451 matches
-
cel care răspunde la telefon, dacă e el, Îl rog măcar să latre. Violoncelistul răspunse, Da, sunt câinele, dar nu mai latru de mult timp, m-am lăsat și de obiceiul de a mușca, doar pe mine Însumi când viața Îmi repugnă, Nu vă supărați, vă telefonez ca să mă iertați, discuția noastră a luat-o de la Început pe un drum periculos, și rezultatul s-a văzut, un dezastru, Cineva a deviat-o Într-acolo, dar n-am fost eu acela, Vina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
milioane. Însă, așa cum obișnuia să spună acum 300 de ani în urmă tatăl lui Leo, vel-treti-logofăt la spătărie: „patria și facturile înainte de toate”. În mod firesc, o pană de curent îi blocă între etaje. Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Că doar ești negru complet, fără semne particulare, ca și noi, reflectează Al patrulea. Și continuă: Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă. Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de minciuni! Vă previn! Sunteți în rahat până-n gât! Ori spuneți cum a fost, pe bune, ori vă pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât! Iisuse...! Perspectiva unei asemenea companii, îi repugnă intestinal Fratelui, care se schimonosește, dezgustat. Nenea Sandu sesizează reacția și se hotărăște să preia personal, din condescendență, firul interogatoriului: Dă-mi voie! intervine el. Și le explică blajin: Pe caseta de supraveghere, pe care am vizionat-o la fața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație și un stil. Evităm să intrăm în belea. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
omenire, dacă cultul comunist poate fi apărat aievea, ca ceva ce poate duce la fericirea eternă pe pământ, socotesc că aici la noi, în colțul acesta de lume unde trăiește un popor dornic de libertate și de claritate, căruia îi repugnă și excesele sângeroase și robiile tiranice, un popor stăpânit de dragoste de proprietate individuală, și de brazdă și de puterea unui instinct, și care este legat prin toate fibrele sale de rege și dinastia sa - aici, la noi, propaganda comunistă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
lăsați mereu singuri, de ce inginerul se retrage tot timpul în odaia lui, cetind romane polițiste, de ce nici o femeie din câte stau sus nu coboară niciodată să ne spioneze. Îmi venea să fug chiar atunci din casă, căci nimic nu-mi repugnă mai profund decât un complot matrimonial. Plecai ochii în jos și mâncai tăcut. Eram numai noi trei: Maitreyi, d-na Sen și cu mine. Inginerul cina la prieteni. Maitreyi vorbi tot timpul cât a durat masa. De altfel, observasem de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei. Știu că mă iubește. Nu se poate ascunde. Știu că e legată de mine. Iar dacă am rămâne singuri 24 de ceasuri, mi s-ar da fără șovăire. Dar de ce mă insultă, pentru Dumnezeu? De ce îmi spune că îi repugnă dragostea comună? Este altceva mai bun?" "Nici o femeie nu m-a turburat atâta. Suferința mea senzuală e un blestem, în aceasîă lună aridă, cu atâtea lucrări pe cap. Să fie, oare, misterul trupului ei? Mă îndoiesc; mă turbură orice conversație
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot timpul liber. (După câte înțelesesem eu, trebuiau copiate titlurile pe mici bucățele de hârtie, apoi clasate alfabetic, cu numărul lor respectiv de raft, și transcrise din nou într-un dosar, pentru a fi date la tipar. Munca aceasta îmi repugna.) Și mă temeam, de asemenea, că jocul nostru ar putea să reînceapă într-un timp când eu izbutisem să mă cumințesc. Pe Maitreyi am întîlnit-o a doua zi după-amiază, înainte de ceai, în pragul bibliotecii, așteptîndu-mă. ― Vino să-ți arăt ce-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu trece pe la Maikhali, ci prin Hardwar. I-am dat toate lămuririle, sfătuind-o să se ducă la Kotwara, de unde ar putea lua trenul până la Hardwar. M-a întrebat dacă eu plec undeva, dacă am să stau mult aici. Îmi repugnă orice încercare de a pătrunde în sufletul meu, de a-mi cunoaște prezentul, de a-mi ghici trecutul. I-am răspuns scurt și aspru că nu știu ce ara să fac, dar deocamdată am să rămân aici, pentru că acesta e un bungalow
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le pun în apă, spuse Gabriel. Ce frumoase sunt, curând or să se deschidă. Se năpusti cu florile afară din cameră. Stella nu-l antipatiza pe preot, ba chiar i-ar fi plăcut o conversație intelectuală cu el, dar îi repugna rolul lui și-l evita. Deosebea în el dorința de a-i vedea pe cei puternici reduși la slăbiciune și pe cei trufași înjosiți, transformându-i, astfel, în prada lui. Era ceea ce Brian considera a fi aspectul de vampir din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vară, la Maryville și putea fi privită ca un soi de rememorare sau de comemorare a casei care se găsea la mai puțin de o milă distanță de locul unde campase acum clanul. Acesta era unul dintre aspectele care-i repugnau lui Brian. Nu-i plăcuse niciodată prea mult reședința de vară a familiei McCaffrey; lui nu-i plăcea decât casa lui. Totuși îl supărase (așa cum îi supărase pe toți) actul samavolnic al lui Alex de a vinde casa fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse că ar fi trebuit să telefoneze la poliție, dar că acum nu mai avea nici un rost. (Brian avea oroare de contactul cu poliția, îi repugna orice fel de tulburare, orice ar fi putut stârni publicitatea sau