17,422 matches
-
discuția pe care a avut-o, înainte de alegeri, cu ambasadorul SUA la Moscova Averel Harimann. Toate stăruințele acestuia de a-l convinge pe directorul Dreptății să aibă încredere în promisiuni nu au urmărit decît un singur scop: acela ca să fie relativă liniște în Estul Europei pînă ce Truman va cîștiga alegerile. Cinismul politic al Marilor Puteri occidentale se verifica încă o dată. N. Carandino și-a mai exercitat meseria de gazetar, acid, ferm, mereu prompt și la obiect. Și asta pînă la
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
contextul pragmatic. Vorbitorii produc adesea autocorecții, substituind unul dintre sensuri prin celălalt. Mi se pare, oricum, foarte pertinentă definiția din DEX, în care semnificația restrînsă - "parte de la sfîrșitul zilei, cînd începe să se întunece" - e completată de cea largă și relativă: "interval de timp cuprins între sfîrșitul zilei și momentul cînd cineva își încheie activitatea, se duce la culcare". E clar că acest sens permite chiar și interpretarea programelor TV, de la care am început această discuție: ziua se încheie cu o
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
referă la două serii de mijloace: înșiruirea (ani la rînd) e mai apropiată de valoarea "mulți", iar caracterul complet (ani întregi) de valoarea "mult din punctul de vedere al...". Bun - cu sensul său generic, de marcă a orientării pozitive și relative - face parte din ultima categorie.
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
povestește, în al doilea volum al memoriilor sale, că stăruințele ambasadorului american din Moscova, Averell Harriman, venit, special, la București pentru a convorbi cu opoziția democrată din toamna lui 1946, aveau un singur scop: să creeze o zonă de liniște relativă în Europa de Est pentru ca, în S.U.A., Truman să poată cîștiga, triumfător alegerile. Atît și nimic mai mult și N. Carandino regretă mult, gîndind la asta la închisoare că s-a lăsat înșelat de promisiunile ademenitoare ale lui Harriman. Dacă nu ar
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
un stat colectivist, care nu va susține idei și dorințe în contradicție cu dorințele Kremlinului". Un capitol important și foarte serios în analiză e cel consacrat economiei românești. După o descriere analitică, probă, a fizionomiei economiei românești din trecut, relevîndu-se relativele ei bogății și starea ei latent înapoiată, se arată că, în prezent, URSS a introdus, aici, sistemul planificării, adăugîndu-se precizarea că "URSS a secătuit România, luînd o pradă de război estimată la un miliard și trei sferturi, transportarea în contul
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
erezie. De aceea probabil cele mai interesante capitole sînt primele două, Pentru o artă "de stînga" și Pentru o artă a proletariatului, care tratează momentele premergătoare introducerii noii politici culturale, perioada de înflorire a curentelor de avangardă (futurism, proletcultism), de relativă independență de creație și de negociere în plan simbolic a raporturilor dintre stat și oamenii de cultură. Ceea ce mai tîrziu devine mecanism de represiune începe prin a fi o complicată strategie contractuală de împăcare a nevoilor ideologice cu starea de
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
întreaga lui viață, menirea de cronicar și să fi crezut că poate fi și altceva. Pompiliu Constantinescu a fost, două decenii, farul care a indicat țărmul tuturor navigatorilor pe apele literaturii. Nu mai mult, dar nici mai puțin decît atît. Relativa uitare de care are parte astăzi e nedreaptă. Nimeni din cei care vor să scrie despre autorii interbelici nu-l poate ocoli. Recenziile lui sînt exacte, clare, obiective și nu de tot banale. Au de la început atîta fadoare cîtă le
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
zic chiar teleghidat! - culminînd cu organizarea unui singur tur de scrutin pentru alegerea președintelui. La asociațiile de bloc președintele e ales, prin statut, cu 50% plus unu dintre voturi (majoritate simplă), nu în ordinea voturilor exprimate pentru fiecare candidat (majoritate relativă). E inadmisibil ca Uniunea Scriitorilor să își aleagă președintele cu majoritate relativă. Noi am votat ca la concursurile de muzică ușoară sau de miss deoarece, culmea, cei care au condus Conferința și al căror rost pe scenă era să aibă
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
