406 matches
-
-i s) Înoate prin furtun). Ce poate fi mai frumos, măi emoționant decât aceasta - Ulise rugându-se epuizat zeului apelor, care sl)bește curenții și Îl las) s) ajung) la mal. Și astfel, Ulise ajunge la mal, cu palmele sfâșiate. Respir) din nou și În inim) Îi revine un pic de c)ldur). Dar nu Îi pot face loc lui Homer printre preocup)rile mele legate de Israel. Citesc din nou Odiseea În traducerea lui Samuel Butler, pe care o cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pot sfida legile gravitației. Pot ignora principiile fizicii... pot zbura înaintea probabilității... pot aduce zâmbete de ușurare populației recunoscătoare. Dar din păcate... singurul lucru pe care nu-l pot face... este să evadez din paginile fictive în care trăiesc și respir... să devin real în perioade de criză... și să îndrept relele unei lumi nedrepte. Lume din fericire protejată de către propriii să eroi".687 Odată cu pătrunderea în era Internetului, banda desenată și-a găsit noi suporturi de expresie, ajungând la un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
umbre, pref. Cezar Ivănescu, Iași, 1998; Cobilița cu furnici și alte proceduri, Cluj-Napoca, 1999; Lungul poem haiku de o mie de strofe, postfață Valentin Tașcu, București, 2000; Blestemul bărbăției și alte imagini sociale, București, 2002. Repere bibliografice: Ioan Holban, Ușorul respir al luminii în om, „Bucovina literară”, 1997, 9-10; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 400-401. A.Ml.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
și liniște. Efectuăm 10-15 astfel de respirații (este indicat să realizăm diverse poziționări ale palmelor pe corp, în funcție de indicațiile terapeutuluiă. AFIRMAȚII POZITIVE: Pe zi ce trece respirație mea este din ce în ce mai lină, relaxată și armonioasă! Sunt conștient că modul în care respir îmi influențează starea de sănătate! De fiecare dată când inspir las să pătrundă în ființa mea energiile sănătății, armoniei, iubirii, echilibrului și bunei dispoziții! 18. RELAXAREA COMPLETĂ Zilnic tot mai multe persoane apelează la tehnici de relaxare pentru a se
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
și muzica uitării”: „Copleșită de regrete târzii, / Parez elegant lovitura, / Refugiindu-mă în fantezii artistice “ (În fantezii). SCRIERI: Poezii, București, 2000; Amor & Psyche,ed. bilingvă, tr. Geo Vasile, București, 2000; Vânătoarea de umbre, București, 2001; Viața, un ecou, București, 2002; Respir amurgul-Respiro il crepuscolo, ed. bilingvă, tr. Adriana Lăzărescu și George Lăzărescu, pref. George Lăzărescu, București, 2002; Singurătatea îngăduită - Solitude permise, ed. bilingvă, tr. Adina Vasilescu și Vlad Alexandru Vasilescu, București, 2003. Repere bibliografice: Călin Stănculescu, „Poezii”, RMB, 2000, 14 iunie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
care stimulează și dirijează formarea fonetismului corect în perioada achiziției limbii și limbajului (197; p.84-113). Incidența tulburărilor funcționale este detectată la același subiect alături de tulburările de rezonanță și de articulație. Am considerat tulburări funcționale: respirația orală în loc de cea nasală, respirul alert, aritmic, fără eficiență în fonație, capacitatea respiratorie mică prin lipsa de antrenament a mușchilor respiratori. În tulburările de deglutiție au fost încadrate refularea lichidelor pe nas și deglutiția de tip primar (infantilă). Tulburările otice cuprind fenomenele de insuficientă acuitate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
jigniri atît de nedrepte!". Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinte resat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă retrag pe terasă și o depresie inexplicabilă mă copleșește. Lumina care scaldă generos totul în jurul meu nu mă mai bucură. Nici măcar salariul dintr-un plic, pus în buzunarul de la piept, nu mă furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește și nu-mi dau seama ce. Frînturi de amintiri și fărîme de vagi dorințe neîmplinite. Dar și voci care mă apostrofează că mă las copleșit de mici dureri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Feteasca Neagră pe care o dăruisem. A doua zi de la venirea noastră ne-a lovit uraganul Mitchel. Nu știam ce-i un uragan, nu eram pregătiți. În reședință eram noi doi și cu Mașenka. Sînt captivat de posibila istorie, nu respir, inima s-a oprit și doar buzele lui Sikorski erau în atenția mea. Mîna cu paharul de vin s-a oprit la jumătatea drumului. Ambasadorul povestește cu patos. Soția mea prinde o mînă a doamnei Sikorski și o mîngîie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Un viciu de proce dură. Interesant este că unul dintre argumentele invocate de directoarea editurii a fost că ea a aflat că Antoaneta Ralian murise. I-am spus: „Doamnă, eu sunt Antoaneta Ralian și uitați-vă la mine, am puls, respir, sunt în viață.“ Mi-a răspuns ubuesc: „Mi s-a spus că sunteți cumnata dumneavoastră.