302 matches
-
trei posibilități existente localizarea temporală absolută (12 decembrie 1950), relativă față de enunț (a doua zi după plecarea sa) și relativă față de enunțare (astăzi). Este greu de conceput o povestire care ar menține, de la un capăt la celălalt, același tip de reperaj. În acest sens, regula generală este combinarea celor trei proceduri. Cel mai impersonal roman sfârșește întotdeauna prin a lăsa loc deicticelor temporale, cu condiția ca personajele să se exprime în discurs direct. Însă există și texte în care domină reperajul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reperaj. În acest sens, regula generală este combinarea celor trei proceduri. Cel mai impersonal roman sfârșește întotdeauna prin a lăsa loc deicticelor temporale, cu condiția ca personajele să se exprime în discurs direct. Însă există și texte în care domină reperajul deictic. Este cazul acelora care țin de tehnica "monologului interior" (infra, cap. 5), în care conștiința unui narator-personaj organizează totul pornind de la prezentul său: E întuneric pe stradă; totuși, nu-i decât șapte și jumătate; mă voi întoarce acasă; voi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
uitat mănușile; ei! voi ajunge imediat acasă; iar acum nu-i nimeni pe stradă. În curând voi fi acasă.[...]82. Am subliniat indicatorii temporali strict deictici. Însă ei nu sunt singurii care funcționează în acest tip de povestire; există și reperaje non-deictice, de exemplu când personajul central evocă evenimente trecute, pe care le articulează între ele: Fusesem să o văd cu o zi înainte, pentru prima dată; la miezul nopții, când am fost să o chem, la portarul de la teatru, mi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
m-a trimis ea la plimbare, la portar 83. Aici indicațiile temporale nu sunt interpretate față de prezentul enunțării (în acest caz am fi avut ieri și mâine), ci față de un moment precizat în cotext. Unui mod de narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune modul ilustrat perfect de următorul incipit din Pierrette de Balzac: În octombrie 1827, în zori, un tânăr de o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență, un proletar, se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență, un proletar, se opri într-o piațetă aflătoare în partea de jos a orășelului Provins 84. În aceste rânduri inițiale avem de-a face cu un reperaj absolut. Desigur, caracterul "absolut" al acestei localizări este oarecum... relativ, având în vedere că însuși calendarul este în ultimă instanță organizat pornind de la un fapt istoric, viața lui Hristos. În orice caz, cât privește reperajul temporal, realitatea textelor este complexă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de-a face cu un reperaj absolut. Desigur, caracterul "absolut" al acestei localizări este oarecum... relativ, având în vedere că însuși calendarul este în ultimă instanță organizat pornind de la un fapt istoric, viața lui Hristos. În orice caz, cât privește reperajul temporal, realitatea textelor este complexă. Să analizăm începutul din O fiică a Evei de același Balzac: Într-o seară, la ora unsprezece și jumătate, într-una dintre cele mai frumoase case din strada Neuve-des-Mathurins, două femei ședeau în fața căminului, într-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se petrece ca și cum ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea la intrigă, la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat imperfectului, reintroduce decalajul. 1.17. Povestire și situație de enunțare În cazul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale intersubiectivității, narațiunea rămâne un act de comunicare: singurul lucru care se întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un act de comunicare: singurul lucru care se întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi eronat să se identifice pur și simplu "povestirea" cu textul din care lipsesc mărci ale subiectivității. Chiar și în textele narative la perfectul simplu și la non-persoană se întâmplă adesea ca naratorul să-și manifeste subiectivitatea, fără a introduce reperaje deictice. Într-adevăr, naratorul poate să fie și el sursa evaluărilor: Când văzu că frumoasa lui rufărie s-a ferfenițit, își cumpără o pânză ieftină de paisprezece bani cotul, ca s-o înlocuiască. Diamantele, tabachera de aur, lanțul, bijuteriile pieriră
