1,912 matches
-
înainte de eliberarea și de dispariția finală - instituie timpul teatral. Un timp indisociabil de intensitatea amintirilor, de vigoarea unei memorii care, în nÜ, este mai întâi aceea a morților și abia apoi o memorie a celor vii. Căci, pentru ca fantoma să "retrăiască", ea are nevoie de un martor al evenimentelor petrecute, waki, și de ajutorul memoriei acestuia. Doar în ochii lui waki fantoma va avea un corp, corpul lui crape. Or, waki este el însuși o ființă din afara societății, un marginal, cel
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
din filmul polonez. Aproape nici nu mai contează de ce, ci felul în care această irealitate imediată se extinde, invadează teritoriul vechilor deprinderi pentru a se substitui realității prime. Într-un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic, trauma personajului este retrăită exacerbat, "arsă" și în final se instalează o stare beatifică, o împăcare a sinelui, deși happy-end-ul nu se află în datele ficționale ale cineastului. Tot datorită excesului de halucinatoriu se pierde acel suspans esențial pentru filmele de aventură, fie ea
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
care l-a inițiat între "colecția" lui - adică, interpreții săi - și cealaltă colecție, cea a tatălui. Odaia Isabellei... pronunț aceste cuvinte care mă trimit înapoi în timp, la noaptea în care am încercat un sentiment de fericire, la Avignon, noapte retrăită de multe ori de atunci. Ca orice mare spectacol, el vibrează încă în mine și, mai mult decît atît, generează un text. Un text lăuntric, care fără acea întîlnire ar fi rămas neformulat, neasumat. În același timp, însă, un mare
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
fel de Baedecker, albumul format din extrase din ziare înfățișînd crimele oribile care au avut loc în renumita cameră de hotel. Spectatorul ajunge să înțeleagă că nu aceste victime sunt terifiante, ci mai primejdios decît orice sunt fantomele trecutului. Scriitorul retrăiește acut moartea propriului său copil, destrămarea căsniciei sale și refugiul într-un soi de surogat al literaturii adevărate. Demonii cu care este confruntat îi sunt cunoscuți, astfel că eliberarea survine prin intervenția fostei soții, a ceea ce ține de familia regăsită
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
dezvăluite. Citez: "întâmplările pe care vreau să le povestesc acum s-au petrecut toate într-un singur an al vieții mele, într-o singură vară. Amintirea lor ar fi rămas poate îngropată în pământul în care mă voi întoarce, dacă retrăindu-le cu mintea mea de acum, nu mi s-ar fi părut că descopăr în ele trainică rânduială și ascunse înțelesuri". Și într-adevăr, cum vom vedea numaidecât, câte întâmplări, tot atâtea înțelesuri și constatări. Să-l lăsăm, însă, pe
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
atât de mobil și suplu instrument; Doru Popovici (In memoriam Tristan Tzara pentru violoncel și pian) șochează prin simplitatea scriiturii omofone, un fel de organum paralel, sedus parcă din literatura secolului 13; Mihail Vîrtosu (Tristantzaresque pentru soprană, clarinet și pian) retrăiește în mare experiența unui ópus remarcabil al autorului, Parfumuri crinoline, pe un text-calambur semnat de Șerban Foarță; Romeo Cosma (Improvisations dadaistes pentru voce și pian) exultă în compania sonorităților de jazz, chiar dacă ele sunt metișizate prin inserarea unor tehnici componistice
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
scris și de a fi intrat, ca într-o apă murdară, în arena publică. Motivele și argumentele pentru care am făcut-o nu lipsesc și nu sunt lipsite de patetism, mai mult, sunt aproape sigură că dacă ar trebui să retrăiesc acea perioadă aș retrăi-o la fel, dar nici asta, și nici întâmplarea că n-am avut decât de pierdut, nu-mi micșorează păcatul de a-mi fi deturnat destinul. Pentru că sinuciderea este unul dintre cele mai grele păcate, iar
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
