1,533 matches
-
de pe spinarea lor. Mă gîndesc la toți tiranii care s-au perindat la conducerea acestei țări, indiferent că sistemul s-a numit monarhic, popular, sau socialist. Doar voi ați rămas aceiași, avea și Bătrînul dreptate cînd îmi zicea să mă resemnez, că n-o să iasă nimic bun din toate mașinațiunile pe care le puneați voi la cale, era sigur că o să mi se ofere și mie un locșor la căldurică, ori în legislativ, ori în diplomație, ori la conducerea vreunei companii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prima despre ce i vorba? — Avem timp berechet, îi răspundea Poștășică, scormonindu-se prin buzunare, dînd la iveală pachetul cartonat de Assos pe care îl deschidea dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ace direct în ochi. — îmi datorați niște scuze, spuse Roja oprindu se în loc, lăsîndu-și greutatea cînd pe un picior, cînd pe celălalt. — Jur că dacă am fi știut că se ajunge aici, am fi lăsat totul baltă, ne-am fi resemnat fiecare cu soarta sa și pace, zise Angelina. — Sau am fi încercat să ne rezolvăm altfel problemele, spuse Tușica simțindu-se rușinată, fără să implicăm pe nimeni în toată povestea. — într-un fel a fost și vina mea, spuse Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
turc? Crezi că-mi arde de glume în situații din astea? zise Dendé. Obișnuiește te cu ideea că încă n-am scăpat de ei. Nu înțelegi că de acolo vin? — Deci erau și ei acolo? întrebă Sena începînd să se resemneze, luptîndu-se să găsească o explicație logică a evenimentelor. — Dracu’ mai știe, zise Dendé dezarmat. Uite cum a stat treaba în cîteva cuvinte. Cît să fi trecut de cînd te-am lăsat la mașină? Două, maxim trei ore. Asta ți-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fulgurantele lor cariere ministeriale; p...rerea ambilor, comunicat... f...r... echivoc de fiecare dintre ei, este c... nu li s-au dat atenția și mijloacele necesare pentru a-și pune în practic... viziunile și competențele. Primul „a ales” (s-a resemnat!) s... fac... o amar lucid... campanie solitar... în periodice și la televiziune, spunând mereu, pe înțelesul nespecialiștilor, tot ce merita s... fie știut despre economia noastr.... Cel de-al doilea, deși a circulat și a publicat mult în str...în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Și a devenit, apoi, mai... comod, iubitor de odihnă bună și de miere? Cum arată un cer dedat la leneveală și răsfăț? Nu se înțelege nimic. Autorul descrie în continuare declinul moral al cerului: „În vremi de sus s-a resemnat / și începu să stea culcat, / Cu toate că i s-a prescris, / să nu adoarmă sub cais.“ Cum anume poate să adoarmă cerul sub cais? Își așterne întâi o pătură în iarbă? Strofa finală a poemului constituie o ultimă escaladare a absurdului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toată lumea. Dar cel mai aprins era Gelu. Acesta suporta foarte greu jocul dublu și era convins că este necesară o clarificare, mai ales cu soția sa. Înțelege, nu mai este loc pentru o revenire... Cum vrei tu. Eu m-am resemnat că te-am pierdut. De altfel, pagubă în ciuperci, ți-am condus pașii spre locul pe care îl ocupi acum. Nu mă așteptam la recunoștință, dar credeam că formăm o familie solidă. Dana, cînd a văzut că-i rostul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era ceva mai devreme"... Ce vină avem noi? L-am omorît noi? Dar nu sîntem oameni? Păi, n-am fost? Nu ne-am întors? Ne-am întors, dar era prea tîrziu. Tinerii s-au dus la biserica unde Ionel era resemnat total. L-au privit atent și au înțeles imediat că este el, "bețivul". Iubirea dintre cei doi tineri a mai durat ceva timp. Fata însă, în cele mai intime momente, vedea un om, în semiîntuneric, cu o mînă ținîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se răstește la sală cu o voce de iad: Liniște, vă rog! Iosif este convins că a perturbat gîndurile acelui om fioros și tremură. Cred că percepe și el ceea ce vreau eu să transmit și l-am supărat, concluzionează. Se resemnează și începe să facă tot felul de calcule. O să facă un împrumut și o să plătească o rată. Nu se moare din asta. Dacă îmi faci asta, se adresează în gînd președintelui, să dea Dumnezeu să te calce o mașină. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
despre ce decont? Ți-ai mutat casieria în cer? M-ai prins fără bilet, Bătrâne, cobor din mers sau mă abandonezi în prima gară? Petru, când nu mai credea, căuta; când nu mai căuta, nădăjduia; când nu mai nădăjduia, se resemna; când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mutat casieria în cer? M-ai prins fără bilet, Bătrâne, cobor din mers sau mă abandonezi în prima gară? Petru, când nu mai credea, căuta; când nu mai căuta, nădăjduia; când nu mai nădăjduia, se resemna; când nu se mai resemna, se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urgent de recrutare, Însoțit de o somație de prezentare imediată, fiindcă era dator de cîțiva ani cu slujba la Împăratul. Pașaportul de familie valabil pentru amîndoi Îl căpătaseră. Puteau să plece fie Împreună, fie numai unul dintre ei. S-au resemnat prin urmare ca Gheorghe să meargă la garnizoană, iar Floare, cu dolarii pe care-i mai aveau, să ia drumul Adriaticii. Pornea tot singură, dar de data