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tocmai prin faptul că nu are acces la cunoștințele naratorului și că nu coincide cu el decât la sfârșitul povestirii. Astfel, într-o povestire la persoana întâi singular, aceasta poate fi substituită unei non-persoane, fără să presupună modificarea sistemului de reperaj non-deictic. Iată și indiciul pentru faptul că nu este vorba despre eul din discursul direct. Fragmentul următor este ilustrativ în acest sens: Când ieși în cele din urmă, așteptai un sfert de oră. Apoi stinsei lumina, deschisei ușa bibliotecii, închizînd-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
typologie des discours", în Langue, discours, société, J. Kristeva et al., Seuil, Paris, p. 85-120. (Explicarea și dezbaterea problematicii lui Benveniste prin intermediul unei conceptualizări împrumutate de la A. Culioli.) VUILLAUME M., 1990 Grammaire temporelle des récits, Minuit, Paris. (Un studiu al reperajelor temporale în roman.) Exerciții 2.1. În textul următor, identificați enunțurile care țin de "discursul direct" și pe cele care țin de "povestire", bazându-vă pe criterii lingvistice consacrate: Încercă din nou să vorbească. Buzele îi tremurau ca cele ale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sale. Începutul textului raportează descrierea la punctul de vedere al lui Gervaise, a cărei privire naivă este purtătoarea de cuvânt a cititorului, care, la rândul său, nu cunoaște nimic în legătură cu meșteșugul lănțugarului. Întâlnim aici o problemă deja amintită referitor la reperajele deictice. După cum am văzut, descrierea sălii de spital de către Goncourt se organiza în mod implicit în jurul unei priviri care avea rolul de centru al perspectivei; în descrierea lănțugarului, în schimb, privirea lui Gervaise nu intervine deloc; poziția sa față de scenă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spital de către Goncourt se organiza în mod implicit în jurul unei priviri care avea rolul de centru al perspectivei; în descrierea lănțugarului, în schimb, privirea lui Gervaise nu intervine deloc; poziția sa față de scenă rămâne nedeterminată. Textul familiei Goncourt implica un reperaj deictic față de un subiect nedeterminat care percepea realitatea. Descrierea lănțugarului presupune și ea un subiect care percepe, însă, deși este vorba despre un personaj, privirea sa nu este sursă de reperaje. Pentru "naturalizarea" descrierilor au fost găsite multe alte soluții
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
față de scenă rămâne nedeterminată. Textul familiei Goncourt implica un reperaj deictic față de un subiect nedeterminat care percepea realitatea. Descrierea lănțugarului presupune și ea un subiect care percepe, însă, deși este vorba despre un personaj, privirea sa nu este sursă de reperaje. Pentru "naturalizarea" descrierilor au fost găsite multe alte soluții. Un procedeu absolut de firesc este descrierea-plimbare, atât de frecventă în secolul al XIX-lea: Tânărul urmă direcția care îi fusese indicată și se angajă pe drumul de pe zid. La dreapta
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fost împiedicate să gesticuleze. Prin urmare, gesturile sunt semne ale cogniției și afectivității partenerilor educaționali. Umanistul olandez Erasmus Desiderius Rotterdamus consideră că, la fel ca și cuvintele, ,,gesturile sunt semne și se pot organiza într-un limbaj", care ,,îngăduie un reperaj moral, psihologic și social"134 unei persoane. Antropologul Ray Birdwhistell (1952), aplicând metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor, a găsit o corespondență între unitățile gestuale (mișcările corpului) și cele verbale. Unitățile gestuale elementare lipsite de semnificație sunt denumite kineme, prin
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
3. Scene validate / 108 8. Ethosul / 113 1. Cîteva texte publicitare / 113 2. Garant și întruchipare / 116 3. Ethos și scenă generică / 120 9. Ambreierea enunțiativă / 125 1. Reflexivitatea enunțiativă / 125 2. Ambreiere și ambreiori / 129 3. Trei tipuri de reperaje / 133 10. Plan ambreiat și plan non-ambreiat / 135 1. Două tipuri de enunțare / 135 2. Perfect simplu, perfect compus, imperfect / 138 3. Două sisteme de enunțare / 143 11. Utilizarea persoanelor / 149 1. "Noi", "voi", "eu" / 149 2. Dispariția persoanelor / 154
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
