547 matches
-
neoromantică)68. Firește, același motiv îl împiedică pe autor să-i acorde filozofiei statutul de știință capabilă de o cunoaștere universal valabilă (fie și ca teorie a cunoașterii, care rămâne în sine tot o merkwürdiges Doppelwesen) și-l determină să relativizeze chiar și conceptul de "știință" (vezi IV, 2). Pentru că în subcapitolul următor vom reveni oricum la această problemă, deocamdată doar atragem atenția asupra faptul că afirmații de tipul celor de mai sus nu trebuie să inducă ideea că autorul care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
generală despre lume și despre cunoaștere"112, conchide A. Dumitriu, după ce urmărește până în epoca noastră prelungirile acestei idei de proveniență diltheyeană. Relativizarea adevărului nu privește însă doar filozofia ca Weltanschauung. Anterior (vezi IV, 2) am arătat că istorismul începe să relativizeze chiar și conceptul de "știință". Apoi, progresele spectaculoase înregistrate de știința secolului XX care infirmă vechi teorii, considerate cândva universal valabile pun tot mai mult sub semnul întrebării caracterul "supratemporal" al științei. Asemenea invalidări acutizează conștiința faptului că științele sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este vast, diform și în continuă expansiune; generat în anii ’80 în inima civilizației euroatlantice, pare să-și fi uitat originile și granițele, scrutând spre zări care se confundă cu limitele „satului global”. Spațiul și timpul gândirii postmoderne s-au relativizat, pierzând certitudinile conferite de reperele gândirii moderne. De aceea este greu de anticipat unde și când își va fixa noul mod de a gândi temeiuri pentru o organizare vrednică, aptă să-i liniștească stenochoria sălbatică de astăzi într-un cânt
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe care o trăim în secolul XXI nu mai este cea newtoniană, cu timpul uniform al ceasornicelor mecanice și cu spațiul măsurabil în kilometri de cale ferată 1. Trăim în hiperrealitate: o realitate care și-a pierdut obiectivitatea, s-a relativizat, s-a subiectivizat, a pierdut frontierele care o separau de miraculos și fantezie 2. Trăim într-o realitate virtuală, plină de pastișele televiziunii și ale internetului. O resimțim, incomod, ca năucitoare. Trăim un realism halucinant 3, gândim fără repere, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exprimări o găsim la Dumitru Drăghicescu (1996: 344), care arată că "Suntem neisprăviți geograficește și istoricește, suntem nevârstnici din punct de vedere social". 1. Piedici în calea agregării comunitare 1.1. Dislocarea repetată a populației Chiar dacă rolul dimensiunii teritoriale este relativizat de unii autori, iar alții caută chiar să îl nege în ultimele decenii, stabilitatea teritorială favorizează apariția relațiilor comunitare. Legat de acesta mai este un element corelat, și anume consumarea ne-traumatică a etapelor de evoluție. Variațiile mari ale populației
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și alții la timpul lor, nu furau căci privirea divinității nu obosea și nu cunoștea umbre. Dar o dată cu modernitatea, apărând interogații cu privire la existența lui Dumnezeu, acestea au dispărut treptat. Credințele care țineau ordinea socială dispar la rândul lor. Totul se relativizează, cine strigă mai tare crede că are dreptate, orice facem și nu este interzis de lege este bun etc. Instituțiile împrumutate sunt nepotrivite. Parlamentarismul este o școală de corupți. Ca și la alți gânditori apare ideea nepotrivirii dintre tipul de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
unită cu decizia rapidă a mamițelor din Momentele și schițele artistului. În spiritul lui, vom salva de la vorba lungă restul motivelor, adunate spre a justifica senzația că opera e construită ca un sistem de vase comunicante, în care "genurile" sînt relativizate cu bună știință. Tocmai fiindcă observă "regula", scriitorul nu i se poate supune. A ținut Caragiale la un "repertoriu" personal, care-l face azi recognoscibil, sau (cînd nu e vorba de autopastișă) geniul său comic se servește doar de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
