2,142 matches
-
Duhul Sfânt ar trebui să i-l decoreze... * ...secunda în care viața și moartea își privesc împietrite capătul de drum, de unde se vede îndepărtându-se transparentă ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul e cert: au pus mâna pe capitalul de resemnare și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai zborul înalt îți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Nu ai ce face cu adevărul, cea mai gratuită dintre satisfacții. Logica mea, ca dinaintea unei femei goale care se îmbracă după ce ți-ai închipuit îmbrățișarea. * Orice etică pe care încerci să o formulezi în izolare devine o etică a resentimentului că oricând ai putea să crăpi fără fidelitatea vreunui semen, fără miracol. Și te transformi într-un fundamentalist al problemelor grave, fără putința de a mai zâmbi gratuit în fața unui adolescent. * De la un capăt la altul al vieților noastre, suntem
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de idolatrii post-colonianismului, ai neo-marxismului, ai feminismului, adică ai marginalității intolerante, încrâncenate în ofensiva contra Europeanului-alb-mort și transformând ideea de diversitate culturală într-o armă a discriminării inverse. Nu mă pot abține să nu adaug că focul frustrațiilor și al resentimentelor acute a fost alimentat abundent de combustibil conceptual european, oferit de prozeliții diferirii și ai heteroglosiei agonice, retranșați pe linia teoretică fortificată Derrida-Bahtin". Pasajul citat este revelator (și nu e singurul) și pentru atitudinea critică a Monicăi Spiridon față de tabăra
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
curajul să spună despre negru că este negru atunci când toată lumea, din teamă sau oportunism, prefera să admită că este alb, a suportat anchetele barbare ale Securității, dar a pășit întotdeauna în viață cu zâmbetul pe buze, fără frustrări și fără resentimente. După căderea regimului Ceaușescu, când rezistenții și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a știut nimeni vreodată, adevărații disidenți au șocat prin bunul lor simț nevindicativ, prin asumarea trecutului cu un
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
pacea și iubirea, vor putea să-și îmbuneze adversarii. Dar adversarii nu pot fi domesticiți, cum nici pîrghiile psihice care îi mînă în luptă nu pot fi îmblînzite prin aplicarea unei terapii de blîndețe tactică. Despre aceste pîrghii născătoare de resentiment, de teroare și de moarte, e vorba în cartea eseistului francez. Pentru Glucksmann, principalul motor al terorismului islamic este o ură căreia europenii nu știu să-i facă față, cauza neputinței stînd în supraviețuirea cîtorva prejudecăți care, adînc încuibate în
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
trei complexe psihice pe care le-am pomenit mai sus. Prezentată concis, evoluția urii îmbracă trei trepte: dolor (durere), furor (mînie) și nefas (cruzime). Cu ale cuvinte, cel care cade victimă urii trece prin aceste trei stadii de cristalizare a resentimentului: mai întîi, are parte de o suferință pe care nu o mai poate uita, apoi reacționează printr-o răbufnire de mînie care, în loc să se stingă, se întețește pe măsură ce suferindul se adîncește în prelucrarea imaginară a propriei suferințe, și în fine
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
1996, 135-157, 271-276. 8 Vezi nota 6. 9 Vezi biografia scriitorului de la începutul articolului. 10 Doctorul Eraclie Sterian (vezi nota 9). G. Călinescu, probabil, n-a luat în calcul posibilele consecințe ale "denunțului" său, fiind întrucîtva orbit de un puternic resentiment, ale cărui rădăcini urcau mult în timp, pînă la cursivul intitulat Fals articol de critică ("Cuvîntul", anul VIII, nr. 2648, din 5 septembrie 1932, p. 3), în care Paul Sterian, nemulțumit de o cronică a criticului, vindicativ, luase în derîdere
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Ce-ar putea adăuga partidului, ca vizibilitate și credibilitate, un rebut politic precum Emil Constantinescu? Ce atuuri neconsumate păstrează partidul său, în afara eternelor tiribombe ale lui Ciuvică, din care nu rămâne, după epuizarea efectului comic, decât pucioasa rău mirositoare a resentimentului și imposturii? Ar fi fost de dorit ca partidele să învețe câte ceva din nebunia în care au împins țara (dar s-au împins și pe sine). Iată că n-au învățat nimic. Ne raportăm la aceleași entități politice vagi, beneficiind
