262 matches
-
morțile ce ar fi vrut să pună stăpânire pe noi înainte de a ne da seama cît de mult ne-am căutat să putem aștepta trupul setos de dragoste în absurbitatea necontestabilă a întâmplărilor. Se poate muri în anotimpul ploios al respirărilor mele când zilele mi te păstrează ca o icoană asemănătoare cu cea a sufletului tău și din când în când mă închin cu sfințenieă Oare, când, mai putem să vorbim despre noaptea aceea, când poeții au dezertat din norii unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veni niciodată, atâta timp cât FLORILE UNIVERSULUI, sunt încă vii în toate destrămările clipelor eterne. Dar tălpile timpului sunt din IDEALURI STELARE unde IUBIREA unui vis, rămâne Un VÂNT DE TRUPURI ALBE, plutind peste Spuma mărilor ce desparte văzduhul tristeților într-o respirare a cuvintelor ce a îmbrățișat pentru prima dată ADÂNCURI DE LUMINĂ, într-o rană a LUNII, ce-și deschide ferestrele către rugăciunea mea în noaptea despărțită de trup, despărțită de hainele tăcerilor pentru o singură dorință, IERTAREA CERULUI, IERTAREA TIMPULUI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
știm să fim aiurea prin tăcerile albastre ale cerului; fiecare are nevoie de un înger prin văzduhul iubirilor; dar adu-mi odată pentru totdeauna cea mai frumoasă floare din grădinile tale, Doamne, POEZIA VISULUI, și-n cele din urmă DRAGOSTEA. RESPIRAREA NOPȚILOR De va veni lumina să-mi spele sufletul de păcate, îmi voi cere iertare timpului, deoarece el m-a făcut CUVÂNT. Prin fața cititorilor mei va curge acea sintagmă dezvelită de dragoste și viețile lor vor căpăta rugăciunea invizibilă ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu acea rugăciune dumnezeiască ce din când în când schimbă în trup amărăciunea întinsă pe o viață. Doamne, și cât de îndurător, să poți păși peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ A DRAGOSTEI Nu voi putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o vieață-ntreagă în cununa ta de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de viață, natură, semeni și credință în Dumnezeu. Meleaguri voievodale! Respirări ideale spre orizontul ce scânteie armurile peste pădurile dinspre Dobrovățul multimilenar și al Mănăstirii “atletului creștinătății”, al domeniilor regale, al lui Eminescu- revizor școlar, al dragostei de România a reginei Maria și al atâtor fermecătoare avânturi și roditoare pământuri. Se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu ai reușit să o lași să respire În viață și care se cere acum scuipată, ca să Îți poți lua zborul ușor, cu iluzia nevinovăției... În sfârșit, acel cineva, care nici măcar nu icnise de efort, care părea scutit de mecanica respirării, l-a tras pe pod de parcă ar fi smucit o pernă gata să alunece din fereastră, și l-a lăsat rezemat de balustradă, năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
întreg organismul viitoarei ființe, precum într-o ghindă se cuprind ramurile viitorului stejar. Cu cât filozofia a crescut din sâmbure, cu atâta brațul și-au diversificat lucrarea s-au servit spre muncă, piciorul spre umblet, inima spre circulație, plămânii spre respirare și, fiindcă natura embrionului originar nu se mai cunoaște în totalitatea științelor de astăzi, de-aceea filozofia e privită ca lucru de prisos, încît unii cred a putea susținea că "dracul", când n-are nici o treabă, își cântărește coada, iar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la un grup, ci și caracterul, nivelul intelectual ori filosofia intrinsecă de viață. Benignul existențial, derizoriul, tragicul intempestiv definesc substanța acestor proze fără metafizică, fără fior mistic, fără mister, dar colorate vioaie, brutal-realiste, chiar naturaliste pe alocuri și convingătoare ca ’’respirări ’’ vitale. Autorul scrie cu lejeritate despre oriceîi cade sub ochi și în oglinda memoriei afective, consemnând - uneori cu precizie jurnalistică - faptele neașteptate ori banale ale existenței tinerețe și iubire, singurătate, banii și viața, zgârcenia și moartea, eșecuri matrimoniale, hrăpărețul, pușcăria
