700 matches
-
a proclamat Republica a II-a în februarie. Ludovic-Filip a murit în exil în Anglia, în anul 1850. Guvernul era dominat de republicani moderați care au încercat să constituie cât mai repede un guvern pentru a nu-i lasă pe republicanii radicali să devină majoritari. Guvernul provizoriu a impus o serie de măsuri sociale. Unul dintre revoluționari, Louis Blanc, era cunoscut pentru scrierile sale și pentru ideea sa de a crea ateliere naționale pentru scăderea șomajului. Un altul era Alphonse de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pentru abolirea sclaviei. A fost introdus votul universal (masculin), masa electorală crescând la un număr de 9 milioane de francezi. S-au programat alegeri pe baza votului universal, iar participarea în masă arăta că există un interes major pentru politică. Republicanii moderați au câștigat un număr mare de locuri, urmați apoi de monarhiști a căror cauză legitimistă era reprezentată de fiul ducelui de Berry. Apare însă un nou curent: Orleanismul care era reprezentat de nepotul lui Ludovic Filip, Contele de Paris
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în Paris. Insurecția se extinde în cartierele muncitorești. Fost conducător al Gardei Naționale, republican moderat, opus vederilor extremiste, a devenit premierul Franței. Insurecția este înfrântă în cele din urmă, dar va reprezenta un punct de plecare în privința polarizării opțiunilor. Centrul (republicanii moderați) au fost recul pentru extreme. Constituția a fost elaborată, bazată pe separarea puterilor în stat. Puterea legislativă era reprezentată de un parlament unicameral, puterea executivă era reprezentată de guvern și președintele ales la 4 ani care nu putea dizolva
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
republicane și chiar ziare de opoziție acerbă la adresa lui Napoleon al III-lea. În 1869 au loc ultimele alegeri în care s-au desfășurat campanii electorale fără ca puterea imperială să intervină. Opoziția organizându-se bine, alcătuită din liberalii lui Thiers și republicanii lui Gambetta, în cursul campaniei electorale, Napoleon susține un discurs cunoscut ca "Programul de la Belleville" ce presupunea separarea Bisericii de stat, crearea unui învățământ laic, desființarea armatei permanente, înlocuirea acesteia cu o Gardă Națională, înarmarea poporului, alegerea funcționarilor, introducerea unor
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
au fost ocupate. Napoleon al III-lea a făcut imprudența de a pleca pe front. A avut multe de suferit și a trebuit să plătească cu tronul pentru grava înfrângere militară. La 4 septembrie 1870, regimul imperial s-a prăbușit. Republicanii au ocupat primăria Parisului și au format un guvern de uniune națională, proclamând republica fără nicio rezistență.Aflându-se dezastrul de pe front în capitală, nimeni nu a mai izbutit să apere regimul imperial. Republica continua rezistență, dar fără a reuși
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Economia era la pământ, nu exista autoritate, teritoriile erau ocupate, iar parizienii erau supuși asediului și foametei. Replici ale Comunei au avut loc la Lyon și Bordeaux. În Paris au loc lupte de stradă din care rezultă mii de morți. Republicanii aveau ca principala misiune consolidarea republicii și obținerea controlului asupra instituțiilor. Republica a treia nu avea o constituție, fiind adoptate ulterior o serie de legi care vor constitui baza constituției. În 1871, la Bordeaux, Adolphe Thiers este ales președinte al
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
președintele. Președintele era demis doar de Senat pe baza unor acuzații grave. Puterea judecătorească era independentă. Conform constituției din 1875, Franța devenise o republica prezidențială. În 1876 au avut loc alegeri după nouă legislație după ce Adunarea Națională s-a autodizolvat. Republicanii își asigura o mică majoritate în Camera Deputaților. MacMahon intră cu aceștia în conflict și îl dezavuează pe premier, considerând că acesta trebuie să demisioneze. A dizolvat Camera Deputaților. Au loc alegeri tensionante în care se implicaseră toate forțele politice
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Camera Deputaților. MacMahon intră cu aceștia în conflict și îl dezavuează pe premier, considerând că acesta trebuie să demisioneze. A dizolvat Camera Deputaților. Au loc alegeri tensionante în care se implicaseră toate forțele politice, inclusiv președintele. Prin alegerile din 1877, republicanii au câștigat o largă majoritate. În 1878 au loc alegeri locale pentru localități indiferent de suprafață. Orașele mari ca Parisul încă nu aveau primari. A fost o campanie electorală intense. Republicanii obțin din nou o largă majoritate la reînnoirea periodică
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
