234 matches
-
a fost lansată pe 22 februarie 2009 pe BBC Radio 3, fiind publicată ulterior pe un dublu CD audio. Distribuția: Adaptarea păstrează lipsa numelui călătorului și este o întâmplare adevărată povestită tânărului Wells de către călătorul teporal, pe care Wells o repovestește la bătrânețe jurnalistei americane Martha în timp ce privesc focurile operațiunii the Blitz de pe sediul BBC (Broadcasting House). De asemenea, păstrează finalul eliminat din roman sub forma unei înregistrări trimise lui Wells din viitor de către călător, folosind un prototip al mașinii sale
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
filmele din anii '90 "Ziua independenței" și "Atacul marțienilor!" a lui Tim Burton, precum și serialul de televiziune "Dosarele X", sau seria de jocuri video "Halo". De asemenea, romanul grafic al lui Alan Moore "The League of Extraordinary Gentlemen, Volume II" repovestește evenimentele din "Războiul lumilor". La sfârșitul primului număr din "Marvel Zombies 5" se precizează că personajul principal va vizita o lume numită "Martian Protrcorate", pe care se petrec evenimentele din "Războiul lumilor". În afara folosirii forțelor de invazie extraterestră, o altă
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
remarcă: "Dă-mi un halat și o uncie de tutun și voi depăși această mică dificultate", după care petrece o noapte de nesomn și rezolvă misterul în mod corespunzător. În povestirea "The Disappearance of Mr. Davenheim" a Agathei Christie, este repovestită povestea "Omului cu buza strâmbă".
Omul cu buza strâmbă () [Corola-website/Science/323320_a_324649]
-
care personajul principal este Wendell Urth. Harry Turtledove umple perioada dintre cele două jumătăți ale Fundației și Imperiului, prezentând căderea planetei Trantor. Connie Willis își imaginează un viitor în care Asimov întâlnește roboți realizați după personajele sale. George Alec Effinger repovestește Căderea nopții din perspectiva personajului său, Maureen Birnbaum. Povestirea a apărut și în antologia "Maureen Birnbaum, Barbarian Swordsperson". Mike Resnick a contribuit la această antologie cu o povestire scurtă despre Susan Calvin. Povestirea lui Barry N. Malzberg reprezintă o continuare
Prietenii Fundației () [Corola-website/Science/326266_a_327595]
-
dar a devenit furioasă când acesta și-a pierdut sămânța. Însoțitoarele ei, Dakini și Varnini au apărut din trupul ei. Restul povestirii este similar celorlalte variante, râul fiind numit Pushpabhadra iar ziua de naștere a Chinamastei, "Viraratri". Această versiune este repovestită în "Shaktisamgama-tantra". O altă legendă transmisă oral relatează apariția zeiței Prachanda-Chandika pentru a-i ajuta pe ceilalți zei în războiul cu demonii, când zeii au cerut ajutorul Marii Zeițe . După ce i-a invins pe toți demonii, zeița mânioasă și-a
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
legendă, ce a circulat o perioadă în folclorul orășenesc bucureștean, despre întâlnirea unui bărbat cu două bătrâne despre care află, la scurtă vreme după ce se desparte de ele, că muriseră și fuseseră îngropate de mult timp. Această legendă a fost repovestită și de prozatorul Dumitru Radu Popescu. Nuvela fantastică „” a fost scrisă la Paris în decembrie 1952, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
Moldova lui Sadoveanu poate fi comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte”. Valoarea creației sadoveniene este recunoscută chiar și atunci când autorul repovestește o poveste cunoscută; astfel „Vrăjitorul de șerpi” a lui Sadoveanu este considerată mai frumoasă și de o mai mare profunzime fantastică decât „Minunea” lui Brătescu-Voinești, deși cea de-a doua povestire era narată de un martor direct al acelei întâmplări
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
în secțiunea Limbus rezervată nobililor din Roma și altor "virtuoși păgâni" în Canto IV din "Inferno". Christine de Pisan a folosit figura Lucreției ca Sfântul Augustin din Hippo, în al ei "Oraș al Femeilor", luând apărarea sfințeniei unei femei. Este repovestită în Geoffrey Chaucer: "Legenda Femeii celei Bune", John Gower: "Confessio Amantis" (Cartea a VII-a), și John Lydgate: "Caderea prinților". Violul și sinuciderea Lucreției este, de asemenea, obiectul unui lung poem al lui William Shakespeare din 1594: "Siluirea Lucreției"; de
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
i-am uitat. Cei care l-au admirat pe , purtându-i statornică prietenie, gândind la el cu nostalgie și tristețe, pot recunoaște că de-a lungul vremii imaginea și vocea “Voievodului Operetei” aparține pentru totdeauna memoriei. Oricând și oricât îi repovestim spectacolele, revedem momentele superbe ale carierei sale, din păcate prea scurtă, pe cât a fost de frumoasă. Pe la mijlocul anilor șaizeci a fost descoperit de rectorul Conservatorului “Ciprian Porumbescu”, profesorul dr. Victor Giuleanu, care urmărea din juriu un concurs de tineri interpreți
Dorin Teodorescu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-other/Journalistic/83686_a_85011]