356 matches
-
suprafață, sfârșind prin a-și detrona maestra, lăsându-se deflorată în fața ei după aceeași aritmetică coitală. Finalul aduce o rapidă degradare a tot ceea ce ține de condiția umană, iar povestea recuperează semnificația unui scenariu psihanalitic al unei dureroase anamneze cu retrăirea și „arderea” fiecărui episod traumatic. În final, avem eliberarea și decizia nesubordonată niciunei constrângeri morale ca Joe să se dedice unei depline abstinențe, unei solitudini monahale asemeni lui Seligman lângă care trăiește sentimentul unei unice și depline prietenii. Si aici
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
mesajele și scenariile stratificate, simbolurile, mitologia, "cronica de ziar" alături de mai sus pomenita virtuozitate lingvistică fac din acest recent roman un recviem pentru secolul XX, în presto și în fortissimo Se citește cu interes, mai ales pentru contemporaneitatea suflului, pentru retrăirea evenimentelor la care am fost și noi, vai, martori, dar uite că supraviețuim. Să mai fi așteptat autorul cu publicarea câteva luni, am fi avut probabil și primul roman despre 11 septembrie... ...și persistente cântece de masă José Ortega y
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a transforma exilul dintr-o "repetată uitare" în trăire și retrăire nostalgică -, recuperând fragmente de timp și de memorie care să-i redea măcar o parte din relieful său atât de contorsionat. Există, aici, de asemenea, o stare de alertă a eului, de urgență a trăirilor și scriiturii, compensată de nostalgia
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Sfânta Liturghie ca jertfă reală se realizează prin faptul că El ÎȘi retrăiește, În veșnicia Sa, ca un prezent continuu, frângerea trupului Și vărsarea sângelui pe cruce pentru noi: „Înfățișarea prezentă a morții lui Hristos ÎȘi are temeiul Într-o retrăire continuă de către Hristos Cel viu Și transfigurat a dispoziției Sale din momentul jertfei pe cruce pentru noi, retrăire În care este Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
prezent continuu, frângerea trupului Și vărsarea sângelui pe cruce pentru noi: „Înfățișarea prezentă a morții lui Hristos ÎȘi are temeiul Într-o retrăire continuă de către Hristos Cel viu Și transfigurat a dispoziției Sale din momentul jertfei pe cruce pentru noi, retrăire În care este Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o persoană Și retrăirea prezentă”<footnote Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p.
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Hristos Cel viu Și transfigurat a dispoziției Sale din momentul jertfei pe cruce pentru noi, retrăire În care este Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o persoană Și retrăirea prezentă”<footnote Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 222. footnote>. Logosul Întrupat jertfește Și Se jertfește, dăruindu-ne Și nouă, prin Împărtășirea de Trupul și Sângele Lui, puterea dumnezeiască de jertfă. Astfel, unirea
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
în costum de marinar, și mama sa, plasată în salonul vilei Wahnfried, față în față cu mormântul lui Wagner (ceea ce duce cu gândul la Siegfried și Cosima Wagner). Asistăm la traumatica respingere a mamei aflate pe moarte, dar și la retrăirea propriei nașteri, la un incest (patul constituind singurul element constant din decor), la paralele între Herzeloyde și Kundry precum și între Parsifal și Amfortas, și la uciderea unui alter ego (în locul lebedei). În al doilea rând, avem de-a face cu
Parsifal în haine de marinar by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/6982_a_8307]
-
lui Petru Creția. Nu întîmplător o pagină din eseul Despre exotism este reprodusă la începutul studiului despre Homer (Ahile) din ultima carte antumă a lui Petru Creția (Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, 1997). Este vorba de atitudinea empatică, de retrăire a valorilor lumii antice, de reconstituire a psihologiei personajelor lui Homer, care ne face să-i simțim apropiați, să-i înțelegem. Și trebuie să spunem că vechii evrei, așa cum apar ei în comentariile lui Petru Creția la cărțile din Vechiul Testament
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
