445 matches
-
cu evidența unui război de uzură în care șiretenia arabă poate să îi atragă ca într-o mlaștină. Să nu uităm că și demnii cavaleri cruciați au fost învinși tot prin vicleșug de armatele lui Saladin. Asistăm, oare, la o reiterare, în variantă postmodernă, a vechilor înfruntări? Aproape zilnic mor americani în acest război cu un inamic nevăzut, Bush a plecat, economia nu-și revine din criză, pacea în Orientul Mijlociu e încă foarte departe, Iranul fierbe, Coreea de Nord dă în clocot, Africa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
hipertext, la intratextualitate. Perspectiva antropologică a rămas doar în două capitole (unul teoretic, 2., al doilea aplicativ, 4.2.1.) pe măsură ce ne adânceam în spațiul prozasticii eminesciene, se relevau forme noi de intratextualitate și, în același timp, se intensifica, prin reiterare intratextuală de la o pagină la alta, lumina anumitor puncte din constelațiile intratextuale. Primul capitol "Intertext/intertextualitate. Intratextualitatea" oferă o imagine asupra parcursului teoretic al intertextualității, din 1967 până astăzi. Istoricul conceptului este deschis de un subcapitol în care am operat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că o persoană care trăiește senzația "déjà-vu" își amintește spontan o fantezie inconștientă explicație acceptabilă și utilă ca ipoteză de lucru, fie că ne aplecăm asupra intertextului sau ne gândim la Mitul Eternei Reîntoarceri. Merită reținut caracterul inconștient, verificat în reiterarea de tip mitic și intertextual deopotrivă. Cât privește componenta voluntară a acestui "déjà-vu", ea angajează, conform psihologiei cognitive, cortexul prefrontal și hipocampusul. Dificultatea în a disocia conștientul de inconștient derivă din faptul că repetarea și diferența în intertext, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
zidiri care să-i salveze ("mandala" = "cerc" sau "centru" sau "ceea ce înconjoară"). Deloc întâmplător, Roland Barthes vorbea despre intertext ca despre o mandala. Dacă parcurgem hermeneutica istoricului român al religiilor pentru mandala, vom avea certitudinea că adăugarea fiecărui cerc prin reiterări inter textuale are loc în unul și același cadru, blocul temporal, altfel spus, timpul sacru. "Savurez întoarcerea la origini, dezinvoltura care face să vină un text anterior dintr-unul ulterior [bloc temporal], "mandala" întregii cosmogonii literare, amintire circulară..." (Barthes: 2006b
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
interior travestit epic (Ioana Em.Petrescu: 2005, 141). "Constelații intratextuale" Ne așteptăm ca intratextualitatea să înregistreze niveluri diferite, de la cel fonetic până la stilistic, ceea ce presupune dimensiuni variabile pentru segmentele de repetare. Să nu uităm nicio clipă relevanța diferirii, de la o reiterare la alta a aceluiași element textual, adică importanța contextului. În orice caz, dacă vom pleca de la unitatea lexicală și vom ajunge la cel mai general și liber dintre niveluri, intratextualitatea ar trebui să ducă la același "mit personal" (Charles Mauron
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din arhiva unei cancelarii, ..."13 (Eminescu: 2011, II, 35). Seria secvențelor intratextuale (1) care descriu ziduri acum aproape negre, cândva albe (așa cum lumina ce trece prin ferestrele generoase este murdară, în loc să fie limpede) continuă, legătura hipertextuală se explicitează cu fiecare reiterare. Ușile deschise se asociază geamurilor mari; camera este cvasi-goală; numai cărți dorminde; pereții sunt negri, de această dată, de ploaie; spectrul cromatic se înviorează aparent cu verde, dar nu pentru a colora un pastel optimist de primăvară: (S1d)...un portret
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu (Eminescu: 2011, II, 45). Intertextul luminează pagina prozei eminesciene, iar aceasta, la rândul ei, zugrăvește imaginea sinecdotică a intertextului 17. Dincolo de reiterarea adevărurilor din gândirea indiană, aceste rânduri surprind funcționarea aparatului intertextual. Vom avea prilejul, în capitolul despre "[Archaeus] alegoria intertextualității" (vezi infra), să constatăm recurența și accentuarea acestui segment intratextual pentru o altă categorie intratextuală. Se pare că intertextul este umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fenomen de autogenerare prin care intratextul se desăvârșește, cu fiece reluare, motiv pentru care el ar putea fi surprins de o manieră specifică prin noțiunea autotext. Fără îndoială, nu arată la fel repetarea tabloului edenic în două texte diferite sau reiterarea acestui motiv în variante succesive ale aceluiași text; deosebirea este dictată de incongruența dintre ocurența și devenirea unui mit personal în opera eminesciană. În momentul în care sunt depășite granițele de gen, dar rămânem în formularea autentic-eminesciană, ne situăm încă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
