1,222 matches
-
dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dânsul, cu capul adâncit În glugă, ca și când s-ar fi temut să Îi Întâlnească privirea. Poate pentru că pe chipul lui se putea citi, probabil, limpede perplexitatea, se gândi el. Între timp, ritul expunerii Fecioarei părea să se apropie de final. Relicva Își Închise Încet ochii, reașezându-și brațele peste piept. Părea să se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva decât o statuie animată de un mecanism ascuns nu-l părăsise niciodată. - Dar și o minte... perversă, mai spunea Alberto. - Perversă? De ce? Întrebă Dante, frapat de acele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drum cu coatele, Încercând să revină În locul de observație de data trecută, sub pilastru. Baldachinul menit să adăpostească relicvariul lui Bigarelli fusese deja transportat În fața altarului, iar cineva trăsese perdelele pentru a-l oferi vederii credincioșilor. Dar călugărul și miraculoasa relicvă Încă nu Își făcuseră apariția. Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plecase capul În semn de confirmare. - Dăruiți-vă inimile, spadele și averile pentru această faptă! Alergați sub steagurile lui Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
printre Îngeri, acea revenire la convulsiile vieții o umplea de durere. Călugărul se pare că observase și el acele semne de umană istovire. Se apropie și, cu un gest afectuos, Îi atinse umărul dezvelit, parcă voind să Îi aline oboseala. Relicva păru să primească atingerea mâinii ca pe un semnal precis. Imediat se cufundă În tăcere, Închizând ochii și gura și readucându-și Încetișor brațele peste piept, ca pentru a-și ocroti sânul delicat În somnul care Îl aștepta. Dante avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se agăța, Însă fără a ajunge la nici o concluzie. Continua să se Întrebe de ce Fecioara era expusă În interiorul acelui tabernacol din lemn și nu În plină lumină, pe altar. Putea exista o explicație În afară de simpla dorință de a ocroti relicva și de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă nu mai era loc pentru nimic altceva. Poate că trebuia să renunțe, iar semeția minții sale să se plece dinaintea unui lucru pe care simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
creadă că era vorba de statuia unei femei. Dar, oare, nu puteau fi trăsăturile Împăratului, fixate În bronz pentru a fi scrinul ce-l Însoțea În lumea de dincolo, cum se spunea că procedau vechii egipteni? Oare această cutie pentru relicve trebuia să ocrotească trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se lega moartea suveranului de faptele care, cu o jumătate de veac mai târziu, tocmai umpleau Florența de sânge? Continuă să privească În jur, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la noi se spune că această comoară a lui Frederic ar fi ascunsă În altă parte, replică Monerre, aruncându-i o privire enigmatică. Și există ipoteza că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în tinerețe din corpul de expediție trimis la Tonkin. Venise înapoi cu o febră care îl făcea adeseori să se albească și să tremure ca o frunză, cu un borcan de cafea verde pe care îl ținea ca pe o relicvă pe masa din sufragerie, o fotografie în care-l vedeai stând în uniformă în fața unui câmp de orez și, mai ales, cu o încetineală în priviri, un soi de absență care-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Își puteau permite să păstreze apartamentul, de care Tom, cu atașamentul domestic al unui motan bătrân, se legase. Vechile stampe de pe pereți, cu scene englezești de vânătoare, Îi aparțineau lui Tom, ca și marea tapițerie primită cadou, un fel de relicvă a zilelor decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Poliza ăsta? l-am întrebat. — Ne-am cunoscut, răspunse el. Ce vă pot spune despre el, în afară de faptul că valorează cât un rahat de pe talpa pantofului? Teatrul de Comedie de pe Schiffbauerdamm se afla în partea de nord a Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fim nevoiți să trăim destul de mult timp din această mică amintire. Multe baruri din Nürnberg aveau înfățișarea unor locuri care ar fi putut să fie sediile unor bresle mai mici. Erau pline de colecții de obiecte militare și alte relicve din trecut, iar pereții erau