331 matches
-
și "realitate" confuzie întreținută deliberat, am văzut, ca o condiție sine qua non de instituire a ficțiunii melodramatice. După enunțarea temei și ilustrarea aproape didactică a discursului (psiho)analitic lovinescian, interesant e că următorul roman al ciclului, Diana, propune o relectură a situațiilor-cheie din Firu'n patru menită a spulbera "enigma" și a reconfigura estetic ficțiunea romanescă, abandonând procedeele biografiei romanțate sau ale analizei psihologice, utilizate până acum, în favoarea unor soluții epice surprinzătoare (inadecvate, s-a spus), din repertoriul comediei de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
creion apăsat, de cea intransigentă și profesoral scrupuloasă de acum"369. Eugen Simion expune problematica lecturii și a lectorului jurnalului intim și din perspectiva autorului, propriul lector, motivat de rememorarea unor evenimente, de justificarea continuării jurnalului sau de verificarea estetică. Relectura presupune în acest caz nuanțarea, evaluarea, eliminarea sau completarea textelor și prilej al autocenzurii. Eugen Simion punctează că "intervine, în acest caz, un alt punct de vedere asupra micii istorii: nu putem spune că discursul se obiectivizează, dar, în mod
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
În loc de argument Această nouă carte despre Eminescu sa născut dintrun studiu de mai mici dimensiuni, publicat în 2012 în revista Limba română de la Chișinău, fiind prilejuit de împlinirea a două veacuri de la raptul Basarabiei petrecut în anul 1812. La o relectură, cu travaliu creator, numărul paginilor s-a triplat, încât studiul a fost extins la cartea de față, devenind a opta, cred, închinată fenomenului Eminescu, din 1984 până azi. Firește, atenția se concentrează asupra viziunii eminesciene privitoare la destinul acestei provincii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2004, 239 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Junimea, 2003, 181 p. (Eminesciana 69) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana 70) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana 71) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana 72) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana 73) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p. (Eminesciana 74) * LATEȘ, George
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și raporturile dintre filosofie și psihologie. În anii '80, prima echipă își continua cercetările despre fundamentele economiei și des-pre raporturile acesteia cu filosofia morală și politică; despre structura formală a modelelor de "criză" (echilibre cu prețuri fixe, curentul anticipărilor raționale, relectura lui Keynes de către neoclasici); despre emergența categoriei de raritate; despre autonomia socialului. André Boyer coordo-na o reflecție despre supozițiile epistemologice, precum principiul de raționalitate și de individualism metodologic. Membrii CREA au înmulțit de asemenea numărul traducerilor din autorii americani: Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ceea ce este și se sprijină pe o altă realitate, de natură supraindividuală, unitară: limba."2 Înainte de socializarea creată prin discurs, prin diversificarea relațiilor interpersonale, dialoguri, conversații, discuții, dezbateri etc., se identifică și o raportare intrapersonală la realitatea psihică a textului: relectura că proces ritualic derulat într-un timp bivalent, sacru și profan, prin metafore spațiale. (Re) citirea nu reprezintă doar o problemă de spațiu, cât una de timp special, circular, cvasi mitic.3 Relația lectură-relectură pare evidență pe plan empiric, pragmatic
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă Implinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul de critică literară românească în postumitate. Regretatul critic Mircea Scarlat publică la Cartea Românească, în 1990, eseul Posteritatea lui Creangă, postfațat de profesorul autorului, criticul Nicolae Manolescu. Parcurgând exegeza operei lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
înrădăcinarea metafizică a teoriilor valorii (și în particular a teoriei valorii muncă pe care se bazează Marx), sau despre gratuitatea ipotezelor concurînd drept "legi" econo-mice (cum ar fi legea populației a lui Malthus, sau legea debușeelor a lui Say). O relectură à la Bachelard a acestei pe-rioade preștiințifice ar fi, fără îndoială, în mă-sură să identifice numeroasele "obstacole epistemologice" pe care gîndirea economică avea încă nevoie să le depășească pentru a accede la scientificitate. Acest lucru avea să se producă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate cu aceeași potențialitate princiară
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
a acestui actant. Nu ne propunem să facem un studiu eminescologic. Doar cîteva notații și acelea fără a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
propunem să facem un studiu eminescologic. Doar cîteva notații și acelea fără a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual al deschiderii gurii este de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
asonanța”. Să fie oare pajul și inductorul unei poetici portabile? Să fi avut el În minte și structurarea unui univers poetic complementar retoricii stoice? Să fi intenționat el oare și implantarea unui corpus poeticus tinerei fete de Împărat ? Într-o relectură versurile” În vremea aceasta Cătălin/ viclean copil de casă/ ce umple cupele cu vin/ mesenilor la masă... băiat din flori și de pripas/ dar Îndrăzneț cu ochii...” ne aduc aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Novalis este imaginea, patternul infansului pe care am analizat-o mai sus. Iată cum În cadrul imaginarului romantic „figurile” arhetipale migrează de la o conștiință lirică la alta, efortul de valorizare rămînÎnd să cadă În seama conceptului de recitire. Este Îndeajuns o relectură a universului poematic novalian și eminescian pentru ca imaginarul să unifice simbolurile și temele comune. Compărăm imnul Sehnsucht nach dem Tode (Dorul de moarte) scris de Novalis și poema Luceafărul de Eminescu. „Mit banger Sehnsucht sehn wir sie/ in dunkle Nacht
