463 matches
-
complet și își îngroapă rănile personale. (p.8Ă. Oricum există forme „esențiale” de catharsis care este acceptat social, așa cum este cel din artele expresive (teatru, muzică, poezieă, sport și practicile religioase (Scheff, 1979Ă, precum și în vis, râs și intimitate. Dinamica reprimată sau „stresul istoric” continuă să afecteze funcționarea psihologică și poate fi un factor care contribuie la dezvoltarea unor boli majore cum este cancerul (Kisen, 1996, 1967; Kissen, Brown și Kissen, 1969Ă. Pe de altă parte, conform cu Heron (1998aă descărcarea stresului
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de scurtă durată (de ex. Alexander și French, 1946; Moreno, 1946; Davanloo, 1978; Reich, 1961; Perls, 1969Ă. În centrul acestor sisteme terapeutice se află credința că stresorii din istoric sunt mecanisme inconștiente și dinamice care rezultă din experiențe traumatice timpurii reprimate (de ex. o suferință blocată, abuz sexual, etc.Ă, care presează rezolvarea. Reprimarea naturală poate fi augmentată de dezvoltarea așa-numitelor strategii de coping sub formă de comportamente compulsive și adictive (de ex. mâncatul, alcoolul, drogurile, fumatulă, care pot duce
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
sub numele de „căutare inconștientă” pentru a-și recupera resursele inconștiente astfel încât să găsească soluții la propriile probleme; starea de transă facilitează procesul inconștient intern de vindecare psihosomatică (incluzând procesele de expresie genetică și neurogenezăă; o căutare inconștientă a dinamicilor reprimate care sunt responsabile de sprijinirea și menținerea simptomatologiei este posibilă prin utilizarea variatelor abordări hipnoanalitice, fiind de asemenea implicită în abordarea hipnoterapeutică a lui Rossi. Strategiile de gestionare și prevenire a stresului sugerate în această carte sunt în mod esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
substituit cu un simptom mai puțin patologic. În unele cazuri înțelesul simptomului trebuie explorat înainte de a face orice încercare de a-l modifica direct. Abordările psihodimanice (sau hipnoanaliticeă pleacă de la presupunerea că problemele actuale sunt menținute dinamic prin experiențe istorice reprimate sau conflicte actuale. Pentru a rezolva aceste probleme pacientul trebuie să acceseze experiențele reprimate pentru a avea acces la insight și pentru a prelucra sentimentele asociate astfel încât să reevalueze materialul conflictual din perspectivă adultă în contextul timpului prezent. Au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Acest tip de terapie este desemnată să descopere și să arunce lumină asupra originilor simptomatologiei, legând prezentul de trecut și comportamentul de motivație. Psihopatologia este înțeleasă ca produs al reprimării și disocierii iar terapia are sarcina de a descoperi dinamica reprimată și de a permite pacientului să dobândească insight-ul asupra evenimentelor formatoare (cauzaleă așa cum au fost ele trăite la nivel psihologic, afectiv și cognitiv. Vezi Holmes și colab. (2005Ă, disponibil online pe www.sciencedirect.com pentru o discuție cuprinzătoare de dată
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
persoana funcționează din punct de vedere psihosomatic; reprimarea „experiențelor” traumatice; somatizarea (conversia istericăă a emoțiilor negative reprimate; dinamica inconștientă; rezistența; dezvoltarea unor mecanisme de apărare ale eului și a altor strategii de coping care au de-a face cu „dinamica” reprimată. Practica psihoterapiei psihodinamice scurte a crescut rapid în ultimele decenii. Multele abordări dezvoltate pot fi încă numite dinamice, deși gama de tehnici utilizate provine din multe sisteme teoretice. Terapeuții orientați spre psihoterapia dinamică scurtă sunt adesea pragmatici și eclectici și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pentru a-și elibera calea (asa cum este ilustrat în intervenția 23Ă. În imaginarea acestei scene se poate sugera pacientului că „piatra se transformă într-o persoană”. Pe măsură ce pacientul continuă să lovească „persoana”, are o abreacție „silențioasă” a oricărei furii reprimate și a mâniei direcționate spre acea persoanăo acțiune care este adesea profund destresantă. O altă abordare prin abreacție silențioasă (distanțareaă este aceea prin care pacientului i se cere să se privesască pe sine sau pe altcineva, angajându-se în experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
bază ale hipnozei, semnalizarea ideomotorie în context clinic este relativ recentă (LeCron, 1954Ă. Teoriile dinamice ale psihoterapiei argumenteză că există de obicei o amnezie a sursei problemelor psihologicce și a nevrozelor și ca urmare este necesar insight-ul în această dinamică reprimată. Semnalizarea ideomotorie poate fi utilizată ca procedură pentru descoperirea materialului inconștient într-un timp mult mai scurt decât în abordările psihanalitice tradiționale. Este de asemenea o abordare excelentă care poate fi introdusă încă de timpuriu în procesul terapeutic pentru că în
