289 matches
-
Carl Gustav Jung, Jean Servier a redat prin scrierile sale magiei statutul de disciplină spirituală profundă și serioasă (care nu are nimic de-a face cu satanismul), scoțând-o din conul de umbră în care au plasat-o eficient și resentimentar Inchiziția, iluminiștii și savanții pozitiviști. Autorul francez începe prin a face o scurtă dar reprezentativă incursiune în istoria magiei arătând că această artă sacră era, inițial, apanajul unei caste. Magicienii interpretau visele, practicau extazul și divinația. Tot magi erau numiți
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
adeseori e vorba de virtuali „dușmani”!... Și iată, astăzi, Întreg frontul literar - dar și intelectual, artistic, universitar! - e la pământ, pradă ușoară a nu contează cărui guvern sau ministru tembel, frustrat față de unele „nume” sau, pur și simplu, un rudimentar resentimentar, iar scriitorii, dar și alții, se Întreabă buimăciți de ce intelectualii, vârfurile intelectuale ale acestei țări, urmașii de drept ai celor care au aprins flacăra națională a acestui popor și care au contribuit efectiv la eliberarea națională și la constituirea statului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prin natura ei, strivitoare, ci poate fi "colțul" prin care un geniu ca Eminescu poate privi teatrul lumii, cunoscându-l prin detașare și perspectivă integratoare"), pentru care chiar bovarismul amintit în câteva rânduri e mai mult la nivel declarativ. Deloc resentimentari, deci, pentru situația lor de dascăli de țară, cu atât mai mult cu cât majoritatea sunt fii ai locului sau, oricum, tot de extracție rurală, eroii romanului sunt perfect integrați în viața satului, au cercurile lor de apropiați, și-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
canonul, iar cu cealaltă îl compromite și îl distruge, ca în experiența lui Penfield" (p. 23). E tocmai ceea ce ține de fenomenul numit de H. Bloom drept Școala Resentimentului, iar Istoria... lui N. Manolescu se încadrează perfect pe pozițiile ideologiei resentimentare a postmodernității. Doar din acest unghi deformat de vedere al canonului e posibil ca în centrul canonic al literaturii române să nu fie văzut Dimitrie Cantemir, Budai-Deleanu și Eminescu, ci Levantul lui M. Cărtărescu. Paginile despre Țiganiada lui Budai-Deleanu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci Levantul lui M. Cărtărescu. Paginile despre Țiganiada lui Budai-Deleanu în Istoria... manolesciană sunt cele mai consistente, dar, paradoxal, Budai-Deleanu este citit prin M. Cărtărescu, iar nu M. Cărtărescu prin Budai-Deleanu, cum ar fi firesc. Având ca reper aceeași ideologie resentimentară a postmodernității, N. Manolescu face abstracție de tradiție, de competiția cu ea, în pofida faptului că, precum precizează Th. Codreanu, "nu există ceva cu adevărat nou și valoros care să nu se întemeieze pe tradiție, pe o arheitate, cum ar spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Manolescu acceptă condiția de ideolog mascat al Școlii Resentimentului, cea care și-a făcut un titlu de glorie din distrugerea canonului, urmându-l fidel pe Z. Ornea, cel care a fost unul dintre campionii "deconstrucției" canonului național românesc. Împreună cu alți resentimentari, ei și-au propus în faimosul nr. 265 al "Dilemei" din 1998 să distrugă ceea ce au numit mitul poetului național. "Argumentul" distrugătorilor de canon, precizează Th. Codreanu este că "noțiunea de "poet național" (...) nu funcționează în literaturile occidentale și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant", "ilizibil" și alte năzăreli altoite pe ideologia Școlii Resentimentare. Lucrurile stau exact pe dos, explică Th. Codreanu, fiindcă un scriitor canonic este viu, stimulativ, invitând la controversă, la gândire și la trăire estetică. Tocmai bogăția spirituală a geniului îl scutește pe Eminescu de mortificare. Când un scriitor iese din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al celor care intenționau să creeze în Uniunea Sovietică o nouă națiune cu numele de "popor sovietic", limba și cultura rusă substituind tot ce gândea și simțea altfel. E bine să înțeleagă și dl Manolescu, s-o știe și alți resentimentari, că doar prezența canonului național românesc în conștiința și memoria basarabenilor i-a salvat de asimilare, adică de dispariție. Oricum, deși