1,192 matches
-
le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei filosofiei, incapabilă să redea corect ceea ce nu se supune legii sale: imanența, materialismul, atomismul, relativismul, ateismul. A vorbi despre Epicur ca un platonician permite aplicarea noțiunilor de suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sa, și natura, și nominalismul, personaj decalat, și perspectivismul, și plăcerea și Platon, portretul său fizic, pretinsa lui calitate de nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate, și sofiștii, și solipsismul, stima de sine, stoic, studiile sale, sublimarea, și sufletul, și tatăl său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cât mai amplăă, 2. o cunoaștere procedurală bogată (o cunoaștere generală și specifică despre strategiile de judecată și acordare de sfaturi privind problemele viețiiă, 3. contextualismul speranței de viață (o cunoaștere despre contextele vieții și relațiile ei temporale evolutiveă, 4. relativism (o cunoaștere despre diferențele în valori, scopuri și prioritățiă 5. incertitudine(o cunoaștere despre indeterminabilitatea și imprevizibilitatea relative, caracteristice vieții, si modurile de a face față acestoraă. Conducătorii înțelepți sunt abili să echilibreze interesele tuturor celor implicați în conducere, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
avan?”415 Eroul are la dispoziție, ca în orice basm, un timp al căutării, însă sarcina nu este una ușoară, deoarece vizează esența feminității, deci a inefabilului. Diversitatea părerilor celor chestionați devine o mărturie a complexității ființei umane și a relativismului cunoașterii: femeile se pare că și-ar dori bogăția, rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cristian și Sorina Soare. 2008. Regimul, partidele și sistemul politic din România. București: Nemira. Radu, Alexandru. 2003. Partidele politice românești după 1999. București: Editura Paideia. Rokkan, Stein. 1970. Citizens, Elections, Parties, New York, Oslo: David McKey Company. Rorty, Richard. 2000. Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice 1. București: Editura Univers. Seiler, L. Daniel. 1999. Partidele politice din Europa. Iași: Institutul European. Stoica, Valeriu și Dragoș Paul Aligică. 2009. Reconstrucția dreptei. Între experimentul capitalist occidental și proiectul național românesc. București: Humanitas. Instituționalizarea ideologică
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
aici o consecință a degringoladei axiologice din societatea românească. Nu doar că fiecare se consideră îndreptățit să introducă în matricea axiologică ce elemente consideră că merită atenție, dar le și ierarhizează potrivit unei viziuni personale. Se ajunge astfel la un relativism axiologic care minează, la rândul lui, capacitatea de reacție socială unitară. În cazul foarte multor tineri români aflați în ultimii ani de liceu se constată existența unei mari distanțe relative între, pe de o parte, poziționarea obiectivă (convențională) pe scara
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
între ele și producătoare de alteritate internă și externă. Proiectul antropologic articulat astfel în jurul cuplului unitate / diversitate rămâne impregnat de pozitivismul său inițial și se prezintă ca diferențialist; căutarea invariantelor speciei umane poate de altfel întotdeauna să se transforme în relativism cultural extrem. Ca discurs situat din punct de vedere social și istoric în sfera "celorlalți" pe care îi aducea din trecut sau de la antipozi, disciplina era plasată în centrul procesului de alterizare. Această deraiere este de acum bine identificată. Tendințele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii (publicate în 1966) obsedează vădit causa rerum, o multiplă exasperare a Eului contemplator (titlul Contemplare se repetă) posedat de nostalgia cunoașterii, balansând între înaintări și retrageri necontenite, sub perpetua presiune a relativismului universal. "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul (...) // Stau cu o lopată în mână între două gropi, / și nu pot, în ploaia măruntă, / să aleg prima pe care voi astupa-o" (A șasea elegie). Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și montaj Autenticitatea în poezie ține de palpitul vieții, de percepția însumată a efectelor, de lumini și umbre, de un iluzionism durabil (nutrit de memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul unor coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana își asumă sistematic maximum de umanitate; necontenita-i întoarcere în Eul propriu e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pe de altă parte, abundă întrebări generalizatoare (Cine suntem?) și răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
