239 matches
-
din direcțiile ideologice alternative. Corpul integrat spațiului virtualității mediatice este socotit o convergență existențială și social-ideologică între condiția fizică și cea computațională: cyborgică, ca o interfață între organic și cibernetic, avatarică, ca o situare la limita întâlnirii dintre uman și reprezentațional, dar și transgenică, ca o conlucrare între biologic și tehnologic. Trupul este privit în interactivitatea elementelor și a proceselor sale și a lumii în care este integrat, iar noile ipostazieri tehnologice ale corporealității nu fac decât să întărească calitatea activă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnoartistice de tipul realității virtuale, aflate în vecinătatea paradigmei iconic-navigaționale a corpului, pot susține o interpretare fenomenologică, precum sunt cele ale artistei canadiene Char Davies. Artista a început prin a picta în mod tradițional, aderând, în anii ’70, la pictura reprezentațională și la fotorealism, utilizând jocul luminii, al suprafețelor și al marginilor solide, pentru ca, în a doua jumătate a anilor ’80, să renunțe la pictura bidimensională în favoarea graficii tridimensionale pe computer. În perioada 1987-1997, artista a funcționat ca director fondator al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de agent non-reprezentațional. Interpretarea fenomenologică a trupului virtual devine, prin urmare, legitimă. În această paradigmă integrativă, spațiul artistic virtual devine un mod viu de experimentare corporal-mintală a imaginii, alăturând perspectiva fenomenologică a existenței, a conștiinței și a percepției la efectul reprezentațional al unui icon. Așadar, imaginea virtuală suferă și produce la rândul ei transformări ontologice ale subiectului-receptor și ale artistului creator, mutații (tematice și formaleă cognitiv-senzoriale ale propriului statut vizual, modificări artistic-estetice și social-comunicaționale. 3.6. Critica corpului virtual la Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
instrumente de exprimare a alterității postcoloniale (vezi Grossberger-Morales, 2000Ă, fie de acțiunile concrete de a evidenția faptul că cyberspațiul nu este doar supus divergențelor de gender și ostil intervenției femeii, ci și disonanțelor de rasă, cyberfeminismul postcolonial ilustrează varietatea tiparelor reprezentaționale și a strategiilor locale ale femeilor (mai degrabă decât cele ale Femeii, „eternul feminin”Ă. Internetul devine, astfel, modalitatea de vizibilitate locală, dar și de inserare a localului în globalitate, de împuternicire a diverselor tipuri de alteritate. Corpul, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și limitative. Balanța dintre libertate și noile forme de constrângeri tehnologic-comunicaționale ale entității umane cibernetizate rămâne a fi înclinată într-o direcție sau în cealaltă în funcție de prezența sau de lipsa responsabilității umane. Identitatea postumană hibridată intră în paradigme existențiale și reprezentaționale virtuale, relaționând noțiuni ale corporalității, ale subiectivității sau ale politicii de practicile culturii vizuale. În acest sens, existența nu poate fi delimitată de imaginarul tehnocultural care simultan realizează ființa umană și o ficționalizează la granița unor noi modele de ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
alții comunică în plan narativ cu o anume dificultate. În aceste condiții, trebuie considerat faptul că pe de o parte, narațiunea poate fi un numitor comun care să permită o înțelegere sporită a punctelor importante și a limitelor din forța reprezentațională a mediilor individuale și pe de alta, că sensul narațiunii în diverse media oferă oportunități pentru o reexaminare critică și pentru o extindere a vocabularului analitic al naratologiei. În acest fel, studiul narațiunii poate fi util și în domeniul mass-media
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
politică; prin invenție, imaginare și imaginație ș.a. Principalele dimensiuni înglobante, la care se face referire într-o formă sau alta în studiul său sunt: culturală în sens de conținut sau de elementele culturale: limbă, obiceiuri, simboluri, mituri, memorii comune ș.a. -, reprezentațională în sens de "granițe", de percepție sau imagine -, politică în sens de acțiune de inculcare a elementelor culturale și valorilor -, afectivă în sens de atașamente, emoții și biologică (în sens de ereditate); iar componenetele sale sunt: afecte, cogniții, reprezentări, practici
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
problemă acolo unde avem cuvinte legate (enunțări, propoziții; adică judecăți, dacă cuvintele legate sunt puse în "corespondență" cu o stare de lucruri). Ceea ce corespunde, în plan logic (formal sau constitutiv și normativ sau regulativ, ceea ce implică lingvisticul, de o parte, reprezentaționalul și noeticul, de alta), "sintezei" dintre cuvintele legate și lucrurile (stările de lucruri) la care ele se referă este judecata: "forma logică" prin excelență. Judecata ce exprimă adecvarea (corespondența) dintre cuvintele legate (în enunțări sau propoziții) și faptele (stările de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecată", categoria nu poate face trecerea de la senzații la "obiect". E drept, tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt deschise astfel de probleme privind judecata și adevărul-corespondență. Dar este fără sens și orice "subiectivism" abrupt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt deschise astfel de probleme privind judecata și adevărul-corespondență. Dar este fără sens și orice "subiectivism" abrupt, potrivit căruia "lucrul" este deja un fapt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă judecata ne-a apărut deja ca sinteză a enunțului cu starea de lucruri corespunzătoare și topos în care se întâlnesc, în sensul unei sinteze, onticul și lingvisticul; pe de o parte, întâlnirea acestora face cu putință "gândul" (de natură reprezentațională sau noetică, așadar "logică") și corespondența sau lipsa de corespondență dintre elementele prinse în sinteză, adică valoarea de adevăr. Se cuvine, acum, încă o precizare: în momentul în care adevărul și-a ieșit din semantica sa ontologică, el a devenit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Norocul face să se ivească noul în viața omului, așa încât urmele timpului nu sunt ale vremii trecătoare, pe care o simțim în indiferența ei față de tot ce cuprinde, ci ale timpului răzvrătit; am putea spune, ale clipei, și cred că, reprezentațional, nu ar fi greșit (și nici conceptual, raportat la "clipă" ca prezent autentic, în structura "temporală" a Dasein-ului, de exemplu). Dar acest timp răzvrătit, care rupe trecerea vremii, este cel care în-ființează, care aduce ceva în lume, care schimbă chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era accesibil intelectualilor și nespecialiștilor. Cum explicau admiratorii lui Lévi-Strauss din disciplinele Înrudite, structuralismul nu era nici măcar o teorie reprezentațională: codurile sociale sau „semnele” analizate nu se raportau la ființe, locuri sau evenimente anume, ci doar la alte semne, În interiorul unui sistem Închis. Prin urmare, nu putea fi supus la teste sau infirmări empirice - o abordare structuralistă nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]