1,218 matches
-
atunci, de la mărturisirea ei. Iar ea s-a străduit din toate puterile. M-a determinat să-i spun întreaga istorie a relației mele cu Georgie în amănunt; și, cu toate că mai înainte ideea de a face acest lucru mă umplea de repulsie, când am fost pus în situația de a-l face, am povestit totul fără nici o dificultate și în tot acest timp Antonia m-a ținut de mână. A fost exact acea discuție, și mai mult decât atât, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pricinuit nici un rău. Regretul mă lasă fără grai, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Pot doar spera că, întrucât ați umblat atât de mult prin lume, șocul nu v-a afectat serios, oricât de profund ar fi disprețul și repulsia pe care vi le-a provocat, fără îndoială, fapta mea. După cum știți, în ultima perioadă am trăit într-o stare de mare încordare, cât de mare, nici eu nu mi-am dat seama până ieri. Chiar dumneavoastră ați remarcat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
praf, deși îi auzeam icnetul de durere când i-am răsucit brațul, nu-mi aminteam deloc senzația născută din contactul dintre carnea ei și a mea. Totul era ca și cum intangibilitatea ei, pe care o sesizasem anterior cu un soi de repulsie, o învăluise, în acest moment profanator, într-un fel de mantie. Era ca și cum, de fapt, nici n-aș fi atins-o. Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai încerc să o trezesc dar am renunțat. Mi se părea că i-aș putea face rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel de tabu iar trupul inert, pe jumătate mort, îmi trezea repulsie. Georgie arăta ca o înecată. I-am privit îndelung fața al cărei aer straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se desfăcuse în bucăți, nu se mai adunase la un loc. Față de trupul acela atât de bine cunoscut și care acum stătea întins aproape de mine nu simțeam nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă murise cu adevărat. Când mi-a trecut asta prin minte, mi-a venit să îngenunchez lângă pat, să-mi ascund fața în așternuturi și să jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Împușca evrei? Și ce ar fi făcut dacă ar fi existat un astfel de ordin? Alți ofițeri de jandarmi ( În rezervă) care au fost puși În fața acestei alternative au executat ordinul chiar dacă ei Înșiși nu erau antisemiți și chiar dacă aveau repulsie față de masacru (vezi infra). Căpitanul Ștefan Mihăilescu XE "Mihăilescu, Ștefan (căpitan)" , care a stăruit atât de mult să ucidă imediat câteva sute de evrei, s-a bucurat de o Înaltă apreciere În dosarul personal din partea superiorului său, colonelul Bădescu XE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ceea ce el ordonase jandarmilor să facă sau să nu facă. În orice caz, În timp ce discuta cu generalul despre soarta sa vitregă (dacă Într-adevăr așa s-a Întâmplat Întrucât, În raportul său din septembrie 1941 nu există nici un indiciu despre repulsia pe care ar fi resimțit-o, ci se constată un sentiment de Îndeplinire cât se poate de bine a unei misiuni dificile), jandarmii pe care el i-a cerut și puținii jandarmi din satul Mircești XE "Mircești" Întăriți cu jandarmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Iloaiei" să se deplaseze la locul unde se oprise „trenul morții”, „să-l descarce aducând pe toți oamenii din târg”38. S-a făcut deci o mobilizare generală a locuitorilor din orășel - români și evrei - pentru descărcarea cadavrelor. Cu toată repulsia și scârba, jandarmii s-au năpustit ei Înșiși la Început asupra cadavrelor, alungând cu forța orice evreu care Încerca să se Întoarcă la tren ca să ia o haină oarecare (sau bani) și să-și acopere goliciunea În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
întâlnise pe tatăl lui John Robert. Alex își amintea vag că-l văzuse pe John Robert în copilărie și, mai târziu, în adolescență. Dar nu-i stârnise niciodată interesul, nu pentru c-ar fi fost snoabă, ci pentru că-i inspira repulsie fizică. Mai târziu (după publicarea primei lui lucrări, Logică și conștiință), când li se revelase tuturor acest spirit strălucit și începuse să fie recunoscut ca unul dintre „tinerii noștri filozofi“, devenise pentru locuitorii din Ennistone „o modă“ să se împăuneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu va mai exista o Pearl, Hattie va scăpa de câinele de pază și se va zbânțui în voie. Va putea el suporta una ca asta? Și dacă nu, ce va putea să facă? John Robert își amintea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transpun în cuvinte imaginea unor lucruri imposibile și inefabile, și tocmai de asta nu vreau să prelungesc discuția... e atâta durere... — Nu suferi, te rog, nu pot îndura să te văd suferind, încercă să nu suferi... — Te înspăimânt, îți provoc repulsie fizică. — Nu! — Ieri te-am înspăimântat... ieri, sau când a fost... am pierdut noțiunea timpului. — Ieri a fost de mult de tot. Să știi că nu-mi inspiri simțămintele de care ai vorbit. Eu am cu totul alte senzații... simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl ironizează, îl agresează - la care acesta din urmă răspunde în același registru, atunci când nu declanșează el însuși ostilitățile... Diogene întreabă - și mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adevărat morți? Ca să se convingă, îngenunchie lângă X. Fără