toate forțele politice, inclusiv președintele. Prin alegerile din 1877, republicanii au câștigat o largă majoritate. În 1878 au loc alegeri locale pentru localități indiferent de suprafață. Orașele mari ca Parisul încă nu aveau primari. A fost o campanie electorală intense. Republicanii obțin din nou o largă majoritate la reînnoirea periodică a Senatului. În 1879, guvernul îi prezintă președintelui MacMahon o lista cu generali monarhiști și conservatori . Aceștia trebuiau înlăturați din armata. MacMahon nu a putut să facă asta și s-a
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
dea o lovitură de forță, să organizeze o demonstrație în Paris și să preseze parlamentul să accepte modificările constituționale. Dar Boulanger nu a vrut să declanșeze o criză și a preferat să păstreze totul într-un joc parlamentar. Adversarii săi, republicanii, s-au organizat crezând că e un mare pericol la adresa Republicii și au luat măsuri împotriva mișcării sale. Au fost lansate zvonuri de înalta trădare, iar Boulanger a fugit în Belgia și apoi în Anglia, unde se sinucide doi ani
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a fost create Liga Drepturilor Omului. Împotriva lui Dreyfus au fost forțele de dreapta. Armata își apară onoarea și prestigiul , biserica catolică care era în mare antisemită, îl acuză de trădare fiindcă era evreu. Dreyfus era susținut doar de cei republicanii de stânga, socialiști, militanți pentru drepturile omului și francmasoni. Politică franceză se orienta tot mai mult spre socialism. În 1899, forțele de stânga au format o alianța electorală și au câștigat alegerile, constituind un guvern de apărare republican sub conducerea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Când doi membri ai cabinetului și-au arătat neloialitatea față de Adams el le-a forțat demisia fără nici o delicatețe politică. Acțiunea sa dură i-a înfuriat pe Hamiltonieni care și-au clamat sentimentele în public alăturânduse comportamentului nediplomatic al președintelui. Republicanii conduși de Jefferson și Aaron Burr s-au bucurat de acestă situație dificilă a federaliștilor. Adams a fost incapabil să-și asume reseponsabilitățile de șef de partid. Rezultatele alegerilor au reflectat această slăbiciune. Federaliștii au pierdut președinția în favoarea lui Jefferson
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
entuziasmul tuturor autorităților și al cetățenilor pentru excelenta condiție fizică a soldaților, pentru echipamentul complet și pentru disciplina ireproșabilă."” Într-o notă trimisă de Legația română de la Paris pe data de 14 noiembrie 1918, în contextul unor puncte de vedere republicane care erau atribuite lui Vasile Lucaciu, s-a sugerat Guvernului român aflat la Iași să intervină la Roma pentru a pune piedici lui Lucaciu, astfel încât acesta să nu pornească împreună cu Legiunea, spre Transilvania. Aceeași sugestie a fost făcută și ambasadorului
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
exploatat postul pentru a-și construi susținere politică în vederea unei noi candidaturi la președinție în 1864. A încercat să pună presiune și pe Lincoln, amenințând repetat cu demisia, despre care știa că i-ar fi produs lui Lincoln dificultăți cu republicanii radicali. În cinstea introducerii sistemului modern de bancnote, a fost reprezentat pe bancnota de 10.000 de dolari tipărită între 1928 și 1946. Chase a fost cel care a insistat să se treacă fraza „In God We Trust” pe monedele
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
al patruzeci și nouălea stat al Statelor Unite care a fost admis în Uniune la 3 ianuarie 1959. În perioada scursă de la admiterea în Uniune până astăzi, a existat un echilibru al guvernatorilor aleși, care au reprezentat de câte cinci ori Republicanii și de cinci ori Democrații, respectiv o dată, în cazul lui Walter J. Hickel, partidul local, [the] Alaskan Independence Party (cunoscut și ca AIP), de-a lungul celui de-al doilea mandat al său. Întrucât mulți republicani au fost nemulțumiți cu
Listă de guvernatori ai statului Alaska, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314293_a_315622]
-
acest teritoriu a fost Imperiul Roman. După Revoluțiile de la 1848, naționalistul Giuseppe Garibaldi a fost liderul indiscutabil al mișcării de unificare a țării. Garibaldi era o personalitate foarte populară în sudul Italiei, având adepți extrem de loiali. Garibaldi a condus lupat republicană pentru unificarea sudului Italiei, dar monarhul al Piemontului din Casa de Savoia, avea de asemenea ambiția de a unifica Italia. Deși Piemontul nu avea nicio legătură fizică cu Roma, (considerată capitala naturală a Italiei), armatele regatului au reușit să înfrângă
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
organizarea de revolte populare în Statele Papale. El a folosit aceste revolte ca pretext pentru invadarea Statelor Papale, chiar dacă astfel atrăgea mânia catolicilor, cărora le-a dat asigurări că intervenția armată are ca singur scop doar apărarea bisericii catolice de republicanii anticlericali republicani ai lui Garibaldi. Papa Pius al IX-lea a ajuns după încheiera intervenției militare să mai controleze doar un teritoriu restrâns în jurul Romei.. În ciuda diferendelor cu Garibaldi, Cavour a fost de acord cu admiterea Italiei sudice în uniunea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
