și Cehov sau Ea după texte de Eugen Ionescu sînt spectacole profunde, cu idei regizorale fine, subtile, confesiuni spirituale de anvergură pe care Miklos Bacs le pune în scenă cu studenții lui cu o bucurie teatrală imensă. Autentică. Emoția scenelor de doi sau trei din Ibsen-Cehov, maturitatea interpretării lor, poezia luminilor, jocul cu planul doi
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
în lumea plină de capcane și imprevizibil a producției de film aflată la începuturile sale, cînd competențele nu erau clarificate și producătorul, omul cu banii, putea trece foarte bine drept regizor al filmului, așa cum și operatorul putea asuma un rol regizoral. Nae Caranfil joacă savuros, inteligent registrul dramatic, cu cel autentic tragic, sau tragic-pompier și cu un comic versatil închise în retorica hamletiană ca un mesaj aruncat într-o sticlă. Filmul reușește să redea dimensiunea complexă a ceea ce înseamnă film, de la
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
Spectacol în spirit pușkinian Mădălin Alexandru STĂNESCU La sfârșitul anului trecut, Opera bucureșteană a reluat reprezentațiile cu Evgheni Oneghin, poate cea mai cunoscută și cântată lucrare destinată teatrului liric compusă de Piotr Ilici Ceaikovski. Purtând semnătura regizorală a marelui actor Ion Caramitru, Evgheni Oneghin a prilejuit publicului întâlnirea cu mai multe distribuții ce au descoperit fațete diferite ale personajelor operei. Astfel, de fiecare dată afișul a fost unul atractiv pentru spectatori, acest lucru fiind valabil și în
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
alcătuit din Ana Chifu - flaut, Maria Chifu - fagot, Tamara Dica - violă și Laura Buruiană - violoncel. Conducerea muzicală i-a aparținut lui Gabriel Bebeșelea. Suita scurtmetrajelor care a urmat au oferit publicului extrem de numeros o diversitate captivantă de idei și stiluri - regizorale și muzicale. Țara de carton și vată i-a inspirat regizorului Emmanuel Flores o combinație de cuburi, de diferite mărimi, la început disparate în spațiu, dar, treptat, asociindu-se și alcătuind forme cubiste ovoidale, dispuse atât pe orizontală, cât și
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
ficțiunile lui Shakespeare și ale lor, de ceva fundamental legat de oameni și de teatru ca substanță vitală. Așa cum spuneam și în numărul trecut al revistei, mi se pare extraordinar să parcurgi într-un interval scurt, dens, cîteva dintre discursurile regizorale majore, la ora asta. Peter Brook, Lev Dodin, Robert Wilson, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius sînt reperele universului teatral, sînt cîteva dintre numele de rezonanță în jurul cărora se învîrtește seducția, preocuparea, vîlva, interesul artiștilor. Festivalul Shakespeare de anul acesta a oferit
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
manageriale. Mai ales atunci, de mult, cînd noi cu toții traversam o tranziție nesfîrșită. Uneori, ca un Don Quijote, s-a luptat cu morile de vînt, a împins apele la deal și munții la vale ca să reușească la Craiova defilarea marilor valori regizorale și actoricești internaționale. Cei mai mulți dintre invitați abia dacă auziseră de București. Cît despre Craiova... Perseverent, încăpățănat, tenace, naiv, fanatic, Emil Boroghină a reușit de-a lungul celor șase ediții să facă imposibilul posibil. Am rămas stupefiată să citesc pe foițele
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
de la Teatrul Național din București, de la Teatrul Bulandra și de la Teatrul Odeon, turneele trupelor mari de afară s-ar fi putut să fie vorbe în vînt. Așa, am avut seri și nopți fantastice. De teatru teatru. Serios, profund, emoționant, discursuri regizorale cu idei noi, argumentate perfect scenic, cu interpretări actoricești magnifice. Momente unice din care te hrănești spiritual toată viața. Ele nu au nevoie de unanimități în receptare sau în apreciere. Aș zice, ba dimpotrivă. Pentru că sînt vii. Pentru că, într-un