alegerea președintelui. La asociațiile de bloc președintele e ales, prin statut, cu 50% plus unu dintre voturi (majoritate simplă), nu în ordinea voturilor exprimate pentru fiecare candidat (majoritate relativă). E inadmisibil ca Uniunea Scriitorilor să își aleagă președintele cu majoritate relativă. Noi am votat ca la concursurile de muzică ușoară sau de miss deoarece, culmea, cei care au condus Conferința și al căror rost pe scenă era să aibă grijă să fie respectat statutul Uniunii au propus călcarea articolului 24 - cel
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
au propus călcarea articolului 24 - cel referitor la alegerea președintelui. Și asta fără a supune măcar la vot această încălcare. Deși, la o adunare de bloc nimeni nu și-ar permite să propună locatarilor să-și aleagă președintele cu majoritate relativă, la Conferința Națională a scriitorilor prezidiul și-a permis această inovație impardonabilă care a dus la scandalul din final. Cum să alegi un președinte incontestabil cu majoritate relativă, ca pe Miss Bragadiru? Cineva, un scriitor pe care îl prețuiesc, mi-
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
și-ar permite să propună locatarilor să-și aleagă președintele cu majoritate relativă, la Conferința Națională a scriitorilor prezidiul și-a permis această inovație impardonabilă care a dus la scandalul din final. Cum să alegi un președinte incontestabil cu majoritate relativă, ca pe Miss Bragadiru? Cineva, un scriitor pe care îl prețuiesc, mi-a spus că asta a fost regula pe care am acceptat-o, cu toți, la Conferință. În ceea ce mă privește, continuu să nu văd în asta o regulă
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
au găsit persoane care să le ia locul votînd de mai multe ori? Mi se va reproșa că îmi bănuiesc colegii de breaslă de acțiuni nedemne pentru un scriitor. Bănuiala mi se trage chiar de la dl Eugen Uricaru, acest președinte relativ care în conferința de presă de lunea trecută a declarat că a fost ales cu majoritatea simplă a voturilor delegaților la Conferință. Asta e o minciună! Fiindcă dacă dl Uricaru ar fi avut majoritatea simplă, nu l-ar fi contestat
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
Asociații, prin coordonarea întregii operații de al București, în același fel în care se organizau teleconferințele prin care se făceau repartițiile pe posturi pentru absolvenții de facultate. Dl Uricaru însă, nu știu din ce motive, se agață de președinția sa relativă ca de un colac de salvare, chiar dacă din punctul de vedere al autorității căpătate astfel, domnia-sa pune într-un mare pericol unitatea asociației de breaslă pe care vrea s-o conducă. Dl Uricaru vrea să conducă Uniunea printr-o
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
o scrisoare de la medicul curant Obersteiner, care anunța revenirea poetului din boală, consiliindu-l să fie găsit cineva care să-l însoțească pe poet într-o călătorie în Italia. Acel însoțitor a fost, cum se știe, Chibici Revneanu. Despre însănătoșirea relativă a lui Eminescu îl vestea și P. P. Carp într-un fragment de scrisoare datată, 7 februarie 1884 ("După cîte pot aprecia nu este încă vindecat cu totul. Ochiul este cam tulbure, mîinile sînt slabe și degetele ascuțite, de asemenea
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
care înainte de 1989 era mult mai limitat stilistic decât în prezent. Presa anilor '60-'70 ilustra aproape exclusiv nivelul standard al limbii literare, puternic controlat, supus cenzurii și urmînd în cea mai mare parte modelul limbii de lemn. Spațiile de relativă libertate oferite de știri, reportaje, comentarii culturale sau sportive se remarcau nu prin importarea registrului familiar-argotic, ca azi, ci prin excesul de prețiozitate. Pentru acest nivel de limbaj funcționa într-adevăr - cum constată Valeria Guțu Romalo în cartea sa - prestigiul
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
consideră că "acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul"). Situația pare staționară în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival, ale adjectivului de întărire, în confundarea adverbului cu un adjectiv, în folosirea relativului care invariabil și fără pe la acuzativ. Noi exemple mai numeroase și mai diverse privesc regimul, construcțiile prepoziționale, folosirea absolută a tranzitivelor, preferința pentru extinderea construcțiilor reflexive (a se conversa cu, a se medita cu), schimbarea construcției unor verbe inițial intranzitive
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
