1,450 matches
-
care tocmai se pregătea să meargă la Camil Petrescu, aflat în agonie" - evident memorialistice, dar ele nu domină materia, oferindu-i numai schelăria. Este drept că în fiecare rând domină o personalitate, inalienabilă, perfect recognoscibilă, până și în selecția citatelor, rememorând scene din propria-i viață și înveșmântând peisajul în propriile-i sentimente -, dar de Jurnal nu poate fi vorba. Ci de ceva mai puțin și de ceva mai mult... Cel ce răspicat afirmă că "asemenea unui escroc care își ticluiește
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
are un substrat polemic și ironic prin trimiterea directă la diversele estetici care s-au succedat în istoria artei: cîinele bicefal, modelat frust, invocă bestiarul romanic, cu mimetismul său lipsit de interes particular pentru detaliu, dar plin de ambiguități simbolice, rememorînd, în același timp, spațiul mai larg al figurativismului mediteraneean. Panourile din lemn, prin forma lor consacrată, polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea reprezentărilor serialiste, WC-urile reactualizează momentul dadaist și, în special, resemantizările de tip
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
bizantin, lanțul acesta este certificatul de calitate al oricărui credincios islamic. Tocmai de aceea credința lor nu este o aptitudine teoretică amatoare de subtilități speculative, ci este un sentiment născut din rememorarea ritualică a vieții întemeietorilor islamului. Și cum a rememora viața unui om pe care îl consideri model hrănește dorința de a duce o viață asemănătoare lui, patima cu care un musulman își asumă credința dă naștere tocmai avîntului misionar despre care vorbeam mai devreme. Cînd un șiit se străduiește
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
festivalului din epoca lui Jean Vilar: Jeanne Moreau și Sami Frey. Ei citeau textul lui Heiner Müller, Quartett, inspirat de romanul epistolar al lui Laclos, Legături periculoase. Amanții frenetici de altădată care au fost Valmont și Madame de Merteuil își rememorează aventurile rejucînd scenariul relației lor perverse: pasiunile însă s-au stins, n-au mai rămas decît vorbele, cochilii goale, frunze moarte... Evident că succesul acestei lecturi se datorează profundului sentiment de "reînviere" a memoriei vilariene grație interpreților carismatici. Dar cînd
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
să vedem cînd a devenit cel în cauză ortodoxist și care i-au fost faptele. Într-un articolaș publicat la începutul lunii decembrie 1929, referitor la o reuniune a Asociației Creștine a Studenților din București 14, proaspătul redactor al "Cuvîntului" rememora începuturile acesteia declarînd: "Noi ne-am angajat în mișcare cu liberă voie, fără ca o constrîngere obiectivă să fi lucrat asupra noastră. Am nemerit, mai curînd, ca orbii calea mîntuirii noastre. Nimic nu era care să ne angajeze prin vreo autoritate
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
care nu caută justificare nici în regulamentul militar, nici într-o filozofie particulară. Ce-ar mai fi de adăugat aici? Unul din argumentele mai subtile ale filmului, este că acest război n-ar fi trebuit să aibă niciodată loc. Kuribayashi rememorează anii de ucenicie ca ofițer la o școală americană, cadoul primit la sfîrșit, un frumos Colt, o armă fină de ofițer, și ambianța high life-ului american. La un banchet, o distinsă doamnă îi pune întrebarea stînjenitoare: Ce-ar face dacă
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
Covrig Roxana Dorin Cârlan, unul dintre soldații care i-a omorât pe Elena și Nicolae Ceaușeșcu" a rememorat, la România TV, filmul execuției soților celor doi. Pe atunci, el avea 27 de ani și era parașutist la unitatea din Boteni. Cârlan spune că omul în care a tras era idolul lui. "Comandantul unității ne-a strâns și ne-
”Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drum spre moarte”- mărturia soldatului care i-a executat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80374_a_81699]
-
undă verde execuției. Judecătorul: "Termen de recurs 10 zile. Sentința se execută acum!" "Mi-am dat seama că a fost un simulacru de proces. La sfârșit, judecătorul a spus: termenul de recurs este de 10 zile. Sentința se execută acum!", rememorează Cârlan. Apoi Stănculescu le-a ordonat soldaților să-i lege pe cei doi și să-i împuște. "Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drumul spre moarte. I-am executat, dar au tras toți colegii mei apoi, nu numai noi
”Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drum spre moarte”- mărturia soldatului care i-a executat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80374_a_81699]
-
unor derulări epice) și Nora Iuga (capriciile memoriei, care aduce aleatoriu la suprafață chipuri, replici, întâmplări, sentimente, din epoci diferite). Totul se topește într-o scriere de mare frumusețe, o adevărată simfonie a Eu-lui profund al unui om care își rememorează cu delicatețe și infinită grijă pentru nuanțe întâmplările esențiale ale existenței. Spațiul și timpul se află parcă într-un turbion, copilăria personajului se topește în cea a tatălui său și a fiicelor sale, totul este învăluit într-o mare afecțiune
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
reflectă subtil într-o dimensiune interioară ce depășește cadrul filmului și constituie o lentilă în plus. Cu alte cuvinte, Andrei știe terenul, și ne aflăm prin ochiul magic al camerei care ni-i apropie pe acești doi bătrâni trăind și rememorând vârste într-un fel de casă a bunicilor ŕ la Ionel Teodoreanu. În primul rând sunt locurile, fiecare încăpere are particularitatea ei, camera de oaspeți este acoperită cu scoarțe, covoare moldovenești, podul este decorat cu cârnați, slănină, afumături toate atârnând
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
prin ochii inocenți și plini de admirație ai copiilor (între care autorul însuși) ca niște mici eroi ai comunității, adevărate repere ale locului. Aproape fiecare om avea mica sa poveste și, prin aceasta, locul său în tabloul viu al localității. Rememorând astăzi chipurile acestor oameni și poveștile legate de ei, Daniel Vighi se pune uneori în pielea copilului care era în momentul în care a auzit pentru prima dată respectivele istorii. Maturul de azi îl privește pe copilul de ieri ca
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
Mureșului înarmați, cum zic, fiecare cu câte o linguriță și apucam din borcănaș porții de șerbet, pe care-l savuram trântiți în iarbă, cu ochii pironiți pe bolta cerului" (pp. 51-52). Unele dintre poveștile de demult sunt la limita bancului. Rememorându-le azi autorul retrăiește întregul context al momentului în care le-a auzit inițial, inclusiv mimica povestitorului și naivitatea copiilor de atunci. În Ce i s-a întâmplat lui Lenin este descrisă invidia uimită a copilului de ieri față de șansa
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
contestația. Eu mă contestam pe mine!”....Superbă justificare! ( si non e vero, e ben trovatto!). II. CRITICA / CRITICI... Azi, la curs, vorbeam despre critica de teatru. Și nu știu cum, am simțit nevoia - pentru prima oară, de cînd mă știu! - să-i rememorez pe criticii de teatru care mi-au marcat adolescența și tinerețea (1970-1985). De la care am Învățat, ori nu am avut ocazia, ori nu am vrut sănvăț. În fruntea lor, desigur, marele Valentin Silvestru. A fost cel mai longeviv și cel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-lea bobocel În buchetul vieții, realizați că nu poate fi vorba aici de amintiri propriu-zise; ci de fabulații pe teme cețoase, coroborate cu experiențe de viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scriitor - este unul dintre cei mai mari, ai lumii, nu doar ai Americii! -, dar dezvăluirile-i diariste m-au făcut să simt gustul dezamăgirii. Să mă explic : nu faptul că era homosexual m-a indignat, ci indecența cu care-și rememora aventurile de gay, mîndrindu-se parcă, cu cuceririle-i deplorabile și bolile venerice deloc stimabile! Și la heterosexuali nu dă bine ...lauda de sine, d’apăi la pederaști! (acum doi-trei ani, o poetă celebră, de limbă română, a publicat un jurnal
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe față, ești nostalgic, rememorezi ultimele zece zile petrecute cu prințesa fenomenală a drumului tău către tine, faci o supă de concentrat de ciupercide-miere armillaria, care încălzește și catifelează interiorul burticii tale și aduce ațipirea peste genele tale. șase în al cincilea loc: este o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice prilej: ,,Tu ești cel mai scump bibelou al casei noastre!" Ți-aș fi luat niște covrigi cu mac, cum îți plac ție, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și cu putere economică. Până să ajungă pe vârful muntelui, era însă cale destul de lungă. Erau zile în care Simona, plutind pe aripile dorului, visa cu ochii deschiși! ,, Cine știe dacă acum are un acoperiș deasupra capului", se întreba ea. Rememora în acele clipe crezul care i-l mărturisise Mihai în momente de intimitate: ,, Când suflă vânturi pustiitoare prin buzunare, Simona, sunt semne că destinul a scris toate acestea pe steaua ta și e greu, dacă nu chiar imposibil, să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la casa Olgăi. Pe drum rememoră fragmente dintr-o discuție avută cu tatăl ei: Profesia pe care vrei s-o îmbrățișezi e de mare răspundere. Uneori în mâna ta poate sta viața unui om. Ar trebui să te mai gândești. N-ar fi bine să fii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zile febrile. Pentru atenționare obligatorie, fetele au afișat în camera lor de lucru: Trenul rapid spre Capitala Moldovei pleacă pe data de 14 iulie la orele 24:30. Era de ajuns? Nici ele nu știau. Se consultau în fiecare zi, rememorau unele date importante din materia cerută la marele examen de admitere la școala sanitară și urmăreau cu inima strânsă ghem cum acele ceasornicelor alergau nebunește pe ecran. Timpul curgea fără să le întrebe dacă îi observă trecerea. Doar seara, când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fapt se amăgea voit, inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele din ziua de azi, cum se mărită iau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea sau își rechema amintirile, rememorând punctele cheie ale vieții. Dacă ar fi încercat să pună în cele două talere ale unui cântar numit soartă sau destin faptele și evenimentele parcurse, talerul în care aveau să se adune mâhnirile, necazurile și neîmplinirile nu ar fi putut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
seriozitate & aplicație de textele lui Macrinici, Saviana Stănescu, Zografi, GÎrbea, Nelega, Juncu, Caraman, Barbu, Crudu, Andreea Vălean, Peca, Gianina Cărbunariu. Un studiu lipsit de menajamente, În stilu-i inconfundabil, ne oferă și Miruna Runcan; ea se dedică aici instituțiilor de spectacol. Rememorează miniștri de resort (fix zece!) care n-au reușit să facă mai nimic pentru instituțiile teatrale naționale. E o criză managerială, după 1990, mai vizibilă (iertat fiindu-mi gradul de comparație!) decît Înainte. Înainte erau directori ; acum trebuie manageri. Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu specific chimic din urbea noastră, o unitate de elită a armatei române. Tinerii soldați în termen de odinioară, acum oameni trecuți de prima tinerețe și cu păr alb la tâmple își aduc aminte cu nostalgie de ,,domnul colonel”, și rememorează momentele plăcute trăite altădată în viața cazonă. Locotenent - colonelul Chirilă și-a dedicat viața armatei și unității militare unde era comandant, a muncit cu conștiinciozitate și dăruire, căutând să fie un bun profesionist. În decursul carierei militare, ofițerul a fost
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]