podgorean ar putea urî vinul pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate unul câte unul, ale butucilor"147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin altfel. Cuvintele care în modernitate sunt instrument esențial, de neînlocuit, pentru realizarea perfecțiunii lipsesc în neomodernitate, fiind înlocuite cu necuvintele. Menirea acestora din urmă nu este aceea de a crea perfecțiunea, ci de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pot fi cântar/ Și toate punctele reper/ Ale lumii se clatină,/ Rar, tot mai rar ?,/ Sunt eu ființa din oglindă,/ Sau doar o formă umplută cu lapte / Ca o păpușă cu câlți ?" (Un altul) Oglinda nu este altceva decât o reiterare a paradoxului, o redare a lui, sub o altă formă. Oglinda poate fi, de data aceasta, acea punte de trecere, între cele două existențe promovate de autoare, sau poate fi poemul însuși, instrumentul de configurare a unei noi realități sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Bell, Lyotard, Virilio, Culler etc. au reprezentat surse valoroase de orientare discursivă și sistematizare. Prin urmare, alegerea dintre postMODERNism și POSTmodernISM indică încă o parte consistentă a evaluării acestuia, "cearta" dintre moderni și postmoderni fiind considerată chiar un fel de reiterare a mai vechii Querelle des Anciens et des Modernes. Pentru o mai bună perspectivă asupra acestei dificile relaționări, am aplicat o grilă sistematizatoare, întemeiată pe două mari tipuri de interpretare paradigma rupturii și cea a continuității dintre modernism și postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și visez veghea mea. Visez somnul meu și în acel moment". Reificarea elementului subtil-hipnic accentuează anxietatea: "Și iată că de-odată simt cum somnul se adâncește, se îngreuiază și tinde să mă tragă după el". Începe, din acest moment, o reiterare agonală a confruntării dintre Iacov și înger; somnul devine adversarul greu de biruit al unei conștiințe care, de vreme ce rămâne incapabilă de a mai controla materialitatea carnală a trupului inert, se agață cu disperare de starea de veghe ca de un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ideii (a Adevărului), iar alăturările de nume produc efecte nu atât în domeniul comunicării, cât în cel al configurației metafizice a adevărului. Magia răscrucilor metropolitane este magia provocată de întâlnirea cu o inedită formulă ideală: în ultimă instanță, ea reprezintă reiterarea urbană a actului numirii adamice. Experiența orașului include geografia mistică a străzilor ca esențe care se întrepătrund în domeniul adevărului. În paralel cu această geografie, numele străzilor trimit și la o istorie mistică. A doua accepțiune a momentului teologic al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu desfășurarea sa liniară, progresivă; străzile care poartă numele unor repere dispărute sau care nici măcar nu au existat în zona respectivă (precum Château d’Eau); nemurirea locală (kleine kommunale Unsterblichkeit) asigurată de localurile care încurajează proliferarea memoriei unui personaj prin reiterarea ca diminutiv a câte unui nume important (Petits Vatels sau Petits Riches). În fiecare caz, afirmă Weber, poate fi percepută o punere în scenă a unui prag, întrucât este vorba nu despre translația unei realități dintr-un punct definit al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității omului societății vieneze contemporane artistului: să afle adevărul despre sine privindu-se în oglindă -, reiterare modernă a principiului delphic, gnotise auton. Mica divinitate de serviciu a Rațiunii reprezintă doar un intercesor simbolic. Așa cum observă Schorske, ceva s-a schimbat cu această "divinitate" reflex alegoric de rang secund al zeiței înțelepciunii. Rațiunea nu mai constituie o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Fii al meu! "Vino cu mine!" Așa se auzia din toate părțile. Ionel însă clătea numai din cap " Nu ne urî!" strigă una. Noi vrem să-ți facem orice plăcere, ca să-ți uiți valea pentru vecie"234. Ca urmare a reiterării refuzului, care echivalează cu afront care reclamă pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transpare în cultura actuală sub forma unor tipare create recent, a căror misiune este să le înlocuiască pe cele vechi. În plus, chiar și obiceiurile și ritualurile zilnice, pe care le îndeplinim aproape mecanic, ar putea fi văzute ca simple reiterări ale celor tradiționale, mitice, sau ca forme corupte, democratizate și secularizate ale acestora. O interesantă analiză antropologică, referitoare la cultura populară, de această dată, este prezentată de sociologii australieni Jack Nachbar și Kevin Lause în lucrarea Popular Culture: An Introductory
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de prejudecată pe care le putem dezvolta față de cultura populară. În general, cultura populară este privită drept o cultură simplistă și exclusivistă. Partizani ai culturii populare, Nachbar și Lause o descriu ca formă cu sensuri multiple, complexe și adânci prin reiterarea miturilor, ritualurilor și iconilor. Nici trivială nu este, deoarece, privită în complexitatea ei, aparține unei grile culturale foarte diversificate, al cărei studiu este serios și destul de complicat. Nu pare să fie nici iminentă și nici exclusivistă, alte două prejudecăți, pentru că
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
marginalizată de cultura clasei dominante a ridicat multe semne de întrebare și controverse. Brantlinger, după cum am văzut în capitolul anterior, compară cultura populară cu modelul antic roman "pâine și circ" și cu decadența socială aferentă, dar pune la îndoială atât reiterarea modelului în societatea postindustrială contemporană, cât și declinul asociat acestuia 41. Peter Burke consideră că ideea modernă de cultură populară poate fi legată de formarea statelor naționale la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
la poarta poeziei încrezător că va pătrunde aci prin nimic alta decât meșteșugul sau, este un poet nedesăvârșit, iar poezia lui numai cumpătare pălește în fața celei hrănițe de sfântă nebunie" (1983, p. 441). În acest dialog, interpretat atât că o reiterare a discursului encomiastic despre natura poeziei din Ion, cât și ca o revenire asupra diatribelor estetice din Republică 91, Platon respinge orice formă de creativitate care implică rațiune și participare personală. Voința estetică a poetului apare că subordonată total controlului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe o parte a unei rețele de relații virtuale care se deschide dincolo de ea și care-i subminează autonomia" (2003, p. 130). Simultan, Makdisi adaugă, la ecuația critică, principiul repetiției (simultan tehnică și hermeneutica din punctul de vedere ale formei): "Reiterarea figurala a imaginilor de la o operă blakeană la alta se leaga inextricabil de reiterarea materială a imaginilor de la o versiune la alta ale "aceleiași opere"" (2003, p. 129). Până la un punct, aceasta observație îmi întărește ideea, inspirată de distincția operată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și care-i subminează autonomia" (2003, p. 130). Simultan, Makdisi adaugă, la ecuația critică, principiul repetiției (simultan tehnică și hermeneutica din punctul de vedere ale formei): "Reiterarea figurala a imaginilor de la o operă blakeană la alta se leaga inextricabil de reiterarea materială a imaginilor de la o versiune la alta ale "aceleiași opere"" (2003, p. 129). Până la un punct, aceasta observație îmi întărește ideea, inspirată de distincția operată de Goodman între descrieri și zugrăviri, ca reprezentările verbală și vizuală trebuie înțelese în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Douăzeci și Șapte de Biserici (Paradisuri) reprezintă pervertirea religiei de către război. Damon opinează (iar eu înclin să-i dau dreptate) că este vorba despre "creștinismul dogmatic în aspectele sale succesive" (1988, p. 85). 209 În opinia mea, Heruvimul Ocrotitor constituie reiterarea, la scară superioară, a figurii hermafrodite a lui Satan din The Four Zoas. 210 Potrivit lui Damon, Tertullian și alți Părinți ai Bisericii cred, de asemenea, ca Heruvimul Ocrotitor este Satan (1988, p. 93). CĂTĂLIN GHIȚĂ Demiurgul din Londra 4 1
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
două verbe ("ea cade pradă... și nu își mai dorește decît un singur lucru"): P1: (Rosary) T1 P2: (ea) T1' și (Ø) R1' nu își mai dorește decît un singur lucru Exemplul demonstrează că anafora nu rezidă într-o simplă reiterare lingvistică a unui interpretant actualizat anterior. De fapt, cititorul nu leagă pronumele "ea" de personajul "Gisela, fiica guvernatorului", chiar dacă este cel mai apropiat segment. Ambiguitatea nu poate fi complet înlăturată decît prin introducerea, în materie de fenomene referențiale, a noțiunilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
vie această valență proteică a personalității sale creatoare. Scriitorul propune însă cititorului prin "Hanul Ciorilor" prima și singura sa lucrare de literatură fantastică. După ea, Slavici va publica în Vatra o ultimă nuvelă realistă cu adevărat izbutită, Ceas rău, o reiterare a atmosferei sumbre din Moara cu noroc prin tensiunea inoculată de disoluția cuplului și de crima pasională. Fantasticul presupune întâi de toate "ruperea de realitate, de rațiune și semnificație, o modificare a ordinii temporale obiective [...], o nouă dimensiune a duratei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]