279 matches
-
Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre înăuntru presupune, aici, o eminesciană pierdere "pe malul apei", o că-dere în singurătatea dragostei, abisală. Mișcarea retractilă, de cucerire a interiorității, înseamnă devenire. Mișcarea în afară înseamnă pierdere. Devenirea semnifică mythos-ul, pierderea duce la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este o "metaforă absolută" (H. Friedrich), se identifică, în cazul Comedi-anțului, cu subiectul poetic. Și atunci oglinda devine un spațiu al interiorității, al damnării. Cabotinismul însuși este o mască îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena și textul ca spații de siguranță 5 I . Între cabotinism și damnare 13 II. Teatrul ca parabolă gestuală 36 III. Paiața salvează iluzia 71 IV. Mișcarea retractilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de conținut al tăcerii. CUPRINS Scena și textul ca spații de siguranță 5 I . Între cabotinism și damnare 13 II. Teatrul ca parabolă gestuală 36 III. Paiața salvează iluzia 71 IV. Mișcarea retractilă a poeziei 115 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Paul Ricoeur, Metafora vie, București , Ed. Univers, 1984, p. 351. 2 Johans HUIZINGA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sunt mulțumit că am copiii în jurul meu. Mama e cu noi, tata s-a pierdut între timp. Apucase să-și vadă doi din nepoți. Bine că n-a cunoscut-o pe fată, ar fi fost dezamăgit, căci Alice e încăpățânată, retractilă, bosumflată. Eu n-am mai scris nimic. Mă ocup de toