329 matches
-
murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze, se scuză, se justifică, era uimit și el, nu știa ce-l apucase, apropierea ei Îl amețise, Își pierduse controlul, va putea oare să-l ierte? Ea se Îmbrăcă În grabă, cu mișcări repezite, ca o bătrână furioasă, cu spatele spre el, Își trecu de câteva ori violent pieptănul prin păr, aprinse o nouă țigară și Îi spuse lui Fima să-i cheme un taxi și să nu-i mai telefoneze niciodată. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
celeilalte pe scări. Imediat ce ieși Annette, apăru Nina Gefen, cu părul ei cenușiu tuns sobru, cărând o sacoșă grea, plină cu cumpărături, pe care o depuse ferm pe masă, Între ziare și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat doi nourași de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care râul l-a înecat, apoi l-a scuipat înapoi. Crede-mă că acum m-am mai liniștit. O să dorm bine știind că, în tot timpul ăsta, ai fost teafăr. Jina a trecut pe lângă el șontâc, la fel de nervoasă și de repezită ca în urmă cu doisprezece ani. În fond, rămăsese încă o fetiță. Ceea ce părea a fi imposibil dat fiind anii care trecuseră peste ea. Ce-a fost asta ? a strigat Zach după ea. Apari în mijlocul nopții, ca o fantomă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
le vorbiți, este absolut imperativ. N-au auzit niciodată un punct de vedere ca al dumneavoastră, spuse Feffer. Cămașa roz de oxford Îi Întețea culoarea feței. Barba, nasul drept, mare, senzual Îl făceau să arate ca François Premier. Un personaj repezit, afectuos, perseverent, vulcanic, Întreprinzător. Avea bani băgați În bursă. Era vicepreședintele unei companii de asigurări guatemaleze pentru lucrătorii de cale ferată. Specializarea sa la universitate era istoria diplomației. Aparținea unei societăți prin corespondență numită Clubul Miniștrilor de Externe. Membrii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se iviră câteva zeci de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul nici nu se aștepta ca prizonierul să Înțeleagă. Dădu un ordin scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles că fânul mirosea într-un fel de neuitat. Fiind prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit să mă învețe să fiu mai lent, mai puțin repezit, tandru cu toate degetele, ca ea. Câte nu erau de descoperit! Ceea ce era umed și profund. Totul era aproape, putea fi pipăit. Ce anume se găsea rotund și moale de apucat. Ce anume ceda. Ce zgomote și ce sunete animalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veniți în sat special pentru a face cercetări la cetatea de pe Dealul Ursului, în vederea restaurării. Cînd aflară că tăblița fusese găsită chiar în zidul cetății și că mai rămăseseră încă două acolo, săriră în sus. Să mergem imediat acolo! spuse repezit cel cu barbă. Nu cumva să dispară! Nu le ia nimeni! îl asigură, stăpîn pe situație, Bărzăunul. Le-am ascuns eu bine sub niște bolovani, ca să am cu ce-mi ascuți cuțitul. Cuum? ! sări ca ars cel cu ochelari fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lucruri de care fusese străin. Atât modul său de a se purta, cât și limbajul, cereau o răbdătoare șlefuire, ce avea să se înfăptuiască cu timpul. Îl întrebă totuși pe Mihăiță: - Bunăoară!? - Intră încălțat cu pantofii plini de noroi, mănâncă repezit, ca să nu mai spun că nu-i înțeleg multe cuvinte, pentru că le pronunță în limba rromă. - Și ce ai dori tu să fac? - Să hotărăști, spuse el, pe fața sa apărând întunecimi, care din noi este copilul vostru! Ina, răscolită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a repetat de câteva ori să fiu foarte respectuos cu dumneavoastră, ceea ce vă închipuiți că nu era cazul. Nu părea a fi în apele lui. îi cunoașteți adresa? Nu. Dar știu unde-l pot găsi... Nu-mi spune, îl întrerupse repezit femeia. Aș fi tentată să-l caut și nu vreau. Poate doriți să-l caut eu, îi propuse Filip. Să-i comunic ceva din partea dumneavoastră? Știu și eu? Nu cred... Nu! Tot ce i-aș putea transmite știe și el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dimineață? Da, Însă, vezi, uită-te la ceas, șiai să te uimești, la ce oră a dimineții ne flăm acum. La ce oră? La ora nouă! Și, ce, e târziu? Apă de Maluri n-a mai răspuns. A tras ușa, repezit, după sine, și, la intrarea În barul Banca - Sat, s-a făcut liniște. Cei câțiva vânători și-au apucat paharele În mâini, le-au dus la gură și Înghițea, ce era În pahar, fiecare, după propriul obicei: care mai repegior
