51,906 matches
-
Se pot vedea spectacole în București și în afara spațiilor tradiționale sau, cum spune Peter Brook, oficiale. Circuitul acestor locuri a intrat în conștiința și reflexul spectatorilor: Teatrul Act, Green Hours, Toaca, Muzeul Literaturii. Cu excepția Teatrului Act, singurul particular din România, restul spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează nu sînt angrenați și într-un sistem instituționalizat, cu alte cuvinte, nu sînt angajați în nici un teatru iar actorii de
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
amenință să dea în clocot? Simplu: pentru că este incapabil. Alcătuită din tot felul de rebuturi, administrația României are un singur rol: să adune în mâna unei găști perfect organizate tot ce mai e viabil în economia dărăpănată a țării. în rest, populația poate crăpa de foame, pentru că a fost adusă într-un asemenea hal de îndobitocire încât la alegerile viitoare vor vota tot cu cei mai nesimțiți și odioși dintre autointitulații "politicieni". Proba "oului dogmatic" (dacă tot l-am citat pe
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub raport sentimental, comportamental, social, fiziologic, e o caricatură atroce care implică decăderea umană fără rest. Ne învîrtim într-o societate de monștri, înregistrați "la lupă și la microscop", astfel încît să iasă în evidență "toți porii", toate detaliile constituției lor, din unghiul anafectivității care încarcă observația de cinism. Am putea spune că cinismul e nota
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
asupra "firii dificile a maestrului", mulțumită și neliniștită în același timp de asigurările organizatorilor că Robbe-Grillet nu a acceptat în ziua stabilită nici un alt interviu decît cel pe care mă pregăteam să-l obțin, am pornit "la luptă". Ca și restul invitaților la festivalul literar din metropola renană, Alain Robbe-Grillet a fost găzduit la luxosul hotel Hyatt. Interviul fusese programat la orele 11 dimineața și urma să se desfășoare în salonul unui "apartament" special. Am sosit mai devreme și am fost
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
de rușine că iar nu ești la înălțimea așteptărilor. Și asta ca în fiecare zi. Cât o să te mai tolereze șeful? Te întorci zdrobit în secție, răsfoiești cartea, găsești o secvență tare, salvatoare, senzațional, ăsta-i titlul, la concurență cu restul, știrea îți intră pe ultima pagină, stai până la ora 17, după-amiază, anume să vezi dacă rămâne până la capăt, da, se citește în sumarul final, îl suni pe autor și-i dai vestea cea mare, să cumpere ziarul de mâine, neapărat
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
mai ales pentru cartea în franceză (căci nu a acordat niciodată atenție traducerilor operei sale și mai ales calității acestora). Tocmai aici lucrurile se complică; Foucault nu publica (în sensul de a face publice) în același fel cărțile sale și restul scrierilor lui. în vreme ce cărțile fac obiectul modificărilor și apar toate în Franța (cu una sau două excepții la Gallimard), alta este situația pentru ceea ce numim scrieri scurte. Lui Foucault îi plăcea să se rupă de munca sa, la început printr-
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
François Ewald, au investit ani pentru a reface ansamblul intervențiilor sale publice. Fără a nega efortul întreprins de acești doi editori (cărora li se asociază tăcutul dar eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem că, probabil, o parte, chiar dacă infimă în raport cu restul, s-a pierdut. Foucault era conștient de numeroasele înregistrări pirat ale cursurilor sale, mai ales ale celor începute în 1971 la Collège de France (întreaga arhivă sonoră este astăzi păstrată la IMEC). Cred însă că Foucault era încântat de această
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
și pacient. Dacă acest om sărac programatic n-ar fi fost unul dintre blajinii care există și de fapt nu există din această sărbătoare pascală secretă, cu siguranță că principalul motiv pentru care am scris acest microscop ar fi dispărut. Restul nu mai e treaba mea.
