5,495 matches
-
amorul acesta neîmpărtășit ar fi făcut-o să sufere mai mult decît toate celelalte la un loc. Printre amintirile sale vesele și triste apar și două care sînt legate de numele lui Nichita Stănescu și de al meu. Lui îi reproșează că i-ar fi lăudat și pe ea și pe Bucuroiu, care era securistul Uniunii. De mine se plînge că aș fi înțeles greșit ce a spus cu ocazia unei întîlniri de la Sinaia și aș fi pîrît-o lui Eugen Jebeleanu
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
camera lui, aidoma cu a mea, tot albă, așijderea în arhitectură și mobilier, deosebit fiind doar cuplul de bătrînei ce ne îngrijeau... Eu tocmai pusesem la punct niște "materiale", le arătasem gazdelor mele, mă lăudasem cu "valoarea" lor...O, îmi reproșa Mișu, nu-i bine așa, ia exemplul meu, am "stricat" anume, le-am scris cît mai stîngaci poeziile astea... și-mi provoci și mie rău...n-o să mai aibă treabă cu mine ăștia dacă le par complet sănătos...În logica
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
fel de Lume Nouă a prozei de care nu putea face abstracție. Chiar dacă, tematic vorbind, opera acestora depășește obiectul eseului aflat în discuție. Robert Musil, despre care eseul lui Ion Vlad cuprinde un capitol de o rară frumusețe, îi va reproșa lui James Joyce că s-ar fi oprit la jumătatea drumului. Pentru că, folosind mijloace vechi spre a înfățișa dezagregarea produsă de vreme și de vremuri, n-a reușit să refacă întregul și să ajungă la altceva. În Omul fără însușiri
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
care se bucura Blaga, I. U. Soricu își începea articolul printr-o diatribă îndurerat ironică la adresa publicului și criticii care se grăbiseră să se entuziasmeze (în mod nejustificat, din snobism, credea el) de poezia lui Blaga, de la debut. Ceea ce-i reproșa exegetul "tânărului fiu de preot" era în primul rând faptul că, încă din Poemele luminii, ignorând necesitățile spirituale ale acelei epoci de convulsiuni naționale, poetul ar fi cultivat, în locul unui lirism cu valoare de stimulare, o artă străină spiritului național
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
pe care o primisem cu puțin timp înainte, cea de la Die, la care n-au participat nici Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, nici Paul Goma, a stat sub semnul orgoliilor nejustificate și al discordiei. Gabriela Adameșteanu, căreia i se pot reproșa multe lucruri, dar nu și faptul că nu ar fi făcut tot ce putea pentru colegii noștri din exil, fusese pîrîtă de concurența revistei "22" că ar fi spus că scriitorii români din Paris prezenți la acel festival nu ar
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
O mînă întinsă în condițiile date contează imens și nu poate să fie uitată. Așa că eram bucuroasă că o revăd pe Rodica Iulian. Cu toate astea, a trebuit să mă situez de partea Gabrielei Adameșteanu. Pentru că, oricîte lucruri i-am reproșat ( și probabil că am să-i mai reproșez dacă va fi cazul) nu pot să nu țin seama de faptul că ea a creat un personaj literar devenit celebru, pe cînd Alexandru Papilian, care conducea completul de judecată, profitînd de
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
și nu poate să fie uitată. Așa că eram bucuroasă că o revăd pe Rodica Iulian. Cu toate astea, a trebuit să mă situez de partea Gabrielei Adameșteanu. Pentru că, oricîte lucruri i-am reproșat ( și probabil că am să-i mai reproșez dacă va fi cazul) nu pot să nu țin seama de faptul că ea a creat un personaj literar devenit celebru, pe cînd Alexandru Papilian, care conducea completul de judecată, profitînd de poziția lui privilegiată de la "France Internationale", nu are
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
numai filme,de export". Să trec însă la o analiză a lungmetrajului, dar să încep cu o explicație a titlului acestui articol. Anumite exegeze, dintre cele mai cu picioarele pe pămînt (inclusiv cea a lui T. S. Eliot, parcă) îi reproșau ceva extrem de concret lui Hamlet: că tot emite "cuvinte, cuvinte, cuvinte" și amînă să acționeze pînă cînd e cu spatele la zid, iar consecințele faptelor lui se dovedesc dezastruoase pentru toată lumea. Și în A fost sau n-a fost? în principal se