adesea împodobiți cu poze vechi și suvenire curioase colecționate de generații de proprietari, care nu prezentau mai mult interes pentru noi decât un set de tabele cu logaritmi. Însă, cel puțin, berea era bună, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vrei să o mai cauți! CRONICILE VII ALE DIONULUI Istoria s-a scris, într-o lumină argintie, în pietre albite de vremuri, prin haos și zgomot, în file-ngălbenite și manuscrise din biblioteci, unele arse prin timp, pe vase, pe lespezi, relicve, în inimi și-n noi, memoria transmisă mai departe, iar pentru cei care au ochi să vadă și suflet să simtă, istoria e scrisă răsunător în zidurile martore din care lumina izvorăște - o mare carte - printre ruine, cândva altare, temple
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
să aud șoaptele zeilor și miturilor lor. Limassolul este un important centru cultural, deținând instituții remarcabile (muzee, teatre, galerii de artă, etc) și fiind gazda a numeroase festivaluri tradiționale, naționale și internaționale. Muzeul Medieval din incinta Castelului Lemessos impresionează prin relicvele sale, obiecte de tezaur și artefacte, exponate medievale și bizantine, multe dintre ele transferate aici de la Muzeul Medieval din Lefkosia (Nicosia), după invazia turcă din 1974. Numeroase încăperi ale castelului găzduiesc expoziții tematice (bijuterii din bronz, argint și aur, arme
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
ORFICE I, II Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Orfică I Cânt de sirenă o fata morgana pețită de zei Orfică II Cânt de fecioară țintuită de catarg surd aplaudând... Relicvă Pană de înger de pe urma zborului prăbușit în vis Referință Bibliografică: Orfice I, II / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ORFICE I, II de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361243_a_362572]
-
ocheanos marea se mișcă precum un uriaș ce se naște din genuni străpunge timpul până-n vremea lui ulise când homer a fost orbit de un pescăruș și s-a revărsat peste memoria noastră ca un blid de argint găsit ca relicvă în argos pescărușul încă mai spintecă întinderea pe-nserat solitar ca un navigator al cerului și tu lorelai plângi scurgerea timpului prin clepsidră nu-ți vezi corpul de gazelă pe linia orizontului fragil din care picură arama pielii prin ochii pofticioșilor
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
ce văd și îmi încântă ochii în drumul pe care m-am hotărât să îl fac pe jos spre casă.Mâine este o nouă zi,o nouă aventură în istorie,dar oare unde? Unde mă vor conduce pașii,spre ce relicve ale trecutului îndepărtat? Gabriela Amzulescu-Zidaru
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
citirea Sarmi-egetuza, în sensul, Egetuza a lui Samson" sau Zarmos (nume tracic cunoscut, care înseamnă în limba sanscrită, vatră, cămin, familie. Iată-ne acum ajunși în apropierea zidului, care are o suprafață de aproximativ 3 hectare și unde se recunosc relicvele unor magazii de lemn, ateliere, hambar. Apoi am mers cam vreo sută metri și am ajuns la ceea ce a fost cândva, poarta cetății, în apropierea căreia se pot observa sanctuarele, care au formă și mărimi diferite. Exact, nu se știe
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
cu toate că și-o ștersese, înainte de a mi-o întinde, de turul șortului. Apoi se așezase gemând lângă mine. Nu stau mult, îmi spusese, parcă scuzându-se de prezența sa, doar până vine nevastă-mea, ne-am dat întâlnire în dreptul acestei relicve. Face cumpărături înainte de întoarcerea acasă, ca femeile, pe mine nu mă mai prea țin nervii s-o însoțesc. De altfel, nici nu-i place. Zice că o zoresc. Ce mă tot zorești, Istrate? se răstește la mine, pierzându-și răbdarea
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
nu întârziem, și după ce au făcut - câțiva pași,, nea Petre întoarse capul și-mi aruncă:Să vii dăsară mă băiete, să vii,auzi? Mă uitam după ei, cu duioșie, două păpuși stricate de timp, precum în poezia lui Minulescu, două relicve reale, ducând cu ei tradiția țăranului român, poate ultima sclipire a unor timpuri ce vă să apună în modernismul actual.Cum priveam în urma lor, nu am băgat de seamă că bunicul meu venise la poarta. S-a așezat greoi pe
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]