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat nu mai are importanță! Altă întîmplare, petrecută de astă-dată în clasa a VI-a reală. Băieții aveau teză la Botanică în ziua
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ne rugăm lui Dumnezeu să te-ajute să te faci sănătoasă. M-am întâlnit cu Aurel și-a zis că vine și el. N-aș vrea să mă vadă așa. —Să te porți frumos cu băiatul, că tu ești cam repezită. Era prima dată când a dat dovadă de înțelegere în prezența lui Aurel. Se iubeau foarte mult, dar ei îi mai scăpa câte o observație, un cuvânt nelalocul său la adresa prietenului. S-au îmbrățișat, s-au sărutat, ea simțindu-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mă numesc Rel Greer. Lui Hedrock asta nu-i spuse nimic, afară doar de faptul că nu e Kershaw. Hedrock n-avea nevoie să-i spună Greer cine e "ea". Înainte de a putea el să vorbească, Greer îi spuse destul de repezit: ― Hai cu mine! Trebuie să te schimbi. Uite acolo. Observînd probabil șovăiala aproape imperceptibilă a lui Hedrock, rînji: sau poate ești prea rușinos ca să te dezbraci fără un paravan, ceva. ― Nu sînt prea rușinos, zise Hedrock și făcînd cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-i că va reveni a doua zi și părăsi salonul. Radu îngândurat, rezemat de tocul ușii îi urmărește mersul grațios și mândru. Ea ieși pe ușa holului cu o mișcare bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur. Liniștit că se simțea mai bine, încerca să se resemneze, dar gândul îl duse la chipul blând și angelic al Ramonei, care și ea la plecare îl sărutase pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
altă masă unde vorbi ceva despre băiat. întorcându-se el le spuse celor 2 că acel băiat îi poate duce cu căruța. Eugen și Oana acceptară bucuroși și-i mulțumiră. Când ajunseră la poarta familiei Plopeanu, o ploaie rece și repezită îi biciui. Băiatul intră în curte, întorcându-se la poartă cu doamna Neli. Eugen și Oana erau cuprinși de o stare vizibilă de emoție. După ce bătrâna doamnă le răspunse la salut, le zise: -Intrați, nu stați afară pe o vreme
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petrecere invitat de un prieten foarte bun al meu, care și el, la rândul lui, era invitat de gazdă. Și acolo am întâlnit-o pe fată, Teodora o cheamă, și mi s-a părut foarte sălbatică și foarte retrasă. Adică, repezită... A venit cineva s-o invite la dans și s-a uitat așa indignată și a zis: „Nu, nu dansez!“. Și, atuncea, mi-a atras un pic atenția reacția ei. Și-am studiat-o, am văzut că e drăguță. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa întâia, cu cabine luxoase, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de afaceri. Nu l-a impresionat cine știe ce atunci, dar acum, la poliție, pentru că se uitase mai atent la expresia feței, i se părea că trebuie neapărat să-și amintească ceva despre omul acela. — Chipul lui Endō? — Gata! Știu! spuse Takamori repezit. A făcut-o și pe sora lui să tresară. — Nu mă speria în halul ăsta. — Oare e posibil? — Ce anume? — Polițistul spunea că e un gangster deștept care a absolvit o facultate, nu? Universitatea... Sigur că seamănă... — Despre ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ne simțeam Împreună!... Ei? Cum ți se pare? Asta voiai să-ți povestesc? Mai exact, ce ți-a cerut Keiko? — Aa, dacă sunteți ocupat, plec imediat și revin altădată, am spus eu, simțind o oarecare iritare În vocea lui. Vorbea repezit, de parcă voia să scape mai repede de mine. — Dar nu sunt deloc ocupat. Ce tip ciudat ești și tu! Doar ți-ai făcut o programare ca să stai de vorbă cu mine! Iar eu mi-am făcut special timp pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se aștern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe frunziș. -Peeeet! Unde ești? Am căzut din copac! - anunță frățiorul necăjit. -Piiiiiit! Vin și eu, nu te las singur în furtuna asta urâtă! Când se regăsesc, se bucură nespus de mult și cuprinși laolaltă se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
privirea ei apare o strălucire, ca o sfidare tăcută, iarăși mila aceea perenă pentru ea însăși și pentru oricine îi este alături. — Trebuie să plec, pierd trenul. Las stânsoarea, mă ridic brusc în picioare, îmi șterg ochii cu un gest repezit. — Te conduc. — De ce? S-a sculat, este foarte slabă în rochia închisă la culoare care se lipește de ea. Sânii par să-i fi dispărut, nu mai există decât o mică umflătură sub oasele sternului unde îi foșnește respirația. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]