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
și de zdrențe din paltoanele de vreme rea, care nici măcar nu se suprapune cu conturul lui pe hartă, și unde "emoția și poezia se strecoară în toată viețuirea." Oricum ar fi, bucureștenii (și poate că nici alții...) n-o să-i reproșeze lui Arghezi niciodată că e, în amintiri, impresii, prea poet. Felul lui de a scrie, trădînd delicatețuri de îndrăgostit, e potrivit cu un oraș care se fărîmă, și-ale cărui prefaceri zadarnic încearcă, în '72, cînd apare cartea, la Minerva, să
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
făcea să văd în continuare în el un mare personaj, din categoria celor interesant-negative. Brucan nu și-a ascuns trecutul, dar a făcut serioase eforturi să-l cosmetizeze, fără a ajunge însă la minciuni. Recunoștea ritos tot ceea ce i se reproșa, dar ca și cum ar fi fost agentul necesității istorice înseși. Filosofic a rămas toată viața un marxist fundamentalist, chiar dacă, în ultimii ani poza într-un soi de liberal cu preocupări sociale. Cînd am aflat că, în anii 50, Silviu Brucan omora
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
Dacă " în încheierea discursului său " Andrei Codrescu le mulțumea - generic - poeților pentru forța și încăpățânarea de a fi nemulțumiți oricând și de orice " ei bine " cu greu s-ar putea reproșa " totuși " ceva Festivalului Internațional "Zile și nopți de literatură" de anul acesta. Organizat de Uniunea Scriitorilor din România și ajuns la a cincea ediție " extins (metropolitan) în Neptun " Constanța și Mangalia " evenimentul s-a dovedit un succes clar și mai
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
antepenultimele alegeri ale Uniunii Scriitorilor, cele de după moartea lui Laurențiu Ulici, am cerut într-un "microscop" ca Uniunea să facă diligențele oficiale pentru aflarea numelor scriitorilor care au turnat la Securitate, inclusiv candidații la conducere. Unul dintre candidați mi-a reproșat atunci că vreau să-i fac atmosferă nefavorabilă. Mi-a cam sărit țandăra, recunosc, deoarece candidatul în cauză avea impresia că încerc astfel să lărgesc culoarul candidatului Nicolae Manolescu. E adevărat că nu l-am suspectat niciodată pe Nicolae Manolescu
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
fin, fără îndoială, ca om, d. Pompiliu Constantinescu nu produce alt interes decît acela de a ști dacă despre o carte s-a pronunțat afirmativ sau negativ". Este chiar cea mai bună apreciere a rostului unui cronicar. I s-a reproșat deobicei lui Călinescu faptul că-și desconsideră confrații. Faptul e doar în parte adevărat. El fiind mai direct în expresie decît toți, bănuiala cu pricina are mai mult un temei lingvistic. E de notat că G. Călinescu greșește rareori în
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
să ne dezbărăm de nesăbuita dorință de a vedea coincizînd mesajul operei cu comportarea în viață a autorului. Gogol a fost antisemit, Cehov - nu. Cărțile lor sînt mari deopotrivă. Marin Preda mi-a făcut cîndva următoarea teorie (asta după ce îi reproșasem niște atitudini necuvenite, în neconcordanță cu ceea ce scria): Ťnoi cînd scriem, sîntem ca soldații sub arme. Viteji, eroici. Mizeriile noastre le lăsăm pentru civilie, pentru viața noastră de toate zilele...ť". Numai că... numai că nu avem cum separa "mesajul
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
că frumusețea ei era prea perfectă pentru a fi pe gustul lui. Comod, nu? Pe lîngă scenariu, mai există însă și alte sectoare în care pelicula șchioapătă. Anume la filmări, pentru care Klapisch a preferat varianta digitală. I s-a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
nu e complicată și ține de mica șușă politică dâmbovițeană: care ministru, care parlamentar, care individ cu influență n-avea interes să se vadă, în doar câteva ore, cu nevasta (sau amanta) în bătaia brizei marine?! Lucrul cel mai grav reproșat astăzi de operatorii turistici - transformarea Mării Negre mai degrabă într-o destinație de week-end, în dauna sejurului normal - își are originea exact în această facilitate pentru care au lucrat, ani de zile, cei aflați la putere. În ultimii ani, Marea Neagră a
