431 matches
-
dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Adevăratul Maiorescu, RL, 2003, 22; Iulia Popovici, Exigențele spiritului critic, RL, 2003, 24; Raluca Dună, Un tânăr Maiorescu și contradicțiile lui, LCF, 2003, 25; Nicoleta Cliveț, Un
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
umanității”)8. Se referea, bineînțeles, la vechii aezi, precum Homer, sau la primii sophoi, precum Thales. În ciuda legendei despre izgonirea poeților din Polisul ideal închipuit de el în Politeia, Platon nu putea ignora o cutumă milenară. Peste veacuri, un Heraclit (Retorul) observa: Începând de la vârsta cea mai fragedă, se dă ca hrană sufletului naiv al copilului pe Homer ș...ț Creștem - și el este mereu lângă noi. Nu putem să-l părăsim pe Homer fără ca imediat să ne revină setea de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolul al IV-lea î.Hr. cu „enciclopedia”, termen folosit pentru prima dată în Europa secolului al XVI-lea de către englezul Elyot (1531) și francezul Rabelais (1532). Aceștia din urmă preluau cuvântul egkukliopaideia folosit de Quintilian cu sensul de „erudiție a retorului latin”. Sensul actual de „cunoaștere universală”, lăsat de enciclopediștii francezi, nu acoperă deloc înțelesul elenistic al lui enkyklios paideia. Oricât ar părea de uimitor, aceasta desemna mult mai mult și mai profund. E drept, în greaca elenistică însemna, pur și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
degajeze valoarea morală a fiecărui text literar sau autor analizat. La fel procedau profesorii de retorică sau de sofistică (dialectică). Ceea ce nu era deloc ușor. De exemplu, gramaticii aveau dificultăți în a explica moralitatea zeilor și eroilor homerici. La fel retorii care trebuiau să concilieze Dreptatea (Dike) cu Binele (Agáthon) în cazuri suspecte. La fel pățeau și sophiștii care aveau de împăcat Adevărul (Alétheia) cu moralitatea și dreptatea în pofida evidențelor prea adesea opuse. Aceasta se datora, fără îndoială, faptului că în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intenționat un „fapt” pe care „divinul Homer” nu-l menționase: au inventat o scenă în care „impudicul Paris” uită de luptă în toiul acesteia, pentru o „partidă” de dezmăț cu Elena. Atare stigmatizări violente inventau nu numai gramaticii, ci și retorii și sofiștii ori de câte ori trebuiau să condamne impietatea și să recompenseze virtutea. Metoda alegoriei inventate se baza pe subtilitățile raționării analogice, ai cărei maeștri au fost dintotdeauna filosofii postsocratici. Și ea a fost asimilată, integral, de către teologii creștini (și de maeștrii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără mamă», dar și «cel care nu poate fi mamă»); căci el singur nu generează și nu poate fi generat prin firea lui. Or, ceea ce nu generează și nu este supus generării rămâne imobil. Tocmai așa este zeitatea, după cum afirmă retorul din Tarent. El rostește după cum urmează: «este numărul șapte hegemon și conducător al tuturor lucrurilor, unul, cel ce ființează în veci, Dumnezeu, statornic, nemișcat, mereu identic și egal cu sine» ș...ț. Din cauza aceasta filosofii compară hebdomada cu «Nike fără de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prepoziție, adverb, conjuncție), ortografia (neinfluențată de intonațiile limbii vorbite), metrica și prozodia versificației clasice și marile texte juridice și istorice 5. „Școala gramaticului” reușea să confere o vastă cultură generală, punând bazele formării paideutice 6. Tânărul absolvent urma, apoi, Școala retorului - o școală de nivel înalt, cu discipline neseparate prin granițe severe, dar focalizate pe înșiruirea tehnicii discursului -, care era înțeleasă larg și profund ca o artă a formării integrale a personalității 7. S-au păstrat uimitoarele manuale ale acelor Rhetores
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