ar fi putut pricinui apariția numelui său în ziare.) Totuși, a doua zi se răzgândi și telefonă la poliție, fără să o avertizeze însă pe Gabriel. Când aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Totuși George nu s-a dus la cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de educare religioasă a copilului, implicându-se efectiv într-o cateheză „de casă”, care îl ajută să își formeze adecvat conștiința. Pregătit în mod corespunzător, el va da dovadă de capacitatea de a-și vedea păcatele și de a le repugna prin propria conștiință. Dialogul dintre confesor și copilul-penitent va fi facilitat în măsura în care copilul exprimă convingeri clare și corecte cu privire la bine și la rău, lucru ce se evidențiază și prin dispoziția sa. Pregătirea îndelungată și constantă pe care familia o oferă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
management și jaf. De aceea, această dramă - de a nu avea decât o singură viață - poetul o resimte ca pe un privilegiu (Noroc de cei ce n-au decât o viață / și niciodată două frici), deși ideea de privilegiu îi repugnă și își exprimă sentimentul prin imprecație: Privilegiile astea, blestemate să fiți! Confesându-se, artistul își declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Plutea pesemne dincolo de materie ca o născocire a nevoii mele de a întîlni pe femeia visului de dragoste? Câteva zile am colindat Bucureștiul în lung și-n lat în căutarea unei camere. Nu era vorba de o cameră obișnuită (îmi repugna așa ceva), ci de un cuib cald, intim, în care faptul iubirii să afle condiții cât xnai optime. Am găsit-o pe strada Triumfului, cu trudă puțină și noroc mult. Era o odăiță așa cum dorisem, cu mobilă nouă, scoarțe, tablouri și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e un sacerdoțiu. ― Mă închin, domniță, în fața acestor principii sănătoase. ― De ce îmi spui domniță? ― Pentru că ― nu simți? Încep din clipa asta să-ți fac curte... Pe fața ei poposi un nou surâs. ― Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sub sprâncenele groase îi strălucea. ― Să ne grăbim. Avem, bănuiesc, de jucat o mică comedioară. ― Întâi, propuse Melania Lupu, trebuie să-l transportăm pe domnul Panaitescu în camera dumnealui. ― Las' că stă destul de bine și aici, opină sculptorul, căruia îi repugna gândul că ar atinge trupul fără viață. Bătrâna îl mustră dulce: ― Domnule Matei, n-avem voie să facem greșeli. Nimeni nu se sinucide într-un hol comun. Când iei astfel de hotărâri, cred că sînteți de acord cu mine, simți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăcere. ― Trece și dumnealui pe aici astă-seară? ― Nădăjduiesc din toată inima. Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață. ― Ați trecut pe acasă? ― Nu. Ca să fiu sincer, după tot ce s-a întîmplat... Îmi repugnă! Cred că, în sfârșit, am să mă mut. ― O idee admirabilă, interveni Melania Lupu. E atât de trist acum la noi... Te lovești mereu de câte o amintire: Uite, aici, croșeta biata Valerica... sau în fotoliul acesta citea gazeta domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce invadează și pervertește destine. În această acumulare de semne, Corto este martorul ce contemplă viața care se naște din neînțelegeri și ură. Între aliați și germani, Corto nu dorește să aleagă o tabără. El este piratul solitar căruia îi repugnă fidelitatea față de o cauză în spatele căreia intuiește rapacitatea dezgolită a statelor. Din marginea în care se instalează, Corto este aliatul celor care încearcă să treacă prin acest vârtej al lumii ieșite din țâțâni. Textul din 1967 se organizează în jurul acestui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
auzeam luîndu-mă peste picior: "Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta". Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atâta timp cât știai cum să îl folosești. Dar era doar un element printre multe altele, cum era și faptul că era irlandeză sau relativa ei tinerețe. Nu era doar atât. Bruce Miller o făcuse să se simtă diferit și asta îi repugna. El o vedea nu ca pe un mediator experimentat, un cititor versat de tipologii umane și un analist de relații internaționale, ci ca pe o târfă. La asta se reducea totul. Pentru el, aventura din Africa era singurul lucru important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sclipitoare și fără nici cea mai mică urmă din imaginea tradițională a menestrelului negru Rastus. Dar cea mai mare realizare a lui Toole este Ignatius Reilly însuși, intelectual, ideolog, trândav, mâncău, fraier, care în mod normal ar trebui să-i repugne cititorului prin înfumurarea lui gargantuescă, prin disprețul lui bubuitor și războiul de unul singur împotriva a toți și toate - Freud, homosexuali, heterosexuali, protestanți și alte variate excese ale vremurilor moderne. Imaginați-vă un Aquino decăzut, mutat la New Orleans, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
curajul necesar, șeful de birou avea de gând să-l întrebe cât se poate de politicos pe domnul Reilly de ce petrece atâta timp în fabrică. Totuși, în ultima vreme, domnul Reilly devenise oarecum distant și inabordabil și domnului Gonzalez îi repugna gândul de a se certa cu el. Simțea că îi amorțesc picioarele când se gândea că una dintre labele acelea de urs ar putea să i se înfigă în păr și să-l târască poate, ca pe o carpetă, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]