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de Quasimodo.111 Deși se presupune că apropierea sicilianului de operă leopardiană din anii de liceu a fost aprofundata în perioada română, când el ar fi recitit versurile predecesorului, nu s-au găsit până în prezent documente care să plaseze această relectura la Romă fără umbră de îndoială. Totuși, anticipând, date fiind ascendentele la care se va face referire în partea a doua a prezentei cercetări, se poate afirma că în deceniul cuprins între finele studiilor liceale și publicarea primului volum (1919-1930
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Philippe Sollers abordează într-o lumină nouă anumite categorii așa-numite teleologice: subiect, sens, adevăr și propune, în contrapunct, ipoteza împrumutată de la criticul Mihail Bahtin de intertextualitate. Orice text se situează la joncțiunea mai multor texte, cărora le este, totodată, relectură, accentuare, condensare, deplasare și profunzime. Grupul de teoreticieni și practicieni ai literaturii vorbește despre o ruptură textuală, în sensul reconsiderării conceptelor-cheie din teoria textului. [Teoria istoriei scriiturii textuale] este definită mai întâi ca o lectură. Această lectură nu este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nouă; 7) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 2004, 280 p. (Eminesciana. Serie nouă; 8) * CODREANU, Theodor. Mitul Eminescu. Iași: Junimea, 2004, 330 p. (Eminesciana. Serie nouă; 9) * ANTOFI, Simona. Luceafărul: o relectură: perspective pluritextuale. Iași: Junimea, 2004, 288 p. (Eminesciana. Serie nouă; 10) * SPIRIDON, Cassian Maria. Eminescu, azi. Iași: Junimea, 2005, 278 p. (Eminesciana. Serie nouă; 11) * SCRIPCARU, Gheorghe; CIUCĂ, Valerius M. Mihai Eminescu: încercare de patografie. Iași: Junimea, 2005, 174 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
secretul perenității lor. Tinerețea clasicilor, o sintagmă la modă cândva și care poate fi și aici invocată. Întinerirea autorilor de odinioară... Parcurgând glosările care pe alocuri aduc a festin analitic, mai că îți vine să scoți din raft, pentru o "relectură", operele pe care criticul și istoricul literar le supune înviorătorului tratament. Astfel se întâmplă în Cantemir în Cartea hieroglifelor, Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești, Introducere în istoria literaturii române, G. Călinescu în autoportret
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
intrigile de palat, de la originea bacșișului la medicina populară albaneză. Prezentarea nu poate fi sfârșită fără a numi principalele caracteristici ale tehnicii de editare a unui astfel de puzzle textual: o foarte bună cunoaștere a surselor, o evidentă bucurie a relecturii (pentru a-i uni, într-o sintagmă, pe Barthes cu Matei Călinescu) și, nu în ultimul rând, priceperea, nu la îndemâna tuturor, de a lega și dezlega poveștile cu tâlc. Am scris acest text având volumul sub ochi și, ca fond
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dans la relation père-fils au niveau plus général d'une société. Ce n'est pas dans notre intention d'entamer ici un pareil examen. Mais il nous semble que l'exemple de Dimitrie Cantemir et de ses fils mérite une relecture valable non seulement pour l'espace roumain mais plus généralement pour la zone est-européenne. Les réactions de l'homme de lettres roumain au Premier enseignement des enfants publié en russe par Théphane Prokopovitch en 1720 ne seraient-elles pas également une
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ioan Alexandru Tofan (n. 1979) este lector dr. în cadrul Facultății de Filozofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași. A publicat cartea Logica și filozofia religiei. O relectură a prelegerilor hegeliene (Editura Academiei Române, București, 2010), precum și numeroase studii în reviste și lucrări de specia litate pe teme privind filozofia clasică germană, filozofia religiei, teoria critică sau teoriile secularizării. Din 2009 se preocupă de scrierile lui Walter Benjamin, pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și politică. Dificultatea și chiar obscuritatea acestui studiu despre autoritate și lege stau mai ales în faptul că autorul german nu evidențiază de la început miza teologică a demersului, ci o punctează abia în final și, dintr-odată, face necesară o relectură inversată a paginilor inițiale. Mai mult decât o strategie discursivă, această organizare a argumentării poate fi însă înțeleasă plecând de la modul în care Theologisch-politisches Fragment vorbește despre raportul dintre ordinea „profanului“ și cea a „mesianicului“: ca direcții contrare, care se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vecernia de pe urmă“, pentru a dispărea apoi „în purpura asfințitului“. Imaginea Bucureștilor stăpâniți de craii de Curtea-Veche ia naștere, ca și imaginea Berlinului copilăriei lui Benjamin, în momentul pierderii ei iremediabile. Matei Călinescu observă că, în cazul Crailor de Curtea-Veche, relectura nu este accidentală, după cum ea nu su plinește o slăbiciune a cititorului, ci ține de însăși textura cărții, de mecanismul prin care survine lumea fantastică a eroilor. Excluderea narațiunii este cel mai important rezultat al acestui exercițiu, iar reprezentarea Bucureștilor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă în atitudinea de respingere a acestuia față de tot ceea ce este mundan, impur. XI
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
P3] t3 "deschise" [P3'] t4 "evită" [P4] t5 "căzu" [P4'] t6 "se rostogoli" [P5] t7 "îl imobiliză" Mai mult ca perfectul (MMCP) din [P6] induce o viziune retrospectivă asupra povestirii: este vorba de o propoziție tipic evaluativă care oferă o relectură a povestirii sub formă de "morală". [P1] este elementul declanșator al povestirii în care actorul A1 nu este identificat, nici numit: CINEVA, singurul predicat care îl definește pe A1 este un predicat funcțional (a face): "bătu". Astfel, propoziția narativă (Pn2
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]