intensitățile unei competiții cu propria singurătate. Fracturile din memoria ei nu par nicio clipă să conteze, semn că ea scrie, împăcată, despre momente care spun ceva. Restul sunt doar cifre care traduc timpul mort dintr-o stare purgatorială. Sub promisiunea retrăirii intense, Lena Constante scrie la bătrânețe cu certitudinea de altădată despre o vârstă tragică: tinerețea asasinată. Vrea ca ceilalți să-i știe povestea și e curioasă de reacțiile cititorilor. Nu are ambiții de scriitoare. Chiar se rușinează de avântul ei
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
lu"? Dimpotriva! Crâmpeiele de amintiri, cioburi din oglinda spartă a memoriei, seamănă cu pietricelele colorate dintr-un caleidoscop: deși aceleași, dispuse mereu altfel, prin rotirea ocheanului și prin jocul oglinzilor, te încântă mereu. Dar toate acestea nu sunt reluate de dragul retrăirii vârstei de aur a copilăriei, ci cu scopul precis al găsirii unor explicații pentru diversele porniri, preocupări, decizii, eșecuri din care se conturează o viață. Nevoia imperioasă de confesiune este, cu alte cuvinte, o spovedanie și o exorcizare, în același
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de planuri temporale, orizonturile realului, realizabilului și irealului se confundă. Fabulația devine anticipație și retrăire, făcând posibilă reversibilitatea lumii, dar și recompunerea propriei vieți, însă după legile cărții, unde dispare principul cauzalității și al cronologiei. La nivel textual un simbol al acestei dorințe este trenul în care se află sau se visează George și care
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
lacrimile: avutul funerar,/ Tribut la capătul de somn amar,/ Care pătrunde prea devreme'n tine.// Prietene frumos și muribund,/ Dece-s luminile din ochi mai reci?/ Viind, în inimă mi le ascund,/ Ca să te văd mai limpede în veci." Firește, e retrăirea unei situații pentru care literatura Antichității era întrutotul pregătită. Așa cum nu exagerau nici cu rostuirea vieții, fiindcă poetul trebuia să consemneze și să consimtă, nu să-și aprindă simțurile și să-și sfîșie carnea, latinii știau pasul morții, și-și
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
însă inegal și imperfect ca cineast universal și doar corect (ca să nu zic mediu sau altcumva) ca ecranizator de literatură (mă refer în primul rînd la sursele literare britanice sau franceze, mai puțin la romanul lui Szpilmann, susținut evident de retrăirea amintirilor Holocaustului de către regizor) Născut în 1933 la Paris, într-o familie de evrei polonezi, forțați să se întoarcă în Polonia în 1937. Absolvent al celebrei Școli de film de la Lodz (1959), se face remarcat prin scurt metrajele sale de
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
decît de formula sensibilității tale. Cu ce rămîi pîna la urmă este o Vienă de uz personal, care poate avea prea puțin de-a face cu metropola istoriei reale. Numai că aceasta este o mistificare binevenită făcută din rațiuni de retrăire memorialistică. Și nu doar binevenită, ci inevitabilă. Nu putem învia trecutul unui oraș decît schimbîndu-l după cerințele fanteziei personale. De aceea, după Viena te simți nostalgic chiar dacă nu ai fost niciodată acolo, și în consecință încerci să-i redeștepți aerul
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
acesta la Schopenhauer, Carlyle, Emerson, Ruskin și al nostru Cioran, a produs o oarecare perturbare a recepției de care a avut parte. Căci reflecția sa asupra vieții, abandonînd exigențele scientizante și metodologice, este axată pe experimentarea personală a temelor, pe retrăirea ideilor, pe expresivitate. Diagramei ideii în sine i se substituie adesea studiul ființei umane concrete, pe temeiul moralist al observației și autoobservației, obținîndu-se o imagine psihologică "în mers", pliată pe cursul existențial, emblemă a unui "filosof al vieții". După cum arată
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
nespecialiști. Mircea Nedelciu, lider de opinie al prozatorilor generației '80, lucid și rațional, capabil să ia distanță critică - și chiar cinică - față de orice formă de sentimentalism, nu mai este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un bătrân care răsfoiește un album cu fotografii de familie. Din când în când, însă, el redevine ce-a fost, dominând inteligent materia epică, construind teorii îndrăznețe, propunând experimente literare ingenioase. Jurnal intim și roman realist
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