ocol de aproximativ opt ani dat mie însămi, cuvintele, metaforele atâta vreme interzise reveneau în forță. " Se dăduse drumul la dragoste" era expresia tragi-comică a perioadei. Desigur, unele sechele se mai pot observa în aceste cărți, dar se pornise un relativ dezgheț, care n-a mai putut fi stăvilit. Cum vă explicați faptul că, în primul deceniu postbelic, aproape toți intelectualii de marcă ai țării (Călinescu, Sadoveanu, Camil Petrescu ș.a.) - cu mici excepții - au sprijinit regimul comunist? Să fi fost vorba
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
-și O manifestare virulentă de formalism cronica la cea mai proletcultistă carte a mea, Horea nu mai este singur (1952). Urma o indicație de Partid (eu nu trebuia să fiu reabilitată), la care se adăuga binecunoscutul lui cinism personal. Dar relativa inapetență a criticii față de mine, în următoarele decenii, se datorează, cred eu, parțial, varietății stilistice, frecventei "schimbări de voce" pe care o practicam, neîngăduind o "etichetare". Am fost numită, pe rând, "poetă a dragostei", "poetă cerebrală", "poetă a faptului cotidian
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a unui animal marin care trăiește pe pămînt și care ar vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție vitală, printr-
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
metaforei (nu e oare și metafora o ironie ontologică?) ar putea-o alina: "Panică ori joc? Totu-i a dibui de care parte e binele: de a căldurii, de a frigului? Dualitatea nu-i oare ireconciliabilă și perpetuă? Și absolut relativă?" (...) "Bine, rău; Cald, frig, viață, moarte; foc ori gheață; în cumpăna aceasta nerezolvabilă în planul moral și senzitiv, doar subtila ironie, eleganta resemnare, metaforizantul tremur și atotmîngîietoarea evazivă poezie (își îngăduie a răsturna semantica adjectivelor de bază) ne pot fi
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
surprinzător, între autor și text apare uneori o contradicție de proporții, mărturisind versatilitatea, impostura unor scriitori, altminteri de mare talent. Astfel, excesul de culpabilizare al unor comuniști (cazul Herbert Zilber, de pildă) este compensat - observă pertinent autorul prezentului studiu - de "relativa seninătate cu care intelectualii care au colaborat, care au servit regimul cu scrisul lor și uneori chiar cu fapta (Titus Popovici, Petru Dumitriu ș.a.), se degajează de orice responsabilitate". Cartea lui Mircea Anghelescu se încheie cu un fermecător și plin
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
sunt necesare. Această necesitate pare să devină din ce în ce mai vădit esențială. Dacă urmărim evoluția problematicilor din ultimii zece ani (mai ales după 1995), putem constata o dezvoltare în acest sens, în paralel cu o dezvoltare în plan tehnic, evidentă în Congresele relative la "Natural Language Processing" din anii '90. În schimb, însă, lipseau sau erau rare teme legate de comunicare, așa cum le vom detalia mai departe și care sunt abordate în alte ambianțe de cercetare (vezi, mai departe șí: Dijkstra, Smedt eds
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
unei perspective sociale, de interacțiune și comunicaționale, inclusiv dialogal (dar, de asemenea, just înțelese), se va impune obligatoriu, pe scară largă, necesitatea colaborării multidisciplinare și, în cadrul ei, a unei viziuni dominant umaniste în domeniul tehnicii și, în definitiv, al științei relative la C. 1 Rezumat al unui studiu mai amplu, care se va publica ulterior. 2 Cf. o sumară bibliografie citată aci: J. Anis, Texte et ordinateur, Paris-Bruxelles, De Boeck-Université de Paris, 1998; T. Dijkstra, K. de Smedt eds., Computational psycholinguistics
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
Puteți Dvs. să spuneți, înaintea lui Dumnezeu, că nu aveți nici un dubiu în privința vinovăției lui Chester? Vă rog telegrafiați. Dacă nu puteți, sângele lui se va revărsa asupra inimii Dvs.") nu s-a împlinit. De asemenea, putem vedea cât de relative sunt lucrurile și acțiunile omenești: o parte a lacului Big Moose aparținea regiunii Hamilton, mai puțin dezvoltată din punct de vedere industrial, cu alte tradiții și mentalități, iar în cazul în care crima ar fi avut loc în partea respectivă
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
recent o traducere "într-o revistă israeliană intitulată Pro și contra...". Nu cunosc revista respectivă, dar să-mi dea voie distinsa poetă și extrem de interesanta memorialistă să mă îndoiesc: Otto Starck trăiește, în-tr-adevăr, în Israel și anume într-o izolare relativă, ca orice mare muncitor pe un tărîm atît de pretențios cum este poezia. Dar "enorma sărăcie" e încă o licență poetică. Otto Starck este, dacă nu chiar un nabab, în orice caz un om bogat, sau cel puțin așa îmi
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]