solidar cu "generația" care a "descoperit" că Eminescu este "nul" ca poet și gânditor, N. Manolescu îi recunoaște o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate, modul în care este prezentat Mihai Eminescu ("curios că "demitizarea" canonicității eminesciene se face fără argumentele estetice ale canonului, împotmolindu-se într-o penibilă sofistică, fals aureolată cu o "mândrie" critică îmbrățișată, în ultimii ani de tot mai mulți resentimentari"). Exegeza lui Theodor Codreanu trebuie înțeleasă ca un act de conștiință națională lezată, ce se pronunță fără menajamente și mai ales fără complexe, în legătură cu o carte nu atât canonică cât mai ales cinică, în esența ei, de evaluarea istoriei noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea statutului de disident, este și rămâne "proscrisul tuturor regimurilor politice din ultimii cincizeci de ani", atâta timp cât el s-a raportat și se raportează permanent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimic cu unul din centrele canonice ale literaturii occidentale (și engleze, în același timp!), cu Shakespeare, "imposibil de rupt de dimensiunea profundului". H.-R. Patapievici, aici, nu face decât să se alinieze "școlii" distrugătorilor de canon, adepților istoricizării lui Shakespeare, resentimentarilor terțului exclus, care neagă dreptul la existență în spațiul canonic occidental a conceptului de canon național (odată cu ideea de "poet național", pe care o consideră o invenție a naționaliștilor români). Aceștia susțin cu frenezie omogenizarea globalistă a literaturilor prin estetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o tentativă de a reîmprospăta și a revitaliza percepția operei eminesciene, precum se pretinde, ci o campanie "resentimentară" pe tot frontal, cum s-ar spune, o confirmă virulența atacurilor și a taxărilor antieminesciene, faptul că nici unul dintre cei înregimentați în falanga "corectitudinii politice" nu l-a trecut cu vederea pe poetul de la Ipotești. Ioan Petru Culianu, ca să mergem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru că îi disprețuim pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a treia treaptă a păcatului. Urmează a patra: mânia. Ca sa faci rost de bani, e musai să fii competitiv. Te agiți, câștigi și pierzi, devii irascibil. Te enervează obstacolele, te enervează bogăția altora, te enervează tot: faci scandal, mocnești resentimentar, porți ranchiună. Din când în când, resursele tale de uma nitate își iau distanță față de asemenea devieri temperamentale. Îți dai seama că ceva nu e în regulă și te apucă tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a resurselor individuale în realizarea de sine, dar într-un context social caracterizat de solidarizări comunitare deficitare (de unde și calificarea de "autarhic"), care refuză ideea de competiție loială între actori sociali ce se privesc reciproc cu suspiciune și neîncredere, acționează resentimentar și egoist, înțelegînd că oportunitățile sociale sînt arbitrare și imprevizibile, iar atunci cînd se ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv nonetice. într-o asemenea rețea de așteptări și conduite, regula socială (normativitatea) nu mai este transindividuală ("deasupra" individului), cum
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
social își pot găsi o explicație în lungile decade de comunism, în care rolul autorității formale era unul extrem de punitiv, instituit într-un climat de teamă și neîncredere generalizată. în logica totalitară, atitudinea submisivă față de autoritate (în plan public) și resentimentară (în plan privat), deresponsabilizantă și plină de suspiciune reciprocă constituie mai degrabă regula decît excepția gramaticilor relaționale interpersonale. Transmis intergenerațional (Gavreliuc, Gavreliuc, Cîmpean, 2009), cinismul relațional conduce la fatalism, duplicitate expresivă, speranță socială deficientă, toate fiind expresii ale unei raportări
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