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
Criteriul "zonei" ar fi putut fi interesant dacă ar fi avut un efect de coagulare. Antologații sînt însă mult prea diferiți între ei. Oricum, demn de toată atenția e Manifestul și importantă a fost șansa acordată unor tineri talentați. în rest, m-aș fi așteptat la mai multă agresivitate și mai puțină "prietenie" de la zona ieșeană a poeziei. La sfîrșitul volumului se pot găsi adrese de e-mail, telefoane în dreptul fiecărui autor. în cazul în care cititorul va fi impresionat sau enervat
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
ocolește problema, în spiritul și litera originalului ar fi fost mai curînd: Ana Pauker: Gloria și decăderea unei comuniste evreice (Ana Pauker: the Rise and Fall of a Jewish Communist). Lucrarea lui Robert Levy are 204 pagini, notele și bibliografia - restul de 144 de pagini. Autorul a intervievat un număr impresionant de participanți la evenimente, rude ale Anei Pauker și dușmani ai ei, sioniști, veterani ai războiului din Spania și veterani ai guvernării Dej, de la Ion Gheorghe Maurer la Elisabeta Luca
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
te făcea să atingi ópusul damnat. Nu: la această mare Bibliotecă din țară, care deține dreptul de "fond legal", nu se mai păstrează acolo, în sălile de lectură din localul antedeluvian din strada Doamnei, decât presa "din ultimii trei ani". Restul: imposibil de consultat (decât, o mică parte, într-un depozit mai organizat). Căci totul se află în magazii din diverse străzi, "în vracuri", imposibil - mi s-a spus net - de mutat din loc pentru a găsi ce-i trebuie unui
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum fără, măcar, încuietori la uși... În anno Domini 2002, după festiva "inaugurare" (a clădirii noi), sala cea mare de lectură, și restul, arată nu la fel, ci - în virtutea dinamicii trecerii timpului post-revoluționar -, mai rău, culoarele au devenit - prin mutarea birourilor în noua construcție - bizare labirinte (încep să-mi devină, ca psiholog anti-behaviorist, o obsesie "șobolanii" din "labirintele" experimentelor vechiului curent american); cărțile
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
acolo unde el se află, adică în spiritul tribului însuși, singurul care are puterea necesară să determine natura morală a societății în care trăim și soarta noastră în lume ca popor; răul suntem noi, nu ceilalți, acesta este singurul adevăr; restul este demagogie și plictiseală. Regimul s-a schimbat, dar noi am rămas aceiași, ceea ce înseamnă că, pe fondul chestiunii, nimic nu s-a schimbat. Prin sfărâmarea dictaturii nu s-a făcut decât trecerea de la răul în cătușe la răul în
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
americane, migdale. Ce zici de o cafeluță, în pahar de plastic mare? Pierdut, făcu un semn cu mâna: trimitea la un trecut fabulos. - Deci, să mă duc, șopti. Dar să știi că voi vota împotrivă. - Excelent. Totul e să votezi, restul se aranjează pe urmă. - Dar să știi că mi-e gura amară! - Te vei îndulci, îți garantez. L-am petrecut până la ușă, eu n-am mai intrat: m-am dus la primul bistrou, m-am așezat la o mesuță de
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
ne rușinăm, pe măsură ce ne țigănim în vorbire și apucături, nu se „bucură” de interesul pe care îl merită cu prisosință. Anii trecând, această jenă națională a crescut în timp ce, ca o previziune a autorului însuși, țiganii se integrară pe nesimțite în restul națiunii, - realizându-se un fel de cafea cu lapte, - dobândind ranguri și onoruri, chiar și pârghii de conducere uneori ale țării. În nici o altă țară din lume - și evenimentele moderne adeveresc lucrul - această etnie buclucașă nu își găsi un loc
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
nu neapărat mai restrâns, însă girul critic autentic e deocamdată precar. La fel și șansele de afirmare. Sutele de mii de dolari încasați de Stephen King publicând pe net n-ar fi fost posibili fără nesfârșitele cozi de la librării. În rest, fiecare suport are avantajele și cititorii lui și nu văd cum s-ar produce, în acest sens, un transfer masiv, semnificant, în viitor. Bref, o astfel de discuție în termeni de incompatibilitate/concurență fatală între cele două suporturi mi se