nou spirit adia. Se dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național și propovăduiau o construcție europeană. PPI-ul a fost primul care a afirmat necesitatea de a depăși împărțirile în învingători și învinși și a înnodat legăturile internaționale. Conducătorii lui călătoreau prin toată Europa, mai ales în Germania. Sturzo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau nu etnocen-trice, prin analiza comparativă s-a reușit, în știința politică, evitarea unor erori grosolane din trecut și recunoașterea diversității și diferențelor, fără a acorda o întîietate unora în detrimentul altora. În mod paradoxal, la acest rezultat s-a ajuns "relativizînd", uneori prea mult chiar, importanța și posibilitatea de punere în practică a democrației, confundînd imitarea structurilor specifice ale regimurilor democratice cu răspîndirea proceselor democratice: cele dintîi au o istorie a lor și o specificitate de neclintit; celelalte, în schimb, conțin
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
hebefreno-catatonie. De regulă, actul antisocial al schizofrenului se caracterizează prin bruschețe, imprevizibilitate, iraționalitate, incoerență, discordanță și ininteligibilitate aparentă, iar atunci când este vorba de o agresivitate fizică, prin violența sa deosebită și înverșunarea particulară asupra victimei. Aceste date, deja "clasice", trebuiesc relativizate într-o mare măsură, căci ele rămân aplicabile în principal doar la câteva acte majore de delincveță: omucid și tentative omucidare, viol și tentative de viol. în numeroase alte infracțiuni banale, studiul obiectiv al faptelor nu relevă natura discordantă a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
bun sau rău în sine. El este bun la ceva și pentru cîțiva, rău pentru restul. Fiecare inovație prescurtează și adaugă, un singur lucru e sigur: nu putem aduna fără rest. Abordarea evolutivă are în tot cazul meritul de a relativiza falsele procese magice de tipul: "este vina scrisului, tipăriturilor, televiziunii etc.". Ea repune lucrurile simplificate în serii simple și discontinuitățile într-o progresie de ansamblu, reamintindu-ne caracterul său ireversibil și obiectiv. MIZELE DEMATERIALIZĂRII Tendința generală, cea mai deschisă, a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
privat: fiecare parte din raport urmărește un interes personal; părțile se afla pe poziții de egalitate; oricând, oricare dintre părți poate să pună capăt raportului în condițiile prevăzute prin convenția pe care au încheiat-o împreună. Doctrina pură a dreptului relativizează opoziția dintre dreptul public și cel privat, argumentând ideea existenței a două arii ale dreptului, alcătuite, din punct de vedere tehnic, în mod diferit, dar nefiind vorba despre o opoziție absolută, de esență între stat și drept<footnote H. Kelsen
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
adevărată „bombă atomică” lansată de la Roma de către teologul, aproape oficial, al Vaticanului, Garrigou-Lagrange: „La nouvelle théologie: où va-t-elle?” Ambele texte exagerează și deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că Încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului, și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar dacă valoarea descoperirii În sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și, de ce nu?, să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă avem competența necesară și mai ales dacă o facem onest. MG: Până la urmă, care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? CB: Textul a fost descoperit În 1978, În regiunea Minieh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
SENSUL VIEȚII (Memorii IVĂ ÎNTOARCEREA DIN EXIL C A P I T O L U L I 1 Vorbim cu toții despre exil - eu Însumi Întrun volum anterior relativizam acest concept - uitând că, În conștiința noastră, aproape În subconștientul nostru, el, exilul, Înseamnă altceva decât la Greci: nu o alungare, ci o fugă. De fapt, de ce am fugit noi de propria noastră matrice, de comunitatea În sânul căreia ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
arta grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă, cei doi „monștri epici” și Încă alți câțiva și-au „revoluționat” arta și au reușit „să Învingă” sau să relativizeze maniheismul curent și dominant secole la rând În proza europeană, când de-o parte sau de alta se Înșirau „bunii” și „răii”, iar arta avea drept scop În primul rând considerente morale. Odată cu aceștia Însă, arta romanului țintește „mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luni ă15 vol., 1851-1862). Este promotorul unei critici în esența ei de origine romantică, prin care se urmărește cu toate instrumentele disponibile - psihologice, sociologice, istorice, estetice - determinarea fizionomiilor individuale, a „monadei inexprimabile“, ireductibile la vreo formă de determinism. Frumosul este relativizat și esența umană istoricizată. Singurul