1,532 matches
-
în ea! — Dar Adrian a observat că tu, în sinea ta, tânjeai după vechile certitudini burgheze. Pun pariu c-a și îngenuncheat în fața ta, nu-i așa? — Șam, nu-mi face nici o plăcere să discut despre vremurile alea! i-o reteza Eleanor pe un ton vehement, părând aproape furioasă. — Bine, fie, zise Șam, ridicând mâna într-un gest împăciuitor. — Ar trebui să știi și tu de ce, spuse Eleanor. Adrian apăru din hol tocmai la timp ca să prindă și el remarcă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o măsură de precauție pentru cazul în care vi s-ar descarcă bateriile? — Reportofonul va înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-nregistrare! arată Eleanor acuzator spre combină. — Vreau să spun că ea și-a închis reportofonul cât i-am povestit toată istorioara. Am uitat că al meu e deschis. — Nu mă interesează ce era închis și ce era deschis! i-o reteza Eleanor. I-ai povestit unui străin cu care n-avem nici în clin, nici în mânecă, lucruri extrem de intime legate de persoana mea, de mine, fără să-mi ceri permisiunea! Îmi pare rău, Ellie! Dar... — E scandalos, ce mai! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ca să-l oprim. Aceste și-a luat zborul și noi am călătorit astfel pe deasupra întregii Suedii. Obosit, m-am întors la zmeii și balaurii noștri, căci Ileana Cosânzeana m-a vestit că Făt-Frumos l-a răpus pe zmeul cel spurcat retezându-i capul. Mă bucură nespus gestul lui Făt-Frumos și-mi dau seama că doar ea, cartea, mi-a oferit aceste plăceri de nedescris. De aceea cartea este cea mai bună prietenă a mea. Când cumpăr o carte nouă, este o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lipsește optimismul revoluționar. (Și ochii frumoși, albaștri i se abureau de emoție.) Activistul nu-i corp străin în literatura nouă, e parte din ea". "Sigur, e organul". Cu Turcitu, o, era cu mult mai rău. Ce mai trecea de Pasăre, reteza definitiv Turcitu. "Nu scrii de pe pozițiile Partidului, tovarășa Marievici. Pînă la nihilism nu-i decît un pas". Să-l convingi pe Turcitu? Fusese bolșeviciat§ de la începuturi, cînd compunea scrisori în versuri pentru Zoia Kosmodemianskaia: "Eu știu, prietenă, că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amorțite. Ploaia a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul ca jupuit de toți norii. Seara, ultima seară (Iordan venea a doua zi) ne plimbam deasupra ecluzei. Rusalin sărea după o creangă, să reteze cu dinții o frunză. Printr-un ciudat efect optic, cărarea pe care a crezut-o asfaltată era chiar apa. A pornit-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și viața noastră". Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy) îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ascund după umărul celorlalți oameni din ei, care nu sunt altceva decât croieli diferite ale aceleiași măști. Se poate trece dincolo de Simfonia a V-a? Da, răspundea acel cineva străin, dar ajungi la tine. Ce bumerang zburdalnic, nesățios de a reteza întrebări și a ști să se întoarcă docil în palmă, ca un șoim. Când zici că-l cunoști, ți-e teamă de faptul că ești stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin podele au scos capul spice de grâu și iarbă, multă iarbă, nu mai prididesc acum să o smulg, spicele se clătinau fără vânt, le sărutam Doamne, va trebui să le cosesc! cu foarfeca am tuns iarba, cu foarfeca am retezat spicele, iarba creștea din nou, iartă-mă Mioara, e grâul meu, dintr-un capitol viitor, și eu m-am rătăcit prin el așa cum m-am rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi doar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu adevărat la creație. Tot nu-mi dau seama unde vreți să bateți, face pe neștiutorul Santinelă, afișînd figura unui imbecil. Ai putea măcar să ți dai puțin silința, i-o retează Regizorașul de parcă ar fi avut în față un ucenic care nu era în stare să adune cum se cuvine nici măcar un cablu de alimentare. Doar puțin dacă ai fi fost mai dezghețat, împreună am fi putut încerca să răsturnăm întreg