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
reprodusă decît copiind cuprinsul lexiconului, putem încheia aici pomelnicul erorilor. Cine vrea însă să-și încerce răbdarea încasînd palme doctrinare la fiecare pagină este invitat să citească, din scoarță în scoarță, lexiconul lui Langbein. Una peste alta, dacă contempli fără resentimente efortul demolator al autorului, vei sesiza că Langbein este destul de naiv ca să-și închipuie că strădania lui chiar va avea efect asupra cititorilor. De fapt, demersul lui nu va convinge decît pe cel care a pășit singur pe drumul lepădării
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
să pot lovi cu forță". Este, dealtfel, motivul, adaugă poeta, judecîndu-și semenii dur în sufletul ei, pentru care intelectualii nu au fost niciodată specialiști în ură. Din alte motive decît ale Anei Blandiana, nici eu nu sînt capabilă să urăsc: resentimentele mele de moment se tocesc prea repede, se volatilizează înainte de a putea să trec la acțiune, se reașează în matcă asemeni unor rîuri cumințite, după ce furtunile sau turbulența inundațiilor care le-au umflat apele s-au potolit. Să fie oare
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
Cristian Bădiliță se arată mai puțin spartan decât în sângeroasele dueluri intelectuale care i-au adus o insolită reputație sau în poveștile puse pe seama sa în spațiul literar dâmbovițean. În mod normal jurnalul intim prelungește și clarifică ideile, frustrările, iubirile, resentimentele, speranțele, fobiile manifestate de un om în spațiul public. Din jurnalul unui mare iubitor de femei, ceea ce interesează în cel mai înalt grad sunt tehnicile de cucerire și/sau, eventual, numele victimelor sale. Când e vorba de un politician, tentația
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
pe tărîmul ideilor? Da de unde! "Maiorescu nu-și apără niciodată ideile. Nu ajunge pînă acolo. Cînd nu se mărginește la descalificarea intelectuală a adversarilor, descalificarea lor morală e îndestulătoare". Aparența imperturbabilă, olimpiană ar ascunde nu altceva decît o colcăire a resentimentelor: "îndărătul frazelor atent controlate mocnește iritarea, înverșunarea și, uneori, ura. Cînd respinge o idee, un principiu, o practică dăunătoare, Maiorescu are dinaintea ochilor persoanele pe care le întrupează. Ca să fie mai bine încercuit și lichidat, numenul primește neapărat un nume
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
figuri paterne memorabile: tatăl și bunicul ultimului Trotta, în Marșul lui Radetzky, minunatul părinte care este Mendel Singer, un Iov modern, tatăl de gheață, detestat, al lui Tarabas. Frustrările - unele poate imaginare - din copilăria și adolescența lui Golubcik dau naștere resentimentului, urii, dorinței de revanșă, iar la sfîrșit cinismului amar. Povestea, oricîte elemente de senzațional ar îmbogăți-o pe parcurs, e oarecum banală, sau, mai bine spus, banalizată în teribilul secol XX: un resentimentar răspunde nedreptăților comițînd nedreptăți și mai mari
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
adversar politic. Cer scuze de la toți cei atrași, fără vina lor, în acest proces. Mă bucur să constat că, în ciuda consecințelor pe care luptă mea cu Traian Băsescu le-a avut asupra vieții lor, acești oameni nu au arătat niciodată resentimente față de mine. Pe de altă parte, am îndrăznit să nu cenzurez în niciun fel libertatea presei și exercițiul liber al profesiei nobile de jurnalist. Doresc, în același timp, să le mulțumesc jurnaliștilor de la Antenă 3 pentru scrisoarea lor de suflet
Dan Voiculescu: "Vinovații fără vină" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81770_a_83095]
-
adversar politic. Cer scuze de la toți cei atrași, fără vina lor, în acest proces. Mă bucur să constat că, în ciuda consecințelor pe care luptă mea cu Traian Băsescu le-a avut asupra vieții lor, acești oameni nu au arătat niciodată resentimente față de mine. Pe de altă parte, am îndrăznit să nu cenzurez în niciun fel libertatea presei și exercițiul liber al profesiei nobile de jurnalist. Doresc, în același timp, să le mulțumesc jurnaliștilor de la Antenă 3 pentru scrisoarea lor de suflet
Dan Voiculescu: "Vinovații fără vină" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81771_a_83096]
-
vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment.
