2,146 matches
-
și somnoroasele lui apariții de pe șantiere și, ce e mai curios, l-au păcălit pe Stoicescu, administratorul blocului (o față de șopârlă, securist, căpitan), care nu i-a trecut la plata întreținerii. Iar dacă tot am pocit numele bonomului Știm, dincolo de remușcări și de ciudă, sper ca măcar voi să fiți cu ochii-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în capitolul precedent („Problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu dumneavoastră?, asta e, Matei, pe bune, dacă ar fi după mine, mi-ar fi de ajuns să te știu acolo, bine, sănătos și înconjurat de soldăței cu care porți bătălii nemaivăzute, te-aș lăsa să mă cotropești fără nici o remușcare, m-ar durea în cot de toți și de toate, numai că e bine să știi că oamenii mari au un Bau-Bau invizibil care îi ține în lesă, pe unii mai mult pe alții mai puțin, o dihanie d-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fac spume la gură, pentru ca ea să-și dea și ultimii bani din pensie pentru vreo mașină cu telecomandă care avea să sfârșească fără roți, chiar din prima zi, pe undeva pe sub pat sau după bibliotecă. Nu, nu aveam nici o remușcare. Cum n-am avut nici măcar atunci când m-am jucat, cică, cu Monica, într-o după-amiază ploiasă de pe Lunca Siretului, bloc D 40 (tot Drumul Taberei, sector 6), blocul lui Uca de patru etaje, ticsit de pensionari, mai buni - doamna Buzescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat afară din amfiteatru. A așteptat-o la ieșire, nu cu reproșuri sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ochii erau alcătuiți din mici smaralde. Deși aș fi putut pune inelul Într-un loc În care să fie găsit de femeile de serviciu, n-am făcut asta. Adevărul adevărat e că l-am furat fără nici cea mai mică remușcare. Cu mult timp În urmă, descoperisem o umflătură lunguiață pe craniul meu, aproape o protuberanță, ceea ce, conform lui Hans Fuchs - omul care a utilizat pentru prima oară efectiv cercetările lui Gall În munca sa de anchetator al poliției - este semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre printre alte pietre, culoarea lui se contopea cu a lor; uneori simțea Însă ghimpele otrăvit al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se la fapta lui, Începuse s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mașină a poliției districtuale și Începuse să cadă pe gînduri... La Întoarcere, Îl Întîlnise pe Poole: era neîndoielnic că și el observase ce se-ntîmplă. Toate bănuielile și resentimentele din ultimele cîteva zile puseseră din nou stăpînire pe Johns. Plin de remușcări, intrase În sala de lectură; fără să-și poată explica de ce, ajunsese la convingerea că doctorul punea la cale suprimarea lui Stone. Își amintea de discuțiile teoretice pe care le avusese adesea cu doctorul pe tema euthanasiei; o dată, discutase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu crocodilii? exclam, căci e drept că de o bucată de vreme ea locuiește singură, dar de fiecare dată când aflu vești despre ea sunt neliniștit. Nu știu de ce, gândul la copiii mei mi-a provocat totdeauna un sentiment de remușcare. Aflu astfel că Sibylle execută un număr cu caimani într-o boîte din Place Clichy; treaba asta mi s-a părut atât de urâtă, încât nu i-am mai cerut alte amănunte. Știam că lucra în localuri de noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus, la cineva de încredere, căruia să-i spună tot ce știe. Se socotise că ar putea da greș și atunci. Dar în acest caz nu mai avea nici un fel de remușcare, nici un fel de problemă, chiar în limita datoriei. Dacă pecinginea conspirației se întinde atît de mult și de sus înseamnă că nu mai este vorba de o conspirație, de un complot, ci de o realitate, de o normalilate, pentru că niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-o facem. Nu-mi place, mă, când mă văd silit să fiu la mâna meșterilor, ăștia când te văd la ananghie, cum suntem noi acum, sunt în stare să te jupoaie de viu, n-au nici cea mai mică remușcare. Dau drumul la niște prețuri cu atâta siguranță încât rămâi mască și nici nu mai ai timp să-ți revii. Ei, lasă, Nik, o să trecem și prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
astă dată de-a dreptul înțelegător când era vorba de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar fi fost deloc imposibil, ca în aceeași zi, în altă ambianță, să-l desființeze pe același ins fără nici o remușcare, completându-și bogăția de argumente chiar și cu amănuntele oferite generos de mine... Bine ar fi fost dacă acest mod de a se comporta ar fi o simplă tachinărie, dar negativismul a devenit la el o credință, cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă și va alege direcția binecuvântată. I-a zâmbit încrezător, foarte sigur pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înșală pentru prima dată bărbatul. Sub duș, în timp ce-și întindeau unul altuia jetul de apă fierbinte i-a spus: Ce, ți-ai amintit, între timp, că de fapt nu ești chiar așa de despărțită și te-au cuprins remușcările? Nici măcar nu se străduia să-și ascundă cinismul. Ea tăcea, apa îi șiroia pe față, ținea pleoapele strânse, gura întredeschisă. -Ba chiar sunt despărțită, i-a răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi închid telefonul după ce am ... Mă înfioară gestul meu răzbunător, dar azi n-am chef decât să stau singură și să fumez. Lumina de la lumânarea roșie se poate îneca, văd în ceara topită din jur ca într-un lac. Face remușcări, spune Prințesa Miau, a vorbit și cu Ilinca și i-a povestit, de ce naiba i-a povestit și ei? Mă gândesc la el acum după ce a sunat și știu că a rămas pironit în mijlocul străzii și eu respir greu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ea simt că e din inimă, dar e ceva umilitor și tot accept, iau Campari și bem la ea acasă ca fetele, cu gheață și rece și foarte repede te ia și e perfect, când plec, las sticla odihnitor pentru remușcarea mea, mai vin și mai bem și ea îmi va arăta sticla în frigider înainte să ies pe ușă după ce îmi va fi împrumutat bani pentru garsonieră, aș fi vrut să-mi iau bicicletă... dar ție îți sunt mai utili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe, în viitor. Mânia îi dispăruse. Pe chipul ei se citeau acum doar remușcarea și teama. 4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același scaun, aproape în aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Nu știu ce importantă mai are... — Nu! N-o lasă să scape așa ușor, Adrian! interveni Șam. Să fiu al dracu’ dacă eu, unul, am s-o las! — A, nu mă gândeam la dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să-ți vari în cur remușcările! i-o întoarse Șam. N-am auzit în viața mea așa o smiorcăiala de tot rahatul. Fanny îl ignoră. — Uitați care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dracu’ dacă eu, unul, am s-o las! — A, nu mă gândeam la dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să-ți vari în cur remușcările! i-o întoarse Șam. N-am auzit în viața mea așa o smiorcăiala de tot rahatul. Fanny îl ignoră. — Uitați care-i treaba! N-ar trebui să vă simțiți prea prost din cauza interviului meu, îi spuse ea lui Adrian, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lungă, liniștită, Înconjurată de copii și nepoți. Într-o zi i-a spus Petru: Mă tem că i-aș corupe. Râse. Petru roși. Se ridică de la masă scandalizat, convins că protestul său astfel exprimat va trezi o cât de mică remușcare În sufletul ei. Se reîntâlniră În pat și conflictul se aplană tot datorită ei care găsea oricând un truc nou cu care Îmblânzea pudoarea de fier a iubitului ei. Brândușă aștepta respectuos ca musafirul „să mai deguste o dată Ottonelul” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu auzise vreun cuvânt din cele pe care cu nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană cu care se putea sta de vorbă la orice oră. Mai ales În chestiuni delicate. Intră În curte și apăsă pe butonul soneriei, prelung, fără remușcări. Așteptând să i se deschidă, avu timp să se mire că ajunsese la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care la el În casă găsea pe Întuneric Întrerupătorul electric de la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
renglotă, preferam să strâng În pumn flaconul de Eau Sauvage care Înseamnă Apă Sălbatică și care nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu-mi lua seama. Părul Îi strălucea ca o perucă de wolfram conectată la un grup electrogen. Remușcările și părerile de rău au și ele strălucirea lor. Urma să beneficieze de o concediere măreață și lucrul acesta Îi mai tăia din tristețe. I-am spus totuși: Domnule ghid, nu-ți face sânge rău! Oricum nu-i puteai opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
antimaterie țâșnită din urechile copiilor cu viorile sub braț. Mai frumoasă decât petecul de cer, mai abisală decât gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită nu era altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era ferit de spionii Primarului, acoliților et company, care umblau cu gențile diplomat. Bau știa că ei posedă fiole cu depresive și seringile aferente, garoul, în caz de injectare în venă, fiind cravatele lor roșii ca sângele nevinovaților, trimiși fără remușcări, să bea infinitul... D oamne, cum să Te ajut? întrebă Mioara pe Iisus îmbrăcat precum Pitagora, când își scria pe nisip formula începând cu prima literă a numelui Său și a cărei ultimă cifră-literă Îi strălucea pe frunte. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]