impresiei de stil vorbit, poezia lui Mihai Ursachi, elaborată, organizată cu grijă și trasă în esențe, urmează alte norme decât cele ale oralității. Simulând ușurătatea și practicând consecvent deriziunea, autorul Poemului de purpură, comentator sever al existenței, veghează într-un relativism universal. Cantonată în conceptual, orientată spre insolit și atipic, impregnată de mister și deschisă fabulosului, lirica sa, producătoare de surprize și prospețimi, încântă prin rafinament și vibrație. Sentimentul, bombardat de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cf. bibliografia capitolului de față, secția I. 2. Vezi excelentul studiu al lui Morris R. ( ohen, American Literary Criticism and Economic Forces, în Journal of the History of Ideas, I (1940), pp. 369-374. 3. Cu privire la De Bonald, vezi Horatio Smith, Relativism in Bonald's Literary Doctrine, în Modern Philology, XXXII (1934), pp. 193-210; B. Croce, La letteratura come "espressione della societâ, în Problemi di estetica, Bari, 1910, pp. 56-60. 4. Introducerea la Histoire de la litterature anglaise (1863): "Si elles fournissent des
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
XXXIII (1936), pp. 57-69. Vezi Bernard Heyl, New Bearings in Esthetics and Art Criticism, New Haven, 1943, p. 91 și urm., în special p. 123. Heyl respinge extremele "obiectivismului" și (mult mai ușor) ale "subiectivismului" pentru a expune un anumit "relativism" conceput ca o înțeleaptă via media. 29. Eriger en lois ses impressions personnelles, c'est le grand effort d'un homme s'il est sincere. Eliot ia acest citat din de Gourmont, Lettres ă l'amazone, si-1 folosește ca
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
important să distingem imaginea receptată și imaginea fabricată, extazul și geneza. Nu putem deci nici să respingem timpul linear, nici să-l acceptăm ca atare. Impas? Soluția n-ar ține, pentru a scăpa de dilema istorie-săgeată sau istorie-haos, evoluționism sau relativism, de geometriile revoluției ("rotație completă a unui corp mobil în jurul axei lui")? Schimbând o metaforă prin alta, de ce să nu înlocuim panglica drumului, ascendent sau descendent, cu treptele unei case a scării? O figură elicoidală dublă mișcare de rotație în jurul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de a privi și a analiza lumea. Concluziile lucrării sunt relevante prin reevaluarea ipotezei inițiale sub forma tezei conform căreia "societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern". Această a treia etapă a epocii moderne este, consideră autorul, izomodernă, deoarece neagă axiologia postmodernismului social al secolului 20 și recuperează sub forme elaborate (și identificate pe parcursul cercetării) unele dintre valorile fundamentale ale modernității inițiatoare. Autorul concepe o
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
este marcată de unele schimbări structurale majore, acestea recuperează la un alt nivel unele dintre valorile fundamentale ale epocii modernității timpurii. Aceste schimbări funcțional-structurale circumscriu epoca "izomodernă", adică o a treia perioadă a modernității, care succede modernității timpurii și, respectiv, relativismului axiologic al postmodernității. Sub aspect metodologic, astfel de schimbări structural-societale profunde pot fi identificate și analizate și prin intermediul teoriilor de dată recentă ale morfogenezei (numite și "ale complexității") care constituie abordări complementare metodologiei clasice de cercetare. Mai exact, evoluțiile societale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
următoarea: Dacă omul contemporan parcurge un proces de mutații morfogenetice, atunci asistăm la apariția a ceea ce putem identifica drept "omul izomodern"3, ca avatar al epimorfozei unui tip nou de umanitate: omul izomodern recuperează reflexiv valorile modernității timpurii și depășește relativismul axiologic al postmodernității specifice secolului trecut 4. În accepțiunea pe care o propun, "izomodern" reprezintă ceea ce transcende "postmodernul", printr-o revenire la unele dintre valorile spirituale clasice ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și prin asigurarea dreptului variat la expresie; − implementarea libertății de conștiință care a condus la dificultăți comunicaționale și de socializare. Aparent paradoxal, emanciparea a creat stări conflictuale în interiorul țărilor aflate pe cale de democratizare, scoțând la iveală un nou tip de relativism valoric. Conflictele bazate pe etnie, gen, religie, preferințe sexuale reprezintă astfel de turbulențe în interiorul erei postmoderne. În epoca izomodernă, acestea tind să fie depășite, prin reasimilarea valorilor modernismului incipient. În concluzie, postmodernitatea a existat (și continuă să există la diverse
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
