568 matches
-
spre vest până în apele Bistriței, apoi în ale Șieului, și să se reverse după aceea în Someșul Mare. De aci au plecat primii Budaci de care avem știre, cu căruțele lor încărcate cu tot calabalâcul ce au putut aduna la repezeală, ca să se așeze aci pe valea Bâlii în sus, la sud de Olt, la nord de crestele masivului Făgăraș. Dintre ei, trebuie să se fi ridicat acel legendar Hatman Budac care s-a alăturat la fel de legendarului Radu Negru Vodă ca să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tineri și bătrâni prin satele din zonă. Prin asta își păstra și oarecare influențe asupra tineretului și oamenilor din sat. în regiunea Stalin se declanșase încă din 1949, procesul de colectivizare forțată a agriculturii. Reușiseră comuniștii să impună înființarea la repezeală a unei colective la Toderița, dar apoi lucrurile au stagnat, procesul mergea foarte greu. Activiștii veniți cu duiumul de la Făgăraș și Orașul Stalin insistau într-una pentru înființarea de asemenea forme de colectivizare și în alte sate. Rezistența din munți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
am aflat chiar de la Profesor că era adevărat. În timp ce-i vorbeam despre poezia să, recitându-i din memorie mai ales versuri din volumele Unde fugim de acasă și Pe-o aripa și-un picior (!), autorul Ionei mi-a făcut la repezeală, cu mâna stânga, din câteva linii, un portret în creion pe care îl mai păstrez și astăzi -, apoi m-a invitat insistent să colaborez la excelență revista pe care o conducea. Am scris în paginile periodicului craiovean condus de marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sau proză lui? A.B.Premianți? Mă întrebi despre premianții edițiilor de aur ale Concursului. E posibil să omit unele nume importante de concurenți premiați, deveniți între timp scriitori consacrați, cunoscuți și pe alte meridiane. Ofer o lista alcătuită la repezeală, lăsându-mă, pur și simplu, în voia tuturor capriciilor și meandrelor unei memorii încă fidele, totuși, zic eu: Alexandru Petria, Nicolae Scheianu, Carmen Veronica Steiciuc, Adrian Suciu, Dan T. Gürtesch, Angela Mihalcea, Ștefan Doru Dancus, Mirela Corlan, Liviu Alger, Liviu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
organism proteic, policrom, polivalent. O „gândire pozitivă”, de tânăr scriitor însuflețit de libertatea explorărilor culturale, suprapuse pe ipostaza călătorului într-un spațiu de vis. Fericire în stare pură. Identitate despovărată de ghiulelele memoriei. 6 iunie, marți VITALIE CIOBANU: Notez la repezeală impresii, în autobuzul care ne duce la Cascais, o localitate de vacanță, situată la vreo 60 km vest de Lisabona. Pornim îmbarcați în trei autocare, din fața hotelului. Discut cu Sevgi Oktay, attendentul românilor și francezilor. O tânără turcoaică, foarte grijulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi din viitorul șantier al reconstrucției idiomului originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le conservă - nonconformismul unor autori încercând să obtureze același complex de inferioritate. Ar fi inutil și riscant să încerci să concurezi numeroasele pagini scrise de conaționalii noștri, mai mult sau mai puțin celebri, despre Paris cu niște note făcute la repezeală, în numai trei zile, atât cât vom sta aici, conform programului. Nici nu intenționez să fac acest lucru. Dar țin să precizez exact datele problemei și statutul meu mai puțin fast în raport cu cei care cunosc Parisul, au petrecut aici mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer suprarealist, de înaltă tehnologie. Vezi construcții ciudate, acoperișuri curbate ca niște scoici, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu băgasem de seamă urmă de echipaj, de fapt, nici nu mă gândisem că ar fi putut să-l aibă - era, în definitiv, treaba gazdelor să-și bată capul cu serviciile. Atunci, cine avea grijă de noi? Am schițat la repezeală trei răspunsuri, unul mai suprarealist decât altul: 1) nava era programată, aidoma unui computer, să se deplaseze pe un anumit itinerar; 2) era ea însăși o ființă vie și sensibilă care-și cunoștea bine obligațiile; 3) la timonă putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
primăria orașului, într-un loc sub umbrar (deși ploaia a încetat), cu mese lungi, spre care ajungem mergând de-a lungul zidurilor castelului. Mâncarea e cam frustă, țărănească: salam, carne prăjită, varză murată pe post de garnitură, ceva legume la repezeală. Berea, la început, e bună (o marcă germană, Kaiser), apoi e adusă în vase de sticlă. Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a recomandat-o Thomas Wohlfahrt la începutul călătoriei. Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Thomas Wohlfahrt, Pavel Verner, VASILE GÂRNEȚ și eu. Scriitorii belaruși: Serghei Zakonnikov, Valentina Koutun, Vasili Ghighevici, Gh. Dmitriev, Veaceaslav Adamcik, Leonid de la noi, Alesi Masorenko, Iulia Alesnina, critic. Sper că nu le-am schimonosit prea tare numele, transcriindu-le la repezeală din pliantul-program. Aflu de la gazde că ar fi trebuit să fie și cineva de la Ambasada Moldovei, dar nu a riscat să vină nimeni. La început, ascultăm o suită de monologuri stupide ale unor oficiali. Un kulturnik ne vorbește, mândru, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care, nevăzând și neauzind decât cele din cartierul regimentului lui și cu încrederea tinereții, era plin de iluzii: germanii trebuiau să fie masacrați într-o ofensivă generală dată de generalul Prezan, sigur de victorie! Din fericire, bietul băiat plecă la repezeală înapoi la cartier și sosi încă la timp pentru a porni în Moldova cu regimentul, ca să nu rămână prizonier. Nu numai întreaga armată era în retragere, neștiind cum să scape de nenorocirea captivității: unii colonei cu regimentul întreg, alții călări
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos. Ștefan cel Mare, văzui un convoi de prizonieri, zdrențăroși, palizi și scheletici. O cărciumăreasă chemă pe băiatul din mica ei prăvălie, tăie la repezeală 10 pâini și le împărți; tot atunci, un brutar le trimise cele cinci pâini ce-i mai rămăseseră și o femeie tânără, ieșind dintr-un debit, le dete pachete de tutun. Copiii din mahala le ajutau. Cu vorbe bune toți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
refuzat ducerea la București, dar au permis doctorului Fessler să vină prin propriile lui mijloace aici. Într-adevăr, cu multă bunăvoință și pot zice curaj, a sosit duminica viitoare într-o brișcă încărcată cu aparatele necesare; mi-a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ziua mea de naștere a lui Costache, așa de mult dorit și așteptat, căci Kommandantura din București îi făgăduise de la plecarea mea că va putea veni să ne vadă. N-a putut sta decât patru ore, trecute cu așa repezeală, încât mi-a părut rău că a mai venit (după ce a plecat, bineînțeles), ca să nu mai trăiesc despărțirea. Când însă l-am văzut pornind în trăsură la podul de la Cozieni și eu întorcându-mă cu soldatul armat după mine, m-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pasărea. Minciună vădită! Ce vânat era să împuște într-o pădure atât de umblată în luna iulie? Aceasta se și adeveri, căci vânătoarea rămase baltă după isprava mea cu elevii din Burdușani, Pinkow văzuse destul la noi și plecă la repezeală la orele 5, întrebând numai pe Landowski de nu vedem lume pe ascuns și de nu am primit o scrisoare sâmbătă. Să fi bănuit transportul de la moșia Liei? Nu l am mai văzut, dar am aflat în urmă că el
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Turcia cereau lui Wilson să intervină pentru pace pe baza celor 14 puncte propuse. Renunțaseră a muri până la unul înainte măcar de a vedea vrăjmașul pe pământul lor. Turcii refuzau lupta și se retrăgeau în fața Aliaților. Situația se limpezea cu repezeală. În fine, se sfârșeau toate durerile noastre mai iute decât prevedeam chiar cu două luni înainte. Ai noștri ar fi voit să reînceapă lupta, dar nu aveau munițiuni și serviciu sanitar, numai prin deschiderea Dardanelelor ni s-ar fi putut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prezenta Sanatoriul Elisabeta, așa de prost înzestrat și întreținut, încât George, abia scăpat de pericolul fracturii craniului, trecu printr-o difterie și un erizipel contractate din cauza organi zației neglijente a acestei instituțiuni. Ei lipseau de toate, căci fuseseră aduși la repezeală după locul accidentului direct la București de doctorul Angelescu, trimis de Ionel. Acesta a fost de o gen tilețe și de un devotament nespus, mergând până la a-și pierde biletul de călătorie la Carlsbad la prima complicație și revenind de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spre sacul de hîrtie. Probabil două costume de azbest, strînge el din umeri, dînd un șut sacului. Vreau să-i spun că ăsta e sacul lui Vlad și să-l întreb de unde îl are, dar mă grăbesc să scot la repezeală batista din buzunar, strănut în ea, apoi îmi șterg îndelung nasul, care mă ustură ca o rană. Dinu se plimbă prin încăpere, frămîntat, cercetînd cu privirea încrengătura de țevi de la sol. Nu ți-a fost teamă de explozie? mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Omul nostru avea deci o întâlnire. Curând, ajunse în fața unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
delicate se mișcară un timp pe spătarul scaunului în ritmul unei melodii numai de ea auzite, apoi cuvintele începură să se înșire domol ca și cum ar f trebuit să fie notate undeva, semn că lucrul acesta nu fusese gândit acum la repezeală, ci era rezultatul unor frământări mai vechi. Izvorau limpede și precis, uneori drepte și liniare, alteori cu modulații neașteptate și numai scârțâitul roabei de afară părea un adaos nefiresc. - Despre cifre greșiți când spuneți că nu au viață, sau poate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Nu avea nici un motiv să mintă. Trebuia să afle. Bine, asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în buzunarul pantalonilor, dar nu putea să urce scările fără să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a se descotorosi de surorile sale, în caz că era nevoie. Și ele îl simpatizau pe Aidan și parcă le vedea făcându-se comode în vederea unei seri de bârfe. Dar nu în seara asta! Se zgârci cu uscatul părului, își trase la repezeală machiajul de rigoare și se îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie. Femeia aceea sofisticată - când se făcuse așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
raportul o mie doi pentru tine, scrise ea. Dacă trec acum pe la tine, s-ar putea să întârzie. N-are nimic. Cum vrei. Biroul lui Neil era la etajul următor. Făcu un ocol pe la toaleta femeilor ca să își dea la repezeală cu niște pudră pe obraji și cu niște strugurel pe buze. Apoi se grăbi să urce și să bată la ușa deja deschisă a biroului lui. —Intră. Îi zâmbi, iar Darcey simți cum îi bate inima mai tare. În vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]