fi intrat, ca într-o apă murdară, în arena publică. Motivele și argumentele pentru care am făcut-o nu lipsesc și nu sunt lipsite de patetism, mai mult, sunt aproape sigură că dacă ar trebui să retrăiesc acea perioadă aș retrăi-o la fel, dar nici asta, și nici întâmplarea că n-am avut decât de pierdut, nu-mi micșorează păcatul de a-mi fi deturnat destinul. Pentru că sinuciderea este unul dintre cele mai grele păcate, iar eu m-am sinucis
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
un mers șovăielnic, el splendid ca acum patruzeci de ani, cum să nu crezi că vezi fantome? Fantomele festivalului. Și, m-am întrebat atunci, nu evocau ele de asemeni o veche iubire toridă de teatru care astăzi, în 2007, am retrăit-o ca în romanul lui Laclos, a sfîrșit în copie dezabuzată? Cealaltă aniversare era consacrarea lui René Char, poetul care a avut intuiția originară a festivalului căci el i-a propus lui Vilar să organizeze o primă Săptămînă a Artelor
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ne învață domnul Freud, refulatul se întoarce ca o stafie în pragul nopții, iar întregul demers detectivistic al personajului Fingerling, alias Walter Sparrow, constituie un fel de anamneză prin care banalul ofițer cu controlul animalelor își developează trauma și o retrăiește la intensitatea maximă înainte de a o "arde", de a o depăși. Rezolvarea misterului îi aduce cîțiva ani de pușcărie, dar și vindecarea deplină, ultima etapă a unui proces îndelungat, echivalentul unei cure psihanalitice. Prietenul familiei se află în domeniu, așa că
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
că Vladimir Tismăneanu urma să călătorească în România. Haidamacii lui Vadim erau cât se poate de expliciți: în cazul în care "șobolanul Volodea" avea să ajungă la București, va fi "deratizat" de echipele morții pregătite în acest scop! În 2007, retrăim același scenariu, în forme isteroide. Știind că Vladimir Tismăneanu urmează să revină, în luna iunie, în România, aceiași indivizi, sau urmașii lor direcți, fac apel la formule identice de intimidare. Dacă în urmă cu cincisprezece ani, "vitejii" de la "România Mare
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
la vale dacă nu intervine în forță. Dezlănțuirea de ură din discursurile lui Geoană n-a fost provocată de-o întâmplătoare pierdere a rațiunii. La fel s-a comportat și în timpul campaniei anti-Băsescu pentru primăria Bucureștiului. În mai 2007, am retrăit același scenariu, augmentat de frustrările induse de înfrângerea usturătoare de atunci. La începutul lui 2004, Geoană a pierdut cu un scor suportabil, la distanță de vreo zece procente. De data aceasta, cruciada boantă în fruntea căreia s-a plasat ca
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
acestui personaj, dar povestirea fiind făcută la persoana a II-a, există o voce narativă formală - mai degrabă este vorba de autoscopie, transferată în modul de a privi lumea de către cineva din exterior), bunicul din partea tatălui. Altfel spus personajul își retrăiește amintirile, imaginându-și că acestea i-ar fi fost povestite de vocea bunicului. Tonul este cald, învăluitor, ușor sentimental, egal cu sine. Obsesia principală, laitmotivul amintirilor, este, cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este descrisă în cele mai mici detalii, nimic nu este omis, de la gesturile și cuvintele celor prezenți până la gândurile proprii ale protagonistului în momentele respective. Maturul de azi retrăiește gândurile copilului de 14 ani, aflat în urma sicriului tatălui său și le transpune în vocea narativă a bunicului: "Vezi chipul tatălui tău și diferite scene pe care le-ai trăit lângă el, îl vezi vorbind cu muncitorii lui, îl vezi
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
de asemenea, de Mihail Sebastian, de renumita librărie "Cartea de Aur" a lui Teodor Manea, un prețios focar de cultură al orașului. Dacă îmi este îngăduit, pot să spun că, parcurgând excelentul album de cartofilie al lui Valeriu Avramescu, am retrăit și eu, cu emoție, anii copilăriei și adolescenței mele brăilene. Dar albumul poate oferi oricărui cititor posibilitatea de a cunoaște trecutul unui pitoresc port al țării noastre.
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
Președintele Traian Băsescu a participat la interviul EvZ, de la B1 TV. Potrivit știripesurse.ro, studioul principal al televiziunii are un geam mare, prin care se vede tot ce se întâmplă afară, pe Calea Victoriei. Pe toată durata emisiunii, Traian Băsescu a retrăit unul dintre cele mai grele momente din cariera sa politică. Pe Calea Victoriei vedea steagul lui Cezar Avrămuță, stegarul dac. El a devenit celebru în timpul protestelor din iarna lui 2012, când a stat 2 săptămâni, cu un tricolor imens, pe zidurile
Traian Băsescu și-a văzut cel mai negru coșmar, în direct, la B1 TV by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81978_a_83303]
-
fiecare cu câte o linguriță și apucam din borcănaș porții de șerbet, pe care-l savuram trântiți în iarbă, cu ochii pironiți pe bolta cerului" (pp. 51-52). Unele dintre poveștile de demult sunt la limita bancului. Rememorându-le azi autorul retrăiește întregul context al momentului în care le-a auzit inițial, inclusiv mimica povestitorului și naivitatea copiilor de atunci. În Ce i s-a întâmplat lui Lenin este descrisă invidia uimită a copilului de ieri față de șansa unui vecin de-al
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
Își propui de la Început să se râdă și știi o treabă. Am ținut mult la acel spectacol, construit pe această idee. - Ultima Întrebare, un exercițiu de imaginație pe care Îl propun unora dintre interlocutorii mei: dacă ar fi să vă retrăiți viața, În ce spațiu și În ce timp ați vrea să aibă loc această retrăire? - Mi-e foarte greu să răspund la această Întrebare. Am trecut, În fugă, prin alte țări. Nu pot sta „afară” mai mult de o săptămână
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e un parcurs lung, în care ai de suferit, și trebuie să fii înțelept, să păstrezi fiecare trăire în desaga-fără-fund care îți atârnă de gât, fiecare trăire să o așezi într-o sticluță cu capac bine strâns, astfel vei putea retrăi copilăria și tinerețea ta avântată cu pasul de acum, dacă nu ai putere asupra ta, nu vei trece neobservat de vrăjitoarele oarbe, ele vor simți mirosul tău de la o poștă și numai greutăți îți vor face, nu vei putea trece
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Margo: Băiețelul meu a murit, nu-i așa? Da, Mona, așa e... Un timp se așternu tăcerea. Apoi, intră în transă. Se putea intui din fizionomia ei, din mișcarea brațelor, din mișcările capului, din neliniștile care o bântuiau că Simona retrăia coșmarul prin care trecuse. Era de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
multă suferință și durere, rănindu-ne adânc în suflet. Știm că trebuie să iertăm, dar nu putem, cel puțin nu atunci când dorim. Aducerile aminte de cele întâmplate sau vederea persoanei care ne-a pricinuit durerea și suferința ne fac să retrăim acele momente, să resimțim durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
anume acele emoții și bucurii pe care le-am trăit în copilărie m-au făcut să devin prietenă bună cu ploaia. Ploaia și chipul tatei sunt de nedespărțit, sosesc mereu împreună și de fiecare dată când vin, eu trăiesc și retrăiesc adevărate clipe de bucurie. Pomii lui moș Anton Așa li se ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu dacă din întreg satul nostru ar fi fost vreo persoană care să nu fi gustat măcar o singură dată fructe din acei pomi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate învăluite într-o lumină feerică! Trăi o senzație deosebit de plăcută... Când pasărea albă a dimineții bătu din aripi la ferești, își dădu seama că nu fusese decât un vis și, ca orice vis frumos, oricât ai dori să-l retrăiești, se destramă o dată cu zorii... Ina și Olga au parcurs bacalaureatul ca și cum s-ar fi urcat într-un tren, cu toate bagajele necesare. Au străbătut un traseu cunoscut, prin stații-examene având cu ele grijile firești, dar au ajuns cu bine la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
scufundai în toropeală și inconștiență - oboseală plăcută, aure subțiri ieșeau din carnea mea. Am simțit, după aceea, viața mea derulându-se invers. Încercam succesiv diferite stări sufletești, revedeam amintiri șterse, purificate, datând din copilărie. Mai mult decât le revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]