să-și dea seama ce face, își puse palma pe cutia de plastic care conținea toracele lui . Frăgezimea carnală a substanței îl făcu să-și tragă înapoi mâna cuprins brusc de repulsie. Și totuși era dificil să-l considere o ființă umană. Se forță să se aplece deasupra obrazului ca să asculte. O boare călduță, ritmică, îi mângâie urechea. Gosseyn se ridică. trăia. Toți erau probabil vii. Tocmai voia să se ridice, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar fi fost În stare să se Îndrăgostească de prof. Valentina nu voia să devină așa, de fapt, ea nu flirta deloc cu băieții. În consecință, nici băieții nu flirtau cu ea - altfel spus: este dificil să spui cum Începe repulsia reciprocă și de ce. Destul că nu sărutase niciodată un băiat și nici nu-și dorea s-o facă. Băieții sunt toți niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui să-i arunce pe toți În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
boutique-urilor, era convins că răspunsul putea fi afirmativ. Dar, odată cu trecerea orelor, convingerea aceea Începea să pălească, iar acum Îi părea că toate acele cuvinte erau doar o ironică, aproape insolentă capitulare În fața realității. Și, dintr-o dată, Îl cuprinse o repulsie copleșitoare față de femeia care Își ciugulea sandvișul În tăcere, pierdută În cine știe ce gânduri - dar și față de Dario și față de el Însuși. În timp ce doamna Buonocore sau Tempesta mușca dintr-un alt sandviș - făcând inutilă acțiunea nesănătoasă a pastilelor de slăbire, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-a spus că prezența ei în casă făcea viața copiilor un calvar. Presupun că i s-a părut o explicație mai blândă pentru faptul că o arunca în stradă decât să-i fi spus că-i provoacă lui însuși repulsie. Atunci am intrat eu în scenă. Am ținut-o pe Sheba în apartamentul meu o săptămână și ceva, iar apoi, când Eddie a lăsat-o în casă, am venit cu ea. Cum aș fi putut să nu vin? Sheba era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
spună ceva care ar fi putut s-o jignească pe sora mea. Dar n-ar fi trebuit să-mi fac griji. Biata Marjorie nu avea nici cea mai mică idee ce voia să spună Sheba. Mă întorc acum, nu fără repulsie, la evenimentele din decembrie 1997. Pentru mine, perioada aceasta contituie partea cea mai dureroasă a poveștii pe care o scriu - asta și pentru că, dacă e să fiu sinceră cu totul, trebuie să recunosc că nici comportamentul meu n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
telepatic cam rece. De fapt, erau antipatici, dar evitase să recunoască de la Început asta, la fel cum evitase să observe că aveau niște mutre moi și jilave, ca de cîrtiță. PÎnă atunci, prezența lor Îi provocase doar o mică, neînsemnată repulsie, pe care și-o reprimase de la bun Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele din urmă se epuizase. La toate acestea se mai adăugă, Înainte de a pleca, și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
20) blocând traficul fluvial, priveliște întregită de stufărișul și nisipul din preajmă, ca și de pichetele grănicerești, rusești și turcești, situate de o parte și de alta a Dunării 32. Ajuns în Galați, orașul i-a creat o stare de repulsie datorită murdăriei stradale întâlnite și poate că și datorită uniformelor purtate de „miliția“ locală, foarte asemănătoare, spunea el, celor ale soldaților ruși. Motive serioase îl vor fi determinat să afirme că nu și-ar fi dorit astfel de loc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
economiei". Partea blestemată, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 128. 33 Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, p. 59. 34 Aristotel, Politica, Editura IRI, București, 2001, p. 59. Cu atât mai mult Aristotel se pronunță împotriva cămătăriei: ,,Este foarte firească repulsia față de cămătărie deoarece posesia ei constă în banul însuși, care nu a fost descoperit în vederea cămătarului ci pentru schimb în vreme ce dobânda lui îl sporește. De aici și-a luat numele dobândă, căci copiii semănau celor ce i-au dobândit, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Mitică Popescu. Cu deplin temei, Al. Paleologu constata că suprema oroare, pe care o avea autorul Ultimei nopți..., era tocmai lenea de a privi sau percepția neglijentă.48 Când unele personaje suferă de o relativă cecitate, ele devin motiv de repulsie și sunt chiar ostracizate. Bandajul care acoperă ochiul rănit al lui Radu Vălimăreanu o face pe Mioara să se gândească tot mai serios la divorț. Deși abject și rapace, Lumânăraru devine încă și mai respingător, după ce Ștefan Gheorghidiu află că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
transmiterea unor cunoștințe accesibile, pe deplin înțelese de către elevi (respectarea cerințelor principiului accesibilității). Inaccesibilitatea îi împinge pe elevi la învățarea mecanică, cu consecințele ei dăunătoare. Învățătura, în loc să-i dea satisfacții elevului, se transformă într-o activitate chinuitoare, care-i provoacă repulsie. Prestigiul și autoritatea științifică a profesorului - mijloc determinant pentru formarea atitudinii pozitive Se știe că cei mai iubiți și mai stimați dascăli și la care toți elevii învață, după posibilitățile pe care le au, sunt aceia care posedă un larg
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]