îndelungate și dificile negocieri. Noile granițe poloneze includeau teritorii care aparținuseră Reich-ului German, mai exact Prusiei Orientale. Sovieticii s-au implicat activ în trasarea acestor granițe pentru a accentua subordonarea Poloniei comuniste față de Kremlin: o eventuală resurgență a unei Germanii resentimentare și agresive nu ar mai fi fost abordată adecvat de acum încolo decât cu ajutor sovietic (Soulet: 2008, 54). În aceste condiții, Armia Krajova "este practic desființată. Unii dintre membrii săi formează o clandestinitate anticomunistă; alții se alătură comuniștilor; majoritatea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sau teritoriali. Decizia lui Hrușciov de a trimite arme nucleare în Cuba fără a înștiința conducerea de la București a contribuit substanțial la deteriorarea raporturilor dintre București și Moscova. "Cu mine nu a discutat, nu mi-a cerut părerea", își amintea resentimentar Gheorghiu-Dej, "ci pur și simplu mi-a adus la cunoștință că doar trimite rachete în Cuba" (Cătănuș: 2004a, 233; vezi și Otu: 2004, 38-39). Invocând calitatea de membru al Organizației Tratatului de la Varșovia (OTV), RPR acuza faptul că nu a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ea este cetățean german, scrie dintotdeauna în limba germană și Nobelul din acest an revine literaturii germane, și nu, cum imprudent s-au grăbit să anunțe câteva televiziuni însetate de puncte de audiență, României. Pentru că, atunci când a fost cazul, meschinăria resentimentară românescă nu s-a dezmințit (vezi delațiunea odioasă a lui Zaharia Stancu împotriva lui Lucian Blaga, mașinațiunile tovarășului Miron Constantinescu împotriva lui Eliade, sau chiar comentariile acre de acum la adresa Hertei Müller a găștii pro Cărtărescu). Așa încât trebuie spus că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
săturat de nomenclaturiștii din centru. 19 februarie 2010 Unul dintre lucrurile care lipsesc lumii noastre pentru a se însănătoși după cei cincizeci de ani de comunism bolșevic este reconstrucția literară, susținută artistic, a acelei societăți. După excesele jurnalistice, după stângăciile resentimentare sau evocările umorale, după minciunile puzderiei de autori "liberi" care și-au inventat, post factum, jurnale în care se ipostaziau ca eroi, a venit, în fine, și timpul ca lumea nomenclaturii comuniste românești să învie, sub pana iscusită a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
românească, în vremuri de constrângere ideologică și cenzură. Nu intenționez, firește, să-i fac aici, fie și de ziua sa, vreun enkomion, ci doar am vrut să spun că percepția sa negativă după revoluție are, în mare măsură, o componentă resentimentară, datorată succesului, talentului și atitudinii sale superioare, distante (semn tipic al omului timid!) sau bășcălioase față de confrați. Bine branșat la București, vânător și pescar pasionat, autor plătit regește de Fondul Literar, membru în Marea Adunare Națională, lăsând în acele vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
admirabilă și o operă formidabilă pentru care se cere să nu-l uităm, dacă nu din respect, cel puțin din mândrie, pentru că opera este a lui, iar el este al nostru” PAULESCU- LA A PATRA CRUCIFICARE sau Despre râvna unor resentimentari furioși „ Pentru a trăi pot fi mai multe mijloace, pentru a lupta nu este decât unul, să lovești în adversar” Panait Istrati Pare un blestem pentru istoria, cultura și știința acestui popor tendința perenă de a-i fi orientat parcursul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu scandal. După pierderea puterii și descăunarea lui Ion Iliescu, PSD arată ca un organism decapitat. Sau, mai bine zis, cu prea multe capete, ocupate să se mănânce între ele. Cu Geoană-Năstase-Mitrea disputându-și șefia și Ion Iliescu confuz și resentimentar, încurcând și mai tare raporturile de putere, PSD a ajuns umbra celui care a fost. Fostul partid de guvernământ scădea lent și resemnat în sondaje, în timp ce procentele pierdute de coaliția la putere se scurgeau pe lângă el, direct la Vadim Tudor
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
instituții, reviste, edituri, televiziuni, ziare, pentru a lăsa ceva în urma lor. Nu mă conving defel loser-ii de la crâșmele uniunilor de creație sau de pe blogurile slobode, care par să nu aibă alt scop în viață în afara celui al atacurilor la persoană, resentimentare. Și mă gândesc, cu un fior de groază, la câte a putut să facă un G. Călinescu până la vârsta de 43 (patruzeci și trei) de ani, când a publicat Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cred că e preferabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]