nu încetează să-l tortureze, cu toată viața lui de până atunci. Ca și cum întreaga forță a trecutului l-ar mai reține o clipă la hotarul dintre viață și moarte. Iar acest spațiu-frontieră este tocmai spațiul teatrului, după cum dorința unei ultime retrăiri - înainte de eliberarea și de dispariția finală - instituie timpul teatral. Un timp indisociabil de intensitatea amintirilor, de vigoarea unei memorii care, în nÜ, este mai întâi aceea a morților și abia apoi o memorie a celor vii. Căci, pentru ca fantoma să
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am spus... că sunt însurat... Dar
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
o terapie ce ține cont de interactivitate socială au ținut cont de teoria lui Bowlby, bazându-se pe rezultatele cercetărilor empirice ale copilăriei timpurii în interacțiune cu mediul social. O psihoterapie care ține cont de descoperirile Teoriei atașamentului, ar permite retrăirea experienței atașamentului sub influență terapeutică. Prin restructurarea atitudinii relaționale, schimbarea afectelor, a nivelului cognitiv și a comportamentului, se pot schimba relația față de obiect. Metoda terapeutică a lui Bowlby, utilizată la persoanele traumatizate de pierderea unei persoane apropiate, se deosebește clar
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
dintre ei se adâncește, în vreme ce legăturile sufletești par tot mai indisolubile. Indiciile că ne aflăm în plin timp al memoriei sunt însă multiple: „Văd totul de parcă nu s-ar fi întâmplat atunci”, spune Sașa, „ci chiar acum se întâmplă”. O retrăire a evenimentelor, și nu simpla lor rememorare, situează acțiunea „într-un fel de cu totul altă viață”, cum spune Volodia la un moment dat, care depășește nu numai granițele prezentului, ci și pe ale trecutului, intrând într-o altă ordine
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
răzbunare" ideală, să zicem așa, pe un prezent care nu cuprinde decît „amintirea amintirii", iar nu substanța sa efectivă, de ordinul emoției pierdute în procesul ireversibil al temporalității. Incapabil a da timpul înapoi, autorul ia distanțe față de obstacolul major al retrăirii care e realul conținut în prezent, relativizîndu-i „trufia", fărîmițîn-du-l în jocul metaforic: „Mai bine adună luna ce cade-n / miresme, săgeată învinsă / și-ntoarsă sub ierbi // iubește-mă cu trupul tău tulbure / cît pentru tăcere / și prăbușire // mai bine sărută-mă
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
Cel mai mare regret al fetei este că nu-și aduce aminte nimic despre accidentul în care a murir sora ei, Jade. Bob promite să afle amănunte despre eveniment și să-i procure fetei un drog care să-i permită retrăirea acelui eveniment. Cercetările sale scot la iveală caracterul monstruos al Tamarei, care, din dorința de a deveni o artistă celebră, a determinat moartea soțului ei și a împins-o pe Jade la suicid. Rămasă singură, Rug s-a văzut nevoită
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
obsesiile de tot felul au fost extrem de numeroase. Faptul că autoarea germană alege o astfel de structură pentru romanul său de debut nu este în măsură nici să supere, nici să entuziasmeze. Din păcate însă, neinspirat este felul în care retrăirea trecutului alternativ al personajelor este pusă în scenă. Protagonista se plimbă prin casa veche, descoperă obiecte care au aparținut bunii sau mătușilor ei și brusc, din senin, se ivesc episoade de mult apuse. Hmmm, miroase a memorie involuntară, a madelenă
Realism magic în nordul Germaniei by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4038_a_5363]
-
Doina șPărul cel mai lung din lumeț). De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar și complex, dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului. Numai că aci simularea oralității cedează pasul unei retrăiri, unei experiențe emoționale similare cu cea care i-a dat naștere. Dacă autorul Cuvintelor potrivite era cu precădere scriptic, făcînd să țîșnească izvorul primitivității din literă, Cezar Ivănescu e un oral care își scoate efectul din cuvîntul pus pe melodie
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
00, la Catedrala "Sf. Iosif". La sfârșitul procesiunii, prezidată de Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu, se va celebra Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de Florii în Catedrala "Sf. Iosif". Cu Duminica Floriilor credincioșii catolici intră în Săptămâna Sfântă, orânduită spre amintirea și retrăirea Pătimirii, Morții și Învierii Domnului. sursa:
Pelerinaje de Florii, în Bucureşti şi în ţară () [Corola-journal/Journalistic/26703_a_28028]