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
era și fata de la farmacie - „nu c-aș crede așa ceva, dar dac-ar fi adevărat, ce îngrozitor!” - ba chiar și don Emilio, întotdeauna discret asemeni creioanelor și carnetelor lui cu coperte de vinilin. Toți vorbeau de Delia Mañara cu un rest de pudoare, nefiind deloc siguri că putea fi adevărat, dar în cugetul lui Mario își croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
formula voit stângace „orișicâtuși de puțin”. În ansamblul ei, fără a fi trufașă, poezia meivănescului nu ține să placă - este ultima preocupare a autorului în grandioasa lui rostire de sine, cu excepția fermecătoare a acestui Cântec de adormit elefantul. Care, în rest, nu scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
mai mult programată și asumată (nu reală !) de marile puteri, fie de Uniunea Europeană, fie de Rusia ori de USA. Forța economică a Chinei, a Japoniei se simte tot mai vizibil pe piața comercială, determinând regrupări de companii și monopoluri În restul lumii, căci legea concurenței devine neiertătoare. Și monedele naționale, echivalente nedezmințite ale tranzacțiilor de orice fel, au intrat și În atenția noastră, a oamenilor de cultură, mai accentuat În actuala criză mondială, declanșată cu doi ani În urmă. Totul În jurul
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
acestea sînt dublate și susținute de o comunicare umană formidabilă, de un transfer de idei, de idealuri, de modalități de a vorbi, de a vedea lumea, de a ți-o formula, de a te situa față de propria persoană și față de restul înconjurător. Artiștii ajung să semene, să se confunde în atitudini, în reacții. Contopirile acestea pleacă din teatru, din lucrul pe un text, pentru un personaj și se întregesc în tot ce ține de uman, zi și noapte. Sau invers. Asta
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
ceva vreme, mi-a fost pusă mie la dispoziție, cu modificările necesare. S-a pus parchet, s-a instalat lumină electrică, s-au pus piedestale și acum a devenit adăpostul lucrărilor mele. Aici se află cam jumătate din activitatea mea; restul lucrărilor sunt răspândite pe la particularii care le-au achiziționat sau pe la alte muzee, fie cumpărate de stat, fie donate de mine; am lucrări expuse și în străinătate. Am avut noroc și de prezența domnului Dăscălescu. Dânsul are o însușire mai
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
fi existat în România o lege a dreptului de autor, asta să i-o spuie doamnei Puwak. Ceea ce-a făcut Beuran e furt calificat și se pedepsea, și în 1995, pe baza Codului Penal. Cam așa stau lucrurile. În rest, toată această bandă de manglitori, n-are decât să-și vadă de agoniseală. Dacă românii îi rabdă și de-acum înainte, îi privește! Năstase a simțit că situația conține un potențial exploziv și s-a grăbit s-o împingă în
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
la Neptun am discutat deja despre multe din temele pe care mi-am propus să le reluăm în acest dialog. Să începem cu impresia pe care mi-a făcut-o mai ales peisajul „citadin” de la periferia Bucureștiului și apoi tot restul. Putem vorbi de un peisaj totalitar? Ismail Kadaré: Da, putem. Este o dramă a peisajului care a urmat dramei umane, provocată de-a lungul anilor de mai multe cauze: ideologice, pecuniare, pofta de îmbogățire... Coincidența mai multor împrejurări, așa cum bine
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
să clădească la întîmplare, dar au fost aplicate reglementări și astfel dezastrul a fost oprit. RB: În drum spre Neptun vorbeam și de prestigiul de care se bucură încă scriitorii, așa cum și dumneavoastră ați remarcat, în Albania ca și în restul fostelor țări comuniste. Cazul lui Vaclav Havel rămîne pe mai departe exemplar, iar acest prestigiu moral și intelectual se pare că este invidiat de unii scriitori occidentali azi. Cum vă explicați acest respect acordat scriitorilor sau meritat de ei în
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]