“ R.P. Ca în telenovelele hipercomplicate, în care eroul află în episodul 348 că este propriul lui bunic. A.R. Da. I-am spus că, și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în cap, simțind cu toate acestea cum de-abia (tocmai) acum viața mi se umple de sens. * Dimineața, înainte de a mă așeza la masa de lucru, stau câteva minute la fereastră, cu partea de sus a corpului aplecată în afară, respir adânc, îmi umplu plămânii cu aer curat, îmi fac rezerva zilnică de oxigen, să-mi ajungă, privind, de la înălțimea etajului doi, spațiul dintre cele două blocuri cu cinci nivele și șase intrări fiecare, plasate spate în spate, transformat de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de densă, de parc-ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mod plăcut - că la capătul imperiului, unde se situează ceea ce numim noi limes, viața e atât de intensă. Aș vrea să povestesc despre mine, cel de acum, dar totul se reduce la foarte puțin. Mă ridic în fiecare zi, umblu, respir, privesc. Nu mai reușesc să descopăr, în lăuntrul meu, emoțiile și sentimentele lejere de altădată. Mă întreb cum de pot trăi aici fără acele aprige dispute literare la care participam când eram la Roma. Viața mea tinde să semene cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușor de parcă aș zbura. Privesc atent trunchiurile copacilor. Mi se par niște trupuri vii; parcă sunt niște războinici ce mă-mbărbătează în încercarea asta grea. Iarba e colorată într-un verde strălucitor și albastrul cerului e mai intens ca niciodată. Respir cu lăcomie, așa cum poate s-o facă doar cineva care e gata să se sufoce de prea mult aer: dar eu o să mă-nec în fluviul vieții. Când acesta își umflă albia uriașă, nu poți face altfel decât să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să stea zile întregi, fără să mă vadă decât cinci minute, seara, în pripă, nu a fost caritabil... nu. Și mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu brațe de crengi de arbuști, aducând de două ori primăvara în casa noastră. În vasele mici din fața fotografiilor tale sunt zambile roz și albastru-închis, aproape mov, și pansele galbene, catifelate și reci... Mă gândesc la tine, fetița mea, așa cum respir, cu fiecare răsuflare: Monique, Monique, Monique. Fii vitează, Mouetta mea. Tu ții întreaga mea viață între degetele tale lungi, fremătătoare. Am încredere în tine, sunt mândră de tine; am nevoie să știu că acolo, mică, oacheșă și frumoasă, n-ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca o păcătoasă pe frigarea din iad și dimineața o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut de exact calvarul meu, celălalt calvar. O să mai urmeze oare și altul? Trebuie să fim pregătite. La început, m-am temut chiar pentru viața mea: 1) sănătate, 2) altceva. Dar, de vreme ce mi am înștiințat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am trântit la maximum frâna pe stânga (unde aveam roata), avionul continua să ruleze încă 9 m (măsurați ulterior) fără să se miște de pe direcție nici cu un grad și se oprește ușor înclinat pe dreapta, pe jamba fără roată. Respir. Deschid carlinga. Privesc. Eram puțin mai departe de centrul aerodromului. Aterizare impecabilă. Miraculos. Eram deja obișnuit cu miracolele. Întind și pun mâna pe capotă și, asemenea unui cavaler, care, după ce a câștigat o cursă de obstacole, mângâie gâtul calului, o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în prea mare măsură imediatului, că nu știi să-ți dozezi timpul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pierzi sufletul. Bătrânul dădu din cap liniștit. — Încearcă să-ți pui mintea la contribuție. Pentru asta ți s-a mai lăsat timp. — Încerc. Soarele nu s-a mai arătat multă vreme. După ce mi-a scăzut febra, am deschis fereastra ca să respir aer proaspăt. Am reușit să mă ridic, dar m-am simțit slăbit încă vreo două zile. Mă țineam de pereți pur și simplu. În fiecare seară, Colonelul îmi dădea să înghit băutura aia amară și îmi pregătea niște terci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu pielea albă ca hârtia igienică. Domnii transportă împreună o ladă frigorifică. Frânez cu putere și ocolesc instalația periculoasă. Vag, aud un ’vă-n gură de bicicliști. Merg mai departe. Ies pe un carosabil cu două sensuri de mers și respir mai în voie. Ajung la roata mare. E plină de oameni. Se-nvârte destul de repede. Oamenii urlă în gura mare. Trec de roata mare, fac stânga, oamenii se împuținează. Case de țară, pe stânga și pe dreapta. La fiecare poartă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
celălalt într-un nor de praf, aproape atingându-se dar păstrând o viteză respectabilă. Privesc în jur la restul călătorilor majoritatea moțăie sau discută impasibil, fără să dea atenție faptului că ne îndreptăm ca un bolid spre hăul fără fund. Respir adânc și reflectez că mulți fac această călătorie și, într-un fel sau altul, supraviețuiesc. Nu văd niciun motiv să fiu chiar eu excepția. Ajungem în Santo Domingo și autobuzul oprește victorios într-o autogară învechită. Pășesc cu recunoștință în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aduc aminte de un sfat primit nu mai știu de unde: întotdeauna să mă protejez pe mine mai întâi, mai ales într-o adunare spirituală largă. Îmi fac protecția mintal și continui să am senzația de „cameră plină cu de toate”. Respir adânc și aud vocea lui Matt anunțând începutul ceremoniei. Mergem pe rând să bem ayahuasca, primesc un pahar mare plin cu vârf, îl apropii de buze și în același moment îmi apare un gând foarte clar de „pentru ce iau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îl apropii de buze și în același moment îmi apare un gând foarte clar de „pentru ce iau porcăria asta”. Las gândul să treacă, beau cât de mult dintr-o înghițitură, cantitatea e prea mare trebuie să mi trag sufletul, respir și reușesc să golesc paharul. Licoarea are aceeași culoare maronie și miros respingător din amintirile mele, însă gustul amar îmi pare îndoit cu apă și pe fundul paharului rămân câteva bucăți mai mari de ceva neidentificat. Cred eu, gustul este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lângă care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola fluent și devine translatorul oficial pentru ceremonia de mai târziu, la care respir ușurată deoarece nu știu dacă voi putea traduce odată ce voi fi luat ayahuasca. Clara ne povestește despre viața ei și despre decizia de a rămâne în Peru, în urmă cu nouă ani. Ne arată câteva albume cu fotografii apoi deschide
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]