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și de mătase. Și nu vei ști de e sfârșit, ori început... Vor curge armonii și disonanațe, Tornadele se vor îmbrățișa nebune, S-or prăbuși în cratere, distanțe Și printre gemete muri-vor gânduri bune... Nimic nu va mai stinge respirarea Din arborii goliți de-nțelepciune. Și ramuri vor cânta spre cer mirarea Că nebunia nu mai are nici un nume... FLORIN PETRACHE Născut la 25 oct. 1958, loc. Mircea Vodă, jud. Dâmbovița Domiciliul București Absolvent al Școlii Militare de Ofițeri activi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umăr. Înaintară apoi amândoi, el și umila vizitatoare, oprindu-se la o distanță respectuoasă. În mijlocul salonului, Cocondy, și ea în picioare, c-o lumânare aprinsă în mâini, făcea de gardă lângă trupul soră-sii, golit de viață, nemaiînvîltorat sub nici o respirare și împietrit în cea mai frumoasă figură de balet pe care o realizase vreodată o muribundă. Patricia murise lipită de covor. Într-un ultim gest de extravaganță. După ce-și culesese toate extremitățile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suflă, -n nori aruncă, vocea-i turbure și plânsă, Îmbătat de mândre stele și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți sorb lumina pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos... o, mă învață Să te ucid cu respirarea mea! Să murim amândoi... La ce trăiesc eu, La ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
săgeata, zvâp! săgeata a pornit, zvâp, altă săgeată, în piept, ehe, omul are o inimă mare, uriașă, el vrea ceva... iar calul animalul, ehe-he-hehe... e alb, ca peretele, mai curat ca peretele... vai, vai, umblă pe sus, și prin aer, respirare de aer, ce bun e aerul.) MACABEUS (Trăgând de PARASCHIV, care urmărește fascinat mimica și pantomima INAMICULUI.): Zi și mie, zi și mie... PARASCHIV: E călare pe ceva alb... care umblă prin aer... La văzut el, l-a văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ea, familiarizare cu personalul, complicitate cu vechii cititori. Mă cunosc cu unii fără să fi vorbit vreodată. Este o solidaritate și apropiere între noi date, născute din spațiul limitat al Bibliotecii, din răsfoirea acelorași periodice sau cărți de la raft, din respirarea aceluiași aer, inhalarea aceluiași praf, așteptarea în încordare a acelorași pline de freamăt clipe până îți este adusă lucrarea solicitată, răsfoirea ei nerăbdătoare, aceeași febrilitate, aproape, cu care deschizi ziarul la prima oră a dimineții. Ne cunoaștem între noi, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care colcăie cu toate visele lui, cu toate semețiile lui, cu toate rătăcirile lui, cu toate înfrângerile și bucuriile lui. Aici, de la capătul textului, din locul în care Moartea încă șovăie să vină, lăsându-mă să-i simt doar vălătucii respirării, mi-e ușor să-l scriu pe cel de atunci. Mi-e ușor, constat acum, să mă scriu pe mine, cel de odinioară, după cum ușor mi-a fost cândva să mă trăiesc. Abia acum, scriindu-mă, mă trăiesc în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Intră și iese viermele din veșnicie. Și, totuși, sfidând realitatea, un trandafir învață matematică. Fără efuziuni sentimentale, manifestări spectaculoase ale lăuntrului, poetul percepe, analizează, evaluează și „traduce” pentru ceilalți semnele căderii, oferind - și folosim un termen al lui N. Stănescu! - respirări ale creatorului de artă, semne de carte - foarte multe poezii din antologie sunt intitulate Semn de carte -, urme pe care lumea le lasă în poezie și urme ale poezie în lume - Nici un mușchi al zidurilor nu tresare. / Foamea serii împarte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
am mai arătat și cu privire la alte cărți ale lui Emilian Marcu, influența barocului este sesizabilă și aici, în manifestarea irepresibilei apetențe a poetului pentru frumos, pentru luxuriant, pentru decorația abundentă, pentru armonie etc., ale căror semne le caută în orice respirare a celor făcute și a celor ce ar putea fi, pentru că, în poezia lui, chiar și umbrele încețoșate se metamorfozează: se împlinesc / Cum o lacră sub pleoape, iar procesul acesta de zămislire este continuu, de vreme ce, Din manuscrise, semințele de mirodenii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]