9. Era vorba, așadar, de excelente instrumente de formare intelectuală a gândirii și comunicării prin disciplinarea limbajului extern. (Ceea ce seamănă izbitor cu modelul holist al curriculumului bazat pe demersuri transdisciplinare conceput în secolul XX de către Louis d’Hainaut!) Dar școala retorului nu se oprea aici. Discipolii aprofundau studiul operelor istoricilor și oratorilor prin aplicații pe text, memorând fragmente întregi care le permiteau să se antreneze în legătură cu diverse teme: cum să faci elogiul unui personaj ilustru; cum să discuți o problemă de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să realizezi declamationes desăvârșite ș.a. Practic, discipolul trebuia să devină competent în toate domeniile culturii, adică să devină, așa cum va visa peste un mileniu Pico della Mirandola, un l’uomo unico, l’uomo universale 10. În orice caz, absolventul „școlii retorului” devenea un avocat redutabil, cum probabil nici o altă școală de drept nu a mai reușit în epocile anterioare să realizeze. 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educațietc "6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație" După cum se vede, acest învățământ împlinea năzuințele pedagogice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și științifice. Doar acestea păstrau tradițiile acelui fabulos curriculum enkyklios paideia (e)nkuklìo" paideia = „educația integrală, completă”). Dar învățământul „preuniversitar” latin era, în chip evident, o propaideutikon pentru aceste școli înalte. Eruditio, obținută în școala lui grammatistes și în școala retorului, i-ar fi permis oricărui discipul excepțional să continue enkyklios paideia, adică să studieze uriașa cultură filosofică a elinilor - de la primii sophoi până la Stagirit - și/sau să aprofundeze cele patru discipline matematice ale elinilor (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică, devenind simplu proeceptor particular angajat de familie 19. Tânărul aristocrat își continua însă studiile, după 7 ani, cum am văzut în școala gramaticului și școala retorului - care erau publice, aparținând statului. Ele existau peste tot, iar câteva erau celebre. În Italia de Nord a existat Școala din Milano 20, pe care a întemeiat-o, se pare, Ennodius 21 și la care a predat multă vreme gramaticul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în clanul său. La Roma, centrul vieții școlare a rămas Forul lui Traian, pe care îl celebra în secolul al V-lea poetul Fortunatus 27. Dar Biblioteca Ulpia 28, din apropiere, devenise centru de documentare și cercetare pentru literatori și retori 29. Dar existau și altele. De exemplu, retorul Felix și discipolii săi aveau școala la poalele lui Mons Carpend, aproape de Porta Capena 30. În secolul al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot astfel au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a rămas Forul lui Traian, pe care îl celebra în secolul al V-lea poetul Fortunatus 27. Dar Biblioteca Ulpia 28, din apropiere, devenise centru de documentare și cercetare pentru literatori și retori 29. Dar existau și altele. De exemplu, retorul Felix și discipolii săi aveau școala la poalele lui Mons Carpend, aproape de Porta Capena 30. În secolul al VI-lea însă, școlile Romei au dispărut rând pe rând31. Și tot astfel au stat lucrurile în Galia Meridională. După două decenii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școli și instruire publică. El însuși fusese educat de gramaticul Sepaudes, prietenul lui Sidonius. Acesta a avut discipoli și urmași la catedră la Școala din Vienna, precum Pantagothus. Existau școli și la Lyon. Una dintre ele, la care a predat retorul Viventiolos, a rezistat până în secolul al VI-lea. Este interesant că acest erudit se afla în dispută cu episcopul din Vienna pe probleme curriculare (dascălul îi reproșa lui Avitus că „trăsese cam lungă silaba mediană din politur și nu urmase
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cauți”). Tonul lui Avitus, episcopul cu studii profane, este încă blând. Curând însă, dascăli precum Viventiolos vor auzi amenințările letale ale Bisericii. Aquitania a fost mai puțin norocoasă: ultimii ei mari dascăli au murit înainte de încheierea secolului al V-lea. Retorul Lambridius de la Școala din Bordeaux a murit în 479, iar școala s-a închis. După dispariția lui Sidonius nu a mai apărut nici un dascăl ilustru la Școala din Narbonne, care a intrat în desuetudine. Singurul nume important care mai era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și doi rhetores. 6.4. Curricula „barbare”tc "6.4. Curricula „barbare”" Cum arăta curriculumul școlii antice în aceste vremuri tulburi? S-a modificat el sub presiunile barbare? Am anticipat deja răspunsuri la aceste întrebări prezentând școala gramaticului și școala retorului. Gramatica a continuat să fie disciplina fundamentală. Casiodor și Ennodius o considerau „baza literaturii, glorioasa mamă a elocinței”, „doica celorlalte arte”. Manualul de bază folosit în școli era acela al lui Donatus - în fond, un tratat complet, dar greoi. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rhetores latini, vezi Marrou, Istoria educației..., ed. cit., vol. II, p. 89: „Opera acestor rhetores latini din secolul I î.Hr., apoi cea a lui Cicero constase pur și simplu în a elabora un vocabular tehnic, transmițându-l pe cel al retorilor greci cuvânt cu cuvânt, adesea cu exagerată fidelitate (astfel, lui entecno" fac să-i corespundă artificialis)... Nu există retorică latină; această artă fusese inventată de greci”. Această concluzie tranșantă este cvasiîmpărtășită de un expert al domeniului, J. Cousin, în Études
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Morin, Maredsous, 1937, p. 300) există această apreciere revelatoare: Ut saecularis scientiae disciplinis monasterialis in eo simplicitas poliretur („Ca să-și șlefuiască la el simplitatea monastică prin studiul disciplinelor seculare”). 38. În ibidem se menționează „un anume Pomerius, pe numele său, retor ca pregătire și de neam african, pe care învățarea artei gramaticii îl făcea unic și vestit” (Quidam Pomerius nomine, scientia rhetor, Afer genere, quem singularem et clarum grammaticae artis doctrina reddebat). 39. Despre școlile din Arles s-au păstrat puține
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au stat la Lérins destulă vreme gramaticianul și dialecticianul Eucher și retorii Salvian și Hilarius 17. Veneau ei oare pe insulă doar pentru studii biblice? Nu există date clare. Acuza de semipelagianism sugerează că lérinienii erau bănuiți de studii profane. Totuși existau reguli. Se prea poate ca regula fundamentală, Statuta ecclesiae, despre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ce își dau cu părerea despre dificultățile reale sau imaginare ale curriculumului, fără să se fi confruntat cu vreuna și fără să rezolve vreodată ceva. Folosind o sintagmă a lui Maiorescu, am putea spune că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La même
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Popa, Ist. lit., II, 707-720; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, I, 85-93, II, 53-55, 172-173; Negrici, Lit. rom., 331-338; Sorin Crișan, Circul lumii la D.R. Popescu, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Antiutopia și utopia valorilor, București, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 55-60. D.Mc.
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
caracter cvasi pamfletar: Să-avem și noi postmoderniștii noștri (1989), Paradisul din tomberon (1994), Postmodernismul socialist (1999) ș.a. O critică la fel de aspră va fi formulată de tânărul eseist Ciprian Șiulea, într-un text cu titlu ironic - Postmodernismul iluminist -, inclus în volumul Retori, simulacre, imposturi (2003). Ținta principală este activitatea de „corifeu” și ideolog a lui Ion Bogdan Lefter, examinată pornind de la volumul acestuia Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale, apărut în 2000, pe care comentatorul îl consideră a fi „un text mai
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Chioaru, După postmodernism: neantul sau un nou clasicism?, OC, 2003, 176; Ioana Em. Petrescu, Modernism/postmodernism: o ipoteză, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 2003; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, vol. I: Poezia, Craiova, 2003, 56-219; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 185-218. N.Br.
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Patapievici, VTRA, 2003, 1; Cornel Moraru, Nevoia de universalii, VTRA, 2003, 1; Dorin Ștefănescu, Recentismul - la răscrucea timpului, VTRA, 2003, 1; Dan Ungureanu, Două adnotări la Patapievici, VTRA, 2003, 1; Alexandru George, Omul, ființă necunoscută, LCF, 2003, 20; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 157-184. M.I.
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
Ștefănescu, „Certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 153-155; Lidia Ciocoiu, Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler, Iași, f.a. E.S. PÁLFFY Endre (12.III.1908, Toplița - 16.XI.1975, Budapesta), istoric literar și comparatist. Face liceul la Târgu Mureș, studii de filologie la
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]