mari părți a Italiei, au izbucnit tensiunile dintre monarhiști și republicani. În aprilie 1861, Garibaldi a intrat în parlamentul ialian și l-a acuzat pe Cavour că divizează țara și o împinge spre războiul civil dintre monarhiștii din nord și republicanii din sud. Pe 6 iunie 1861, omul forte al regatului, Cavour, a murit. În perioada de instabilitate polică ce a urmat, Garibaldi și republicanii săi au devenit din ce în ce mai radicali. Doar arestarea lui Garibaldi în 1862 a pus capăt frământărilor politice
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
pe Cavour că divizează țara și o împinge spre războiul civil dintre monarhiștii din nord și republicanii din sud. Pe 6 iunie 1861, omul forte al regatului, Cavour, a murit. În perioada de instabilitate polică ce a urmat, Garibaldi și republicanii săi au devenit din ce în ce mai radicali. Doar arestarea lui Garibaldi în 1862 a pus capăt frământărilor politice. În 1866, premierul Prusiei Otto von Bismarck i-a oferit regelui Victor Emmanuel al II-lea posibilitatea să se alieze cu Regatul Prusiei în
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Antonio Salandra, el a încercat să obțină sprijinul naționaliștilor prin adoptarea unei linii politice de dreapta. În același timp, partidele de stânga au devenit tot mai neîncrezătoare în guvern, după uciderea a trei demonstranți antirăzboinici în iunie. Stânga italiană - sindicaliștii, republicanii, anarhiștii și socialiștii - au organizat proteste și s-a ajuns la declararea grevei generale. Valul de proteste care a urmat a fost cunoscut ca „Săptămâna roșie” și a fost caracterizat din rebeliuni de stânga și diferite acte de nesupunere civilă
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
și membri ai altor minorități naționale în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1936, regimul fascist s-a implicat în Spania în cea mai importantă intevenție din perioada interbelică. A doua Reblică Spaniolă era sfâșiată de războiul civil dintre republicanii anticlericali socialiști și naționaliștii monarhiști sprijiniți de biserică, conduși de Francisco Franco și mișcarea lui fascistă Falange Española. Italia a trimis avioane, arme și peste 60.000 de soldați în ajutorul naționaliștilor spanioli. Războiul a ajutat la instruirea trupelor italiene
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Războiului Civil American. Din cauza numeroaselor sale acte de tratare extrem de îngăduitoare a rebelilor înfrânți, precum și a respingerii prin veto a proiectelor de lege privind schimbarea drepturile civile, a fost pus în situația de a avea o lungă dispută amară cu republicanii din Congresul SUA ducând, în final, la judecarea sa în Congress (în engleză, „impeachment”) în 1868, devenind astfel primul președinte judecat de Congress. A fost achitat de acuzațiile aduse cu doar un singur vot în cadrul Senatului.
Andrew Johnson () [Corola-website/Science/302218_a_303547]
-
candideze pentru Camera Reprezentanților. În 1998, Tuttle s-a lăsat convins să candideze în alegerile primare ale Partidului Republican pentru Senatul SUA. Adversarul său era Jack McMullen, un multimilionar care își trăise mare parte din viață în Massachusetts. Unii dintre republicanii din Vermont îl considerau pe McMullen un intrus venetic care părea că s-a mutat în Vermont doar pentru a candida pentru Senat. Structura alegerilor primare din Vermont permite și democraților și alegătorilor neafiliați să voteze la primarele republicane, și
Fred Tuttle () [Corola-website/Science/333153_a_334482]
-
dintre republicanii din Vermont îl considerau pe McMullen un intrus venetic care părea că s-a mutat în Vermont doar pentru a candida pentru Senat. Structura alegerilor primare din Vermont permite și democraților și alegătorilor neafiliați să voteze la primarele republicane, și mulți s-au gândit la posibilitatea ca Tuttle să-l învingă pe McMullen cu voturi de la alte partide. Mai mult, unii sperau că o candidatură a lui Tuttle ar putea mediatiza și filmul "Man with a Plan". Campania electorală
Fred Tuttle () [Corola-website/Science/333153_a_334482]
-
și Eritreea. În perioada în războiului civil din Spania, Marina Regală Italiană a trimis o serie de nave în sprijinul „voluntarilor” italieni ("Corpo Truppe Volontarie"). Între cincizeci și șaizeci de submarine italiene au luat parte la atacurile împotriva forțelor navale republicane spaniole. Aceste submarine au fost organizate într-o „legiune” și au luat parte alături de submarinele germane la Operațiunea Ursula. În 1939, Marina Regală Italiană a sprijinit invazia din Albania. Forțele terestre implicate în invazie au trebuit să traverseze Marea Adriatică, operațiune
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]