efort clasificator al lui Sainte-Beuve a fost acela de a circumscrie „familii de spirite“ și de a schița o „istorie naturală a spiritelor“. -SAINT-SIMON, LOUIS DE ROUVROY, duce de ăParis, 1675-Paris, 1755). Memorialist, soldat, diplomat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui Caragiale precum și considerațiile lui Ion Negoițescu privitoare la opera dramatică a acestuia constituie turnesolul prin care se poate decela identitatea cerchistă pusă destul de rigid și chiar abuziv sub semnul estetismului. În cartea sa, Cercul literar de la Sibiu , Petru Poantă relativizează unul dintre principiile de existență a Cercului Literar, autonomia esteticului, subliniind evoluția în paralel cu generația cri- terionistă, naționalist- ortodoxistă pe linia Vulcănescu - Crainic - Eliade - Noica. Diferența este una de asumare a unei tradiții culturale, în cazul cerchiștilor fiind vorba
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cunoscut de locutor și interlocutor (și, eventual, de alte persoane implicate într-o anumită situație de comunicare); așadar, din această perspectivă, o primă abatere de la normă ar fi cea a utilizării unui alt cod, situație care se impune a fi relativizată în realitatea comunicativă, în condițiile în care aceeași abatere de la normă poate fi, pe de o parte, motivantă pentru interlocutor în asimilarea/însușirea unui nou cod, dar și frustrantă pentru acesta, aflat la un moment dat în imposibilitatea de a
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
diferitelor aspecte ale limbajului unor copii de 6 ani. 57 Piaget 1923: 17. 58 Piaget 1923: 18. 59 Piaget 1923: 18-19. 60 A. R. Luria, apud Schaffer 2005: 271. 61 Schaffer 2005: 259-160. 62 În alte lucrări această vârstă este relativizată de exemplu, în Miller 1959: 212 se consideră că întrebările devin mai puțin frecvente de la 5 ani. 63 Piaget 1923: 215. 64 Piaget 1923: 217-219. Precizăm, în același context, că folosirea conjuncțiilor de conexiune cauzală și logică, precum și a conjuncțiilor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
iremediabile a claselor aristocratice, a prăbușirii vechilor iluzii geo-politice și a democratizării culturale, poveștile marine cu pirați au constituit expresia acestui timp al mobilității și al marilor revelații. Perspec tivele, ca și mora litatea, s-au diversificat și s-au relativizat, asfel încât, din simpli tâlhari vrednici de pedeapsă, pirații au devenit și exploratori, și revoluționari, și eroi. A fost cazul unui Dampier, de pildă, invocat deja în acest eseu, navigator, pirat, om de știință și patriot, simul tan, un exponent
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pentru a reveni În prezent la stadiul avantajului competitiv născut din inovare. Stadiul inovării, În viziunea lui John Dunning, Însă este urmat de un al patrulea stadiu, cel mai avansat al dezvoltării economice stadiul informațional sau stadiul postindustrial. Autorul Își relativizează afirmațiile, pornind de la constatarea că state aflate, conform modelului său, În acest stadiu, cum ar fi SUA, Japonia, Norvegia, Germania Întrunesc și cele mai semnificative condiții de situare În stadiul inovării: ele continuă să fie cei mai mari investitori mondiali
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
ca investigația să se servească de mijloacele introspecției sau de viziunea unui martor. Ceva mai reușită, dar subminată de melodramatism, Casa cu gratii împletește legenda cu evenimentul actual, conferind un plus de semnificație unor valori morale ce tind să se relativizeze. Și în roman G. creează personaje feminine înzestrate cu o neobișnuită forță a caracterului. Marșul femeilor (1933), Lumina care nu se stinge (1937; premiul întâi la concursul literar al Editurii Cugetarea-Delafras) și Secretul profesional (1943) nu depășesc nivelul nuvelelor, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
ca un organism aflat astăzi în convalescență după prăbușirea imperiului sovietic, România este reprezentată de către adepții studiilor postcoloniale, ca fiind într-o stare post-imperială (postcolonială sau, mai curând, semi-colonială). Acest spațiu de frontieră, de tranziție sau interferență (deși i se relativizează statutul de marginalitate sau periferie prin atașarea acestor atribute ale translației și comunicării) este la rândul său marcat de frontiere imaginare interioare, reprezentând de fapt etape ale îndepărtării de Europa Apuseană înspre Răsărit sau Orient, trepte ale unor ierarhizări ce
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]