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a exista nevoia de recunoaștere conștientă sau comunicare verbală. Pacientul este cel mai bine echipat pentru a decide în această privință. Semnalizarea ideodinamică Semnalizarea ideodinamică este o abordare prin utilizare care este în mod particular utilă pentru descoperirea evenimentelor traumatice reprimate precum și a sentimentelor asociate cu distresul, care sunt legate de problemele psihologice și psihosomatice actuale (Cheek și LeCron, 1968; Erickson și Rossi, 1979; Rossi și Cheek, 1988; Hawkins, 1994c, 1997a; Rossi, 1995a, 1996Ă. Prin utilizarea abordărilor ideodinamice terapeutul în colaborare
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
abordare integrativă, încorporând strategii cognitiv-comportamentale și strategii generice dinamice (Hawkis, în presăă. Abordarea generică a fost umanistă și fenomenologică, fără interpretare sau diagnostic. Terapeutul a ajutat la facilitarea procesului de „căutare inconștientă” atât a „vindecătorului interior” cât și în ce privește dinamica reprimată aflată la bază care menținea simptomul și împiedica găsirea unei soluții. Abordarea clinică adoptată a fost democratică și colaborativă, implicând alegerea și autodeterminarea, pacientul și terapeutul lucrând împreună pentru găsirea soluției. Acest punct de vedere promovează ideea că pacientul are
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
hipnozei în disfuncțiile sexuale au fost acelea asupra pacienților cu disfuncție erectilăCrasilneck, 1979, 1982Ă. Permite explorarea rapidă și identificarea conflictelor aflate la baza disfuncției, a sentimentelor nerezolvate legate de evenimente trecute și a factorilor aflați în afara sferei conștiente. Aceste experiențe reprimate și sentimente asociate pot fi accesate și prelucrate la nivele inconștiente (prin folosirea semnalizării ideodinamice de exempluă, minimalizând astfel problemele care apar adesea dacă se folosesc metodele de „descoperire” din psihoterapia psihodinamică clasică. Învățarea auto-hipnozei poate da pacientului sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
către obiectele sexuale; a disipa identificările inhibitorii; a întări eul. Există o serie de rapoarte legate de utilizarea abordărilor hipnoanalitice în gestionarea problemelor sexuale, incluzând: regresia hipnotică de vârstă (Wijesinghee, 1977Ă; analiza viselor (Degun și Degun, 1988Ă; ventilarea sentimentelor negative reprimate (Levit, 1971Ă. Rossi și Cheek (1988Ă sugerează că o combinație de hipnoză ușoară cu utilizarea inconștientului, mișcări simbolice sau răspunsuri ideodinamice permite accesul rapid la informațiile semnificative și rezolvarea rapidă și productivă a disfuncțiilor sexuale în cadrul a trei ședințe de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
un moment viitor utilizând acele resurse sexuale pentru o relație sexuală mutual satisfăcătoare cu soția ta. Ședința 2 Așa cum s-a discutat anterior, semnalizarea ideomotorie este o abordare prin utilizare care este în mod particular utilă pentru descoperirea evenimentelor traumatice reprimate și a sentimentelor de distres asociate, legate de problemele actuale psihologice și psihosomatice. Prima dată au fost stabilite semnalele „da” și „nu” cu ajutorul degetelor. Apoi John a accesat experiențe prototip care au fost legate de problema sa sexuală. A existat
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
distresului care le înconjoară. Comportamentul sexual compulsiv în sine poate fi o maladpatare simbolică: persoana acționează orbește în cadrul aspectelor emoționale prezente nerezolvate din trecut. Astfel violatorul fizic sau emoțional acționează orbește împotriva unui șir de femei, ca urmare a furiei reprimate împotriva mamei sale și a frustrării dorințelor impuse de ea. O femeie vârstnică are o serie de aventuri distructive cu bărbați tineri acționând orbește datorită suferinței sau furiei ca urmare a dragostei întrerupte la moartea fiului său în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
putea să fi fost întrerupte de părinți sau frați. În consecință apare o compulsie ascunsă spre incest: nevoia întreruptă de dragoste, împreună cu suferința și furia la înteruperea sa, fixate genital și orientate spre un membru al familiei întreaga constelație fiind reprimată și negată, și în același timp proiectată repetitiv în manieră orbească și cu rezultate dezastruoase în lumea socială adultă. (p.42Ă. Cele mai frecvente tipuri de comportamente sexuale excesive sunt clasificate în DSM sub denumirea de parafilie (Schneider și Irons
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
crucial ca acest proces al terapiei, mai ales atunci când se folosește o tehnică cum este hipoza, să fie structurată astfel încât să ducă la creșterea sentimentului de control al pacientului. Acestă abordare poate integra imaginea sa ca persoană, făcând ca metarialul reprimat să devină conștient și astfel mai puțin puternic și permițându-i să stabilească o imagine de sine nouă, mai congruentă, absorbind pierderea în fluxul continuu al propriei vieți. (p.1125Ă. Imageria poate fi de asemenea folosită pentru a ajuta pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