asta cu știrea și la Îndemnul tuturor. Pe Pomean, În schimb, l-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spune „da” - adică poți părăsi spitalul - abia atunci Îmi voi pune și eu semnătura și parafa pe biletul de ieșire. Până atunci, mai va!... Și cum pe doctorul Pas nu l-a văzut vreodată glumind sau zâmbind, securistul s-a resemnat. S-a uitat la pacienții din jur, dar nu i-a răspuns nimeni, măcar cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stare de nemulțumire și de revoltă permanentă. Cu toate că trebuise formal să se conformeze deciziei luate de conducere, ca să nu rămână pe drumuri, dar și în virtutea spiritului de disciplină cu care fusese deprins din copilărie, el nu era nici pe departe resemnat cu soarta, convins fiind că serviciul de la cimitir nu era decât o scurtă și tristă paranteză a carierei sale inginerești. Simțea, știa, era perfect conștient că pregătirea și competența lui meritau mai mult decât această pasageră și jalnică situare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
greu loc pe pardoseala mizerabilă, printre picioarele celor care erau înghesuiți pe bănci. Cel de Sus ne-a ajutat să facem această călătorie spre infern în tovărășia unei familii de țărani ortodoxi-prevoslavnici ucrainieni, oameni respectuoși, cu credință în Dumnezeu și resemnați în fața destinului. Stărui în descrierea acestei familii din care o parte a devenit familia noastră cu care am împărțit bune și mai ales rele. De necrezut, cei opt adulți erau de fapt patru cupluri din trei generații iar împreună cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
brânci astă-noapte, i-adevărat? Ai răvășit casa și ai scotocit peste tot, dar n-ai dibuit ce căutai, amice. Mai ai încă multă treabă până la momentul adevărului și află că vecinii nu te vor mai suporta și nici Maica Domnului... Resemnează-te, amice, că ești bine agățat în mrejele noastre! Noi avem timpane fine... Dă-te prins și execută poruncile noastre! În schimb, noi îți vom dezvălui secretul, cum poți să scapi de sârme, de microfoane și de morcoveală și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să mă invite, ceremonios, în cort. Reușesc să detectez ființa din dreapta: domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă, sloboade un urlet care înspăimântă deșertul. Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o rușine), căci nu exista, de fapt, niciun alt bărbat, care să fie mai aproape de inima ei, ci se întâmplase doar că mă respinsese cu eleganță pentru nepotrivirea dintre noi, nepotrivire pe care femeile o intuiesc cu atâta iscusință... Astfel, resemnându-mă odată cu trecerea vremii, am început să privesc la ea ca la o columnă de lumină, ca la un mitologic Eldorado 1, adică ca la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta și, constatândul, încerca în permanență să se resemneze cu el; era cel mai perseverent gând, pe care ea îl mai avea acum. Pentru dânsa, bătălia era deja încheiată, ea însăși îi spusese asta odată lui Victor: - Nici imaginația nu-mi mai schițează nimic... N-am idei, nici vise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu dorea să pună vreun preț câtuși de însemnat pe vorbele soră-sii. Iar asta nu era decât revolta sufletului său în fața adormirii minții celorlalți. Totuși, dacă sora sa, văzând aceasta, se resemnase în cele din urmă, mama sa se poate afirma, cu toată tăria, că nu. Toate mamele își sădesc în suflet, la nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine, eu socotesc a fi însăși nestatornicia, veșnica mea nestatornicie, o nestatornicie vie, puternică, care nu îmi dă nicio dovadă că s-a săturat de mine și că dorește să mă părăsească. Și, chiar dacă aproape că am ajuns să mă resemnez cu prezența ei în sufletul meu, încă nu mă pot împăca deloc cu gândul că ea va rămâne toată viața cu mine și că vom muri împreună. Dat fiind lucrul 126 Rareș Tiron acesta, uneori parcă îmi doresc să nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim cu toții, atunci când rămânem de tot fără argumente: - Totuși, sper din suflet că totul se va sfârși cu bine și că am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în clipele în care parcă simțea că a ajuns la capătul puterilor. Ei bine, da, iată ce poate face o simplă slujbă, atunci când angajatul care lucrează acolo nu se mai poate acomoda deloc cu regulile ei și, chiar și de resemnat cu ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a ajuns la capătul puterilor. Ei bine, da, iată ce poate face o simplă slujbă, atunci când angajatul care lucrează acolo nu se mai poate acomoda deloc cu regulile ei și, chiar și de resemnat cu ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el, îl vedeai meditativ și adânc căzut pe gânduri; părea mereu că așteaptă ceva, și mereu aștepta îndelung și liniștit; de fapt, el chiar ura încrâncenat așteptarea, dar imediat își aducea aminte că deloc nu are de ales și se resemna; câteodată își lua și libertatea să viseze cu ochii deschiși, dar asta numai câteodată, repet. Râdea rar. Nu simțea absolut nicio nevoie să aibă pe vreo cineva alături de el; prezențele străine întotdeauna îl sufocau enorm; tocmai de aceea, era el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]