corespunde un amestec (aproape) bizar între (a) și (b), sub forma generică a corectitudinii politice. Consider că aceste corespondențe se pot regăsi în tabelul următor: MODERNITATE SETURI AXIOLOGICE PARADIGMATICE Modernitate timpurie Elemente paradigmtice ale contractualismului clasic Postmodernitate/postmodernism Conflictualism și relativism Izomodernitate Corectitudine politică. Negarea relativismului valoric. Retrospecția raționalismului. Introversiune axiologică a modernismului. Tabel 3. Modernitate și elemente paradigmatice ale acesteia Capitolul 6 Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia Fenomenele sociale legate de apariția internetului, în principal comunicaționale dar și generatoare de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
între (a) și (b), sub forma generică a corectitudinii politice. Consider că aceste corespondențe se pot regăsi în tabelul următor: MODERNITATE SETURI AXIOLOGICE PARADIGMATICE Modernitate timpurie Elemente paradigmtice ale contractualismului clasic Postmodernitate/postmodernism Conflictualism și relativism Izomodernitate Corectitudine politică. Negarea relativismului valoric. Retrospecția raționalismului. Introversiune axiologică a modernismului. Tabel 3. Modernitate și elemente paradigmatice ale acesteia Capitolul 6 Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia Fenomenele sociale legate de apariția internetului, în principal comunicaționale dar și generatoare de structurări și de fenomene conexe
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
multitudine de caracteristici definitorii prin care putem reliefa relația agenți-structuri-stratificare, subsumabilă conceptului de stractificare. Modernitatea cunoaște trei etape de dezvoltare și de autodefinire identitară. Există o corespondență între modernitatea timpurie și contractualismul clasic; între postmodernitate și paradigma conflictuală (edificată prin relativismul axiologic) și, respectiv, între epoca actuală izomodernă, a cărei trăsătură axiologică generică o constituie un amestec straniu între contractualism și conflictualism, și setul axiologic contemporan al paradigmei corectitudinii politice. (Paradigma corectitudinii politice implică extrem de variate consecințe la nivelul restructurării societale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cu postmodernitatea relativizantă. Noua paradigmă a modernismului, potrivit grilei metodologice a complexității, este reliefată în tabelul următor: Modernitate inițiatoare versus izomodernitate redempțională Periodizarea modernității Caracte ristici ale etapelor epocii moderne; restructurări morfogenetice izomoderne Modernitatea inițiatoare. Iluminismul contractualist (sec. XVIII-XIX) Postmodernitate. Relativism axiologic. Paradigme conflictualiste (sec. XX) Izomodernitate redempțională. Paradigme postconflictualiste. (prezentul postindustrial) Spațiu social privat Segmentarea comunității tradiționale Integrarea individului în statul-națiune autoritarian Convergența prin atractori locali-regionali-globali. Reîncapsulare în hiperrealitatea ciberspațiului Spațiu social public Implementarea drepturilor fundamentale Reformularea turbulentă a drepturilor
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
societale și culturale specifice modernității timpurii. Ca atare, enunțul ipotezei inițiale ar trebui reformulat sub mantia regenerativă a următoarei teze: Societatea postindustrială parcurge un profund proces de mutații morfogenetice, în care sunt recuperate unele dintre valorile modernității timpurii, prin transcenderea relativismului axiologic postmodern. Această "a patra hipnoză" antropogenetică constă în geneza omului izomodern, reprezentată printr-o a treia etapă a modernității, sub formă reflexivă, raționalizată și redempțională. Ce este în definitiv epoca izomodernă? Nu este altceva decât contemporaneitatea noastră aflată sub
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
to end and a new one is getting born. Through the concept of "isomodernism", I mean to emphasize relevant aspects that could be similar to some of those which characterised the early modern world. I intend to suggest that the relativism of postmodernism tends to vanish. Instead, isomodernism draws new lines of structuration which, at different levels of social life, constitute new lines of Late Modernity or, as I name it, Isomodernity. 1 engl. "political correctness"; fr. "correctitude politique". 2 engl.
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
întunericul" necunoașterii, cunoștințele necesare evoluției științei. Subiectul cunoscător trebuia să analizeze obiectul cercetării fără a exista interacțiune între acestea. Lucrurile nu mai stau la fel și la sfârșitul modernității. De fapt, problema realității a provocat apariția la nivelul epistemologiei a relativismului. Realismul 17 nu a mai făcut față nici noilor teorii fizice și nici societății de la sfârșitul secolului trecut. "Universul trebuie privit ca reprezentare", aceasta este marea provocare postmodernistă. Realul devine doar imagine a realității și prin aceasta își pierde materialitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]