au existat totuși situații în care terapeuții nu fost suficient de riguroși (inclusiv hipnoterapeuțiiă în aplicarea unei poziții obiective în prelucrarea materialului amintit. Oricum, există dovezi cuprinzătoare rezultate din studiile clinice care arată că experiențele de abuz în copilărie sunt reprimate (Herman și Schatzow, 1987Ă. Holmes și colab. (2005Ă concluzionează: „Atât orgnizația britanică cât și cea americană au concluzionat că este posibil să uităm amintirile legate de abuz pe o perioadă lungă de timp până când ele sunt reamintite mai târziu și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
atât la nivel individual cât și familial. Se poate postula că au fost implicați o serie de factori terapeutici curativi: Facilitarea „resurselor de vindecare internă”, prin folosirea întăririi eului și hipnoterapiei (Rossi, 1996Ă; Accesarea și trecerea în revistă a dinamicii reprimate, conducând la „insight” (cu acceptare conștientă și inconștientăă și o disoluție ulterioară a acestei dinamici care a menținut simptomatologia. Dezvoltarea unor comportamente și strategii alternative și „competiționale”. Împărtășirea diferitelor preocupări și griji între membrii familiei. Dezvoltarea unui suport colaborativ și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
promis severei mame că va rămîne cast pînă la căsătorie, asumîndu-și, ca atare, virginitatea, la vîrsta maturității, atît ca pe o virtute, cît și ca pe o fatalitate. Previzibil, conviețuirea alături de familia lui Maartens implică (și) declanșarea fiorului erotic, îndelung reprimat. Pe de o parte, John se simte atras (impuls reciproc) de Katy, soția lui Henry (mult mai tînără decît savantul aflat la al doilea mariaj), pe de alta, el trezește interesul (cumva obsesional) al fiicei profesorului, Ruth, în vîrstă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanul The Master/Maestrul care, într-un mod absolut straniu, se concentrează pe exact aceeași temă narativă: eșecul autorului lui The Pupil/ Elevul cu piesa Guy Domville și depresia țesută în jurul acestui episod. Ca și Lodge, Toibin explorează totodată sexualitatea reprimată a lui James (insistînd pe homoerotismul său prezumtiv sublimat, doar vag sugerat, e drept, la Lodge) și relația de camaraderie, frustrant erotizată, cu Constance Fenimore Woolson (nepoata lui James Fenimore Cooper, prozatoare la rîndul ei, cea care se sinucide la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
familiei perfecte își dezvăluie, treptat, "vinile tragice" ocultate ani la rînd, sublimate în surîsul perfid al fericirii absolute. Patty se consumă în frustrări existențiale majore (relația austeră cu proprii părinți, oprirea abruptă a carierei sale sportive și, deasupra tuturor, dragostea reprimată brutal, încă din tinerețe, pentru Richard Katz, bunul prieten al lui Walter, cantautor suficient de celebru și natură boemă, nesupusă convențiilor și constrîngerilor sociale), ajungînd la alcoolism și, ulterior, la psihiatru (la îndemnul acestuia, scrie, terapeutic, o "autobiografie", unde mărturisește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obiectul obsesional al reveriilor sale. Cu disciplină autoscopică, eroul își descrie iubirea patologică, amănunțit, într-un jurnal, așteptînd, masochistic parcă, să fie descoperit. De fapt, nevoia de a-și proiecta subliminalul "în afară", către alteritate, rămîne organică în cazul personajului. Reprimate constant, aceste impulsuri ar sfîrși prin a-l epuiza fizic și psihic. De aceea, Lolita trebuie să fie vizibilă, să dea dinamism vieții confuze a lui Humbert. Ea va însemna însă și sfîrșitul bărbatului (Humbert îl ucide pe amantul Lolitei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în influență: "Freud spune [...] că "orice efect emoțional, oricare ar fi calitatea sa, e transformat prin reprimare într-o anxietate morbidă". Între cazurile de anxietate, Freud găsește clasa nefirescului, "în care se poate arăta că anxietatea provine dintr-un lucru reprimat care se repetă". Dar acest "nefamiliar", observă el, "întrucât acest nefiresc nu e în realitate nimic nou sau străin, ci un lucru familiar și întipărit de mult în minte, care a fost înstrăinat doar prin procesul reprimării""258. Primul și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Anumite zone sunt mai sensibile decât altele. De exemplu, ochiul este o zonă sensibilă la semnele dorinței. De aici expresiile familiare „a-și clăti ochii” și „a sări în ochi”, vorbind despre efectul puterii de seducție asupra inconștientului. Dorințele noastre reprimate se traduc prin gesturi precise în jurul receptorilor de pe față. Anumite părți ale acesteia exprimă mai mult decât altele impactul seducției. De exemplu, să reținem că fruntea, este o zonă la care se duce mâna în toate acțiunile legate de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
exprimă mai violent, situații în care impulsurile sunt mai prezente. Unele micromâncărimi sunt foarte elocvente... și ușor de citit. Efectul trebuințele instinctive reprimate asupra părții inferioare a trupului Creierul nu ezită să dea ordine picioarelor, ordine care sunt adesea imediat reprimate, ordine lizibile pentru cei care au învățat să le citească... Aceste două mișcări foarte rapide (în general, mai puțin de două secunde), dar lizibile, exprimă dorința de a se apropia de persoana atrăgătoare. Totuși, în ele constă diferența între deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]