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gulie. — Ai luat-o rău pe arătură, i-o întoarse scurt Santinelă, prinzînd puțin curaj. Și îți închipui c-o să-ți dea cineva voie să intri pe poartă cu mine așa? — Asta aștept să mi-o spui tu, i-o reteză scurt Gulie. Și dacă n-am nici cea mai mică idee, ce-o să faci? îi răspunse Santinelă. O să mă împuști? Crezi că așa o să se rezolve? Nu știu, zise Gulie, vorbești cu Regizorașul, faci pe dracu-n patru, e treaba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămâne indiferenți când descoperă, în aproape fiecare poem, imagini de o mare cruzime, evocând Evul Mediu: „femeia urâtă cu sânii uscați / zace pe eșafodul / din fața porții în așteptarea / celui ce va ridica piatra“; „cu limba scoasă de un cot / îți retez carotida / să simt otrava / ca pe bunavestire“ etc. Cât privește lirismul, el a fost de multă vreme strangulat de autor. Dulcegarii Cartea de versuri a Mariei Marin - Minuni cu ochi căprui, Arefeană, București, 2007 - este plină de dulcegării. Autoarea crede
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în ‹ veșnicie, / sigiliu / încoronând apoteotic / statuia unei sfinte iubiri.“ (Un sentiment) Să recapitulăm. Avem o tulpină care este și o rază. După ce a fost retezată cu ochii (de ce?), a fost răsădită în inimă (nu doare chestia asta?), neîncetat izvorând (izvorând de unde?). Concomitent, undeva, sus, amprentele sufletelor care cred în veșnicie încoronează ca un sigiliu statuia unei sfinte iubiri. Sigiliul nu încoronează statui, ci se aplică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o definire a putreziciunii și atât. Dorul, prelungire a pustiei, sufletul se dilată pe măsura așteptărilor, depărtările se adâncesc, absența sfredelește inima. Mi-e dor de tine, aproapele meu îndepărtat. Durerea monahului este alint, dorul umple pântecele pământului cu pământ: Retează-mi, Doamne, un deget din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate-mi, Doamne, ochiul clarvăzător și lasă-mă să privesc cu el cerul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor? pierderea atîtor oameni utili statului, pe care moartea i-a secerat înainte de vreme? Principii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate, sînt de ajuns și două orbite goale. Organul lipsă Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului spulberat de schije de la genunchi În jos i se pare că atinge pămîntul, că aleargă, urcă treptele și coboară panta. Treptele sînt de piatră, să pate În deal, coasta e acolo, toate sînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trei băieți ai lui, dar nici unul nu apăruse. I s-a redeșteptat și această speranță, se gîndea că poate măcar băiatul cel ager la minte, nădejdea familiei... Dar, cu muchia palmei În dreptul gîtului, Clara Îi făcu semnul prin care se retează orice vis. Nici ei nu i-a fost ușor. Apariția sa neașteptată a stîrnit noi tulburări printre localnici. Se Întrebau: „Să fie În viață după atîta timp?... Parcă nu e ea, Înainte avea părul mai Închis la culoare, dar dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dea năvală. Trebuia să fie prins viu. Dar Blidaru a Înțeles că se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat de lucru pe neașteptate În Încăperea de alături, așa că a sărit pe fereastră și a tras el primul. Atunci, l-au retezat cu o rafală de mitralieră. Tremuram tot de atenție și de curiozitate: — Cum, cum ai spus, tată? Mai descrie o dată instalația electrică, n-am Înțeles prea bine... — Mă, tu abia aștepți să le torni altora tot ce-ai auzit de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știe ce era, cum a uitat-o În două rînduri și cum aceasta i-a tăiat de fiecare dată calea, cum, sîcÎit de insistența ei, a lovit-o de două ori și cum ea, tot În doi timpi, i-a retezat definitiv lumina și i-a astupat pentru un timp urechile. Ca prin minune, nu l-a spulberat de tot. E de mirare că a supraviețuit. Își mai amintește cu aceeași acuitate și cu puzderie de amănunte visul straniu pe care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]