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam. Spre deosebire de ea, care nu ar fi vrut pentru nimic în lume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
autohton. Că filmul ne arată ca pe niște barbari și că se bălăcește în auto-condescendența fiecărui lungmetraj românesc. Ce chestie! Să ne gîndim la Haneke, austriacul care a scos la rampă rufele murdare ale rasismului francez. Nimeni nu i-a reproșat că filmul lui, "Ascuns" pune o nație întreagă într-o lumină nefavorabilă. Filmele, din orice țară ar proveni, nu sunt o carte de vizită atît de pe față, ci beneficiază și de deschiderea pe care le-o dă interpretarea. Cădem astfel
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
suportat. Găsea mari satisfacții intelectuale și sentimentale în nimicurile vieții și se simțea dator să le salveze povestindu-le. Prietenește, direct și cald, dintr-o postruă aproape anonimă, fără fițe de artist, neascunzîndu-și propria uimire. O anume prolixitate a lui, reproșată de unii critici, venea, de fapt, din generozitate nu din egocentrism. Scriitorul restituia lumea oamenilor, era un intermediar de o curiozitate extremă, dotat cu fin simț de observație și, mai ales, cu plăcere și talent al spunerii. Sorin Stoica putea
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
am văzut în spatele Teatrului Național o scenă greu de uitat. Mai mulți huligani îi înconjuraseră pe doi bătrâni, probabil soț și soție, care ieșiseră la plimbare, și îi biciuiau cumplit, peste față și peste mâini, cu niște bucăți de sârmă, reproșându-le că nu se bucură alături de ei de succesul echipei naționale și obligându-i să se bucure! Bătrânii nu înțelegeau ce li se cere (probabil nici nu auzeau bine), iar pe fețele și mâinile lor șiroia sângele. În acest gen
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
reacția lui fiind preponderent emoțională, de unde și stilul expresiv, străin de expunerea seacă. în text se simte un fior, o vibrație pe care n-o regăsim (cu excepția romanticilor, v. N. Bălcescu, N. Iorga), la istoricul obiectiv. Și nu i-o reproșăm, pentru că el urmărește stabilirea adevărului, cu detașarea, cu răceala omului de știință, cercetează, trage concluzii și nu se emoționează. Mă întorc acum la jurnalul lui Pericle Martinescu și anume, la volumul Uraganul istoriei. Anul 1940, pe care l-am comentat
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
care credeai că americanii au uitat să îl facă. Regizorul Mike Binder a scris și scenariul și s-a implicat și cu un rol episodic în film. Nu toți au apreciat însă eforturile sale: criticul de film de la New York Times" reproșa subțirimea poveștii, lipsa de plauzibilitate a premisei și catastrofa finalului. Există un filon de absurd care străbate tot scenariul, la nivelul contrastului dintre sentimentele pe care personajele le nutresc unele pentru altele și replicile tăioase pe care le schimbă, sarcasmul
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
am înțeles în cele din urmă că e inevitabil. Și totuși, nu mă pot abține de la a o spune, sînt conștient nu numai de aportul pozitiv al reducerii operate, ci și de riscurile asumate, îndeosebi cel de-a mi se reproșa că lipsește cutare informație, sau trimitere, sau detaliu etc. Fiindcă, deși pledăm cu toții pentru favorizarea esențialului și neglijarea accesoriului, ne punem foarte anevoie de acord, în reprezentările pe care ni le facem despre oameni, fenomene și evenimente, asupra a ceea ce
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam. Spre deosebire de ea, care nu ar fi vrut pentru nimic în lume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ba chiar răzbunările prostești la care m-am dedat s-au bucurat aproape instantaneu de valuri de comentarii. Din acest punct de vedere, îi înțeleg pe tinerii publiciști culturali care fug ca necuratul de tămâie de zonele ,serioase" ale culturii. Reproșându-le că se refugiază în zona superficialului, a spectacularului inconsistent, mi-au replicat: ,Ce-ați vrea să facem? Să pierdem ani de zile trudind la o ediție critică pe care oricum n-o mai citește nimeni? Să ne risipim cei
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]