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
investigarea conviețuirii în afara intimității, tema studiului din acest spectacol. A spațiului - aici, blocul - a ceea ce este traiul de cartier, îmblînzit în această montare, privit cu tandrețe, într-un fel, cu interes. Cu înțelegere. În orice caz, fără nici un fel de resentiment, așa cum o facem noi toți prea des. La Teatrul Odeon, cîțiva artiști importanți spun o poveste. Una dintre miile posibile. Despre ce înseamnă blocul ca spațiu, ca loc în existența noastră, ce înseamnă Bach, iubirea, singurătatea, mizeria și noblețea, derizoriul
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
dar ce nu știe și nu poate e să imprime o direcție europeană acestui partid cu obsesii totalitare și capacitate de manevră limitată la valori primitive precum lăcomia, meschinăria și ura. Nu poți duce o campanie întreagă bazân-du-te doar pe resentiment, ranchiună și o mult prea vizibilă dorință de revanșă. N-ai cum să fii un partid cu impact serios dacă nu faci dovada practică a onorabilității. Or, la nivel de conducere, aceste lucruri sunt resimțite dramatic. Geoană s-a lansat
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
șprecumț ŤBăneasa-Floreascať și ŤGazeta sporturilorť"14. "Reportajul" ocupă totuși, în continuare, doar planul secund, pe fondul lui ivindu-se singurul episod realmente epic, cel avînd în centrul său conflictul dintre jocheii Henri Stewer și Panait Corvin. În ciuda triplei lui motivații (resentimentele învinsului față de învingător, ura celui corupt față de cel ce refuză tranzacțiile și gelozia celui părăsit de iubită), și el se estompează curînd. Odată cu capitolul IV, în care se relatează întîlnirea jocheului Stewer cu Vania Sokanian, fiica patronului său, întîlnire ce
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
nu voteze deloc!) Dar sunt sigur că în următoarele săptămâni Geoană va sări, precum țânțarul atras de umiditatea nesănătoasă a mlaștinii, mai ales în orașele și regiunile "defavorizate". E limpede că votul la care se așteaptă este unul provenit din resentiment și frustrare, din ură și neputință. Pesedeii sunt cei mai implicați în campania anti-Băsescu pentru că ei au cel mai mult de câștigat. Oricât de hidos le-ar fi chipul, oricâtă dorință de revanșă, oricâtă frustrare că sunt ținuți departe de
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
precoce împotriva condiției sale: "Copilul, ființă încă neîmbâcsită de prejudecăți și care se conduce numai prin instincte... se răzvrătește în sufletul lui și contractează o ură înverșunată atât împotriva stăpânului, cât și împotriva propriei sale familii". E definită aici psihologia resentimentului încă viu în momentul în care e analizat. în 1924 Istrati își reactualiza condiția de pauper din copilărie, poate în încercarea de a se elibera de ea. Să credem că el se descarcă de acest complex refulat o vreme, transferându
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
E posibil să fi conștientizat similitudinea stărilor abia atunci când lui nu-i mai era proprie. Totul se poate pune pe seama șocului emoțional provocat de succesul literar și, în consecință, de schimbarea radicală a poziției lui sociale. Complexul sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]