noi relații (unul din cei doi poate adopta statutul de doctor, celălalt de pacient etc.). Discursul este asumat de un subiect Discursul nu este discurs decît dacă este raportat la un subiect, un EU care se erijează în sursă de reperaje personale, temporale și spațiale (vezi cap. 9) și indică ce atitudine adoptă față de ceea ce spune și față de co-enunțiator (fenomenul de "modalizare"). El indică în special cine este responsabil de ceea ce se spune: un enunț elementar cum ar fi "Plouă" este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să spun că", "atunci", "ei bine" al căror conținut nu este precis și care nu pot fi separate de intonația și de pauzele aferente etc. Enunțuri independente de mediu Acestea tind să-și fie auto-suficiente, să construiască un sistem de reperaje intratextuale (în interiorul textului). Ele nu se bazează pe un mediu comun cu cel al co-enunțiatorului, despre care se presupune că nu are nici o influență asupra enunțării. Pentru exemplificare, să comparăm textele 1 și 2. Text 1 A: Ia te uită
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
eliberată sexual este cea care ar putea ține acest discurs. 9 AMBREIEREA ENUNȚIATIVĂ Pînă acum am prezentat "cadrele" discursului: tipul și genul discursiv, scena de enunțare. În continuare vom analiza mărcile lingvistice cu ajutorul cărora se manifestă enunțarea. 1. Reflexivitatea enunțiativă Reperajul cu ajutorul enunțării Un enunț nu există în absolut; el trebuie situat în raport cu ceva. Or, limbajul uman se caracterizează prin faptul că enunțurile iau ca punct de reper evenimentul enunțiativ al cărui produs sînt. Nu se iau în considerare toate caracteristicile
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în chiar momentul enunțării, adică în ziua în care horoscopul este difuzat de către mass-media. Dacă vom citi textul peste șase luni, enunțul nu va mai fi valabil: prezentul se va referi de fapt la un alt moment. Acest fenomen de reperaj nu este rezervat doar prezentului. În "Anul trecut ați avut în mînă toate atuurile posibile pentru a întreprinde ceva..." sau "Anul viitor veți avea în mînă toate atuurile posibile pentru a întreprinde ceva...", situația enunțiativă este cea care servește
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la antecedentul său, adică la cotext. În schimb tu nu are referent decît dacă avem acces la mediul fizic al enunțării (cine vorbește cui? unde? cînd?), la evenimentul enunțiativ particular în care "tu" a fost enunțat: este deci un ambreior. Reperaje plecînd de la enunțare și de la enunț Nu toți indicatorii de timp și de spațiu sînt deictice. În fraza care urmează, în ajun nu este un deictic. Paul a sosit pe 15 mai. În ajun, el alergase la un maraton. Într-
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a referentului pentru unitățile enunțului: co-enunțiatorul poate să se sprijine fie pe situația de enunțare (ambreiori), fie pe alte elemente ale enunțului (cotext). Distingem astfel două clase de unități, care își corespund într-un mod destul de simetric, în funcție de tipul de reperaj implicat. Pentru deicticele de timp, de exemplu: Reperul este enunțarea (ambreiori) Reperul este enunțul acum astăzi ieri mîine peste trei luni etc. în acel moment în ziua aceea în ajun a doua zi trei luni mai tîrziu La fel se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
desemnează locul în care se găsesc coenunțiatorii, devine acolo, al cărui reper se găsește în cotext: Paul este deja aici. (reper = situația de enunțare) Eu am ajuns la Jules; Paul era deja acolo. (reper = "la Jules") 3. Trei tipuri de reperaje Reperajul în afara contextului Locutorul poate să utilizeze trei tipuri de reperaje: reperaje bazate pe enunțare, reperaje bazate pe cotext, precum și reperaje în afara contextului, adică acelea care nu sînt fondate nici pe enunțare, nici pe cotext. Ziarele amestecă în permanență cele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
locul în care se găsesc coenunțiatorii, devine acolo, al cărui reper se găsește în cotext: Paul este deja aici. (reper = situația de enunțare) Eu am ajuns la Jules; Paul era deja acolo. (reper = "la Jules") 3. Trei tipuri de reperaje Reperajul în afara contextului Locutorul poate să utilizeze trei tipuri de reperaje: reperaje bazate pe enunțare, reperaje bazate pe cotext, precum și reperaje în afara contextului, adică acelea care nu sînt fondate nici pe enunțare, nici pe cotext. Ziarele amestecă în permanență cele trei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]