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Thersites și Calchas să fie interpretate de același actor, Richard Cant, Cressida și Andromaca de o singură actriță, Lucy Briggs-Owen, iar Helena și Cassandra de colega ei, Marianne Oldham imprimă o direcție provocatoare citirii acestei piese. Absolut inedită! Argumentată perfect regizoral, susținută impecabil de trupa "Cheek by Jowl". Balul de pe cîmpul de luptă, ireal, cinematografic, răscolitor, discursurile prețioase și declamative ale strategilor, travestiul lui Thersites/Calchas, aparițiile lui/ei, show-ul apetisantei lui/ei Marilyn Monroe aterizată în plin război greco-troian
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
de a face muzică în familie. Numai în Berlin sunt peste 5000 de violonceliști" (Cătălin Ilea); Există și regiuni în Turcia unde muzica de factură clasică încă nu a ajuns" (Otilia Rădulescu-Ipek); "Din ce în ce mai mult, regizorii vor să șocheze cu actul regizoral și se implică mai puțin în încercarea de a respecta textul și muzica" (Leontina Văduva); " Unele regii sunt șocante, umilitoare pentru creații. Este o decadență la care nu concepeam să se ajungă" (Lili Dușescu); "Publicul de muzică clasică este un
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
cu asupra de măsură și în seara de 14 aprilie. Croiala începe prin a fi discutabilă, firesc, de la seria nominalizărilor. De la faptul că trebuie să judeci mere cu pere, un decor cu niște costume, puneri în scenă grandioase cu discursuri regizorale miniaturale, bijuterii șlefuite pînă la cel mai delicat detaliu, pînă la mari ciudățenii despre care aminteam și într-un număr recent, absențe inexplicabile, cum ar fi cea a lui Purcărete de la categoria "cel mai bun regizor", a spectacolului Capra din
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
modalități radical diferite de a concepe actul teatral, trei direcții stilistice și de formulă spectacologică în care în mică sau mai mare măsură întâlnim cam tot ceea a constituit tendință de înnoire și undă de șoc în materie de artă regizorală. Fără să minimalizez alte spectacole, cu evidență și ele revendicate de la un program riguros (mă gândesc, fără îndoială, la experiențele fanatice ale lui Măniuțiu, la ceea ce au realizat Tompa Gabor, Afrim, Bocsardi, căci în jurul lor sau cam agitat zarurile), dar
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
Un poem. Ceva absolut tulburător mai ales prin simplitate, prin austeritate. Asta nu înseamnă că există o singură rețetă pentru același text. Doamne ferește! E obligatoriu, însă, ca să se deslușească, măcar, istoria faptelor din fața ochilor. Restul e sau nu estetică, demonstrație regizorală, măiestrie sau nu. La un moment dat, această amintire m-a ajutat să nu mă mai chinui ca să descifrez conținutul, ca să-mi dau seama de adaptări, tăieturi, intervenții personale. Trei povești, trei experiențe în fața finalului unui parcurs, trei perspective diferite
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
regizorului Alexander Hausvater, imaginea suport s-ar dori una de continuu cabaret. Ideea în sine ar putea să fie valabilă. Distanța de la teorie la concret o dă realitatea scenei. Acolo, însă, mai degrabă un amatorism actoricesc se amestecă cu imagini regizorale goale, lipsite de conținut, de mesaj, cu prăfuială și stîngăcie în toată punerea în scenă, cu un decor greu, care sufocă spațiul și nu comunică nimic, cu lumini făcute la voia întîmplării. Pentru mine a fost aproape imposibil să recunosc
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
din listă concepția scenografică a costumelor realizate de Lia Manțoc la ambele montări amintite. Atmosfera din Faust este susținută major de costum, de machiaj, personajele se definesc vizual de la primul pas pe scenă, totul este pe o mînă cu gîndul regizoral, cu decorul construit de Helmut Sturmer, cu muzica, există o armonie pe care nu o întîlnim atît de des pe scenă pe cît ni se pare, un soi de modestie de a servi concepția și nu de a arăta cu
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
Năstase, Ion Iliescu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu și Bogdan Olteanu. Dar pînă la galeria monștrilor încondeiați în paginile cărții, să ne oprim asupra trăsăturilor celor doi participanți la dialog. Rolul celor doi în cadrul dialogului e diferit, ca într-o distribuție regizorală în care unul e protagonist iar celălalt e secondantul menit a-l însoți pe primul în periplul unei analize politice. Așa se face că Vladimir Tismăneanu e vioara întîi, iar Mircea Mihăieș e copilotul care pășește pe același drum analitic
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
Moraru. Cîndva, poate atunci, teatrul a fost, cum spune Esrig, "altarul credințelor omenirii." Pe care nu se depun jertfe, ci "pete de sensibilitate" pe care Marin Moraru le vede mînjind sufletele cu sentimente și stări. Pete încercuite de gesturi largi regizorale, ale lui Ciulei, Pintilie și, altfel, Esrig. Ștefan Iordache, reproșîndu-și că n-a fost mai atent... la prostie, mulțumindu-se însă a ține teatrul ca pe o religie. Serios și acaparator. Între nea Mitu și poveștile cu sfinți. Cîteva vorbe
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
în condiții impecabile de Editura Kainonia din Cluj. Un alt ochi emoționant este, și l-am descoperit cu acest prilej, cel al fotografului Biro Istvan. Interesant, o dată în plus la Mihaela Marin, este atașamentul pe termen lung față de un discurs regizoral. Ab initio, există la ea studiul teoretic, studiul demonstrației estetice, analiza decupată a unei puneri în scenă. După aceea, privește cu aparatul. Cînd se simte, deja, ca peștele în apă. Cînd stăpînește mijloacele celuilalt ca să poată să și le exprime
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
erotism. Ispita se strecoară și în fotografie ca o supremă demonstrație-suport a spectacolului lui Purcărete. Mișcarea, dinamica ei din primul alb devine acum popas greu, stop cadru în analiza unui gest, a unei ipostaze. Mecanismul morții este supus diferit analizei regizorale, temperamentului și stilului fiecăruia. Fantasmele morții bîntuie diferit cei doi autori, Goethe și Muller, și cele două texte. Sînt două experiențe estetice pe care Mihaela Marin le simte acut, care o țin prizonieră în tensiunea lor, în dimensiunea lor profund
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Militare, ediția a XI-a. În prezența oficialităților, a invitaților, a unui public numeros și impresionant, a televiziunilor și a presei, s-a desfășurat o epopee a muzicilor militare reunite într-o desfășurare de forțe aflate sub bagheta - organizatorică și regizorală a - colonelului Petrea Gogu, „inițiatorul și managerul singurului festival internațional de gen din România”. Cultura în acest oraș a fost o vocație, amintindu-ne de instituții ale trecutului (precum Filarmonica) sau cele ale prezentului: Teatrul „M. Filotti”, Muzeul de Istorie
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
o cronică a producției respective, pe care o consider o mare reușită. Opera „Lohengrin” constituie o lucrare specială în repertoriul wagnerian, având conotații profund religioase, creștine și degajând în întregul ei o atmosferă de sacru, de mister, de legendă. Concepția regizorală îi aparține lui Ștefan Neagrău, un artist matur și serios, care a înțeles sensurile simbolurilor wagneriene dar mai ales ale ideilor construcției compozitorului ce pledează pentru puritate și credință în dragoste, pentru încredere între oameni, pentru noblețea și autenticitatea sentimentelor
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
convingător, a creat un personaj complex, construindu-și foarte bine fiecare arie pentru a releva accentele sarcastice, parodice ori ironice. Siebel a fost Andra Bivol, o tânără apariție care ne-a impresionat prin modul în care s-a integrat concepției regizorale, înțelegând subtilitățile personajului. În Valentin l-am reascultat pe baritonul Vicențiu Țăranu care a mai interpretat acest rol și în vechile distribuții ale operei. Vocea sa s-a maturizat , s-a împlinit și rotunjit frumos, realizând astfel, un personaj credibil
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
cu trăire dramatică pe care o vom reține cu siguranță. Martha a fost Angelica Popescu, o tânără mezzosoprană onestă. În Siebel, soprana Julia Stein s-a străduit să interpreteze rolul la cerințele impuse atât de partitură cât și de concepția regizorală. Îi putem reproșa o anumită timiditate scenică pentru un debut. Daniel Filipescu, în Wagner, s-a integrat onorabil întregii distribuții. Baletul din scena „Noaptea Walpurgiei”, construit magistral de Alexa Mezincescu, a beneficiat de două cupluri de balerini de excepție: Călin
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]