599 matches
-
maimuțele Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 38 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 52 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , 66 crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . Nu s- a observat nici un efect teratogen la șobolanii la care s-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 9 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 12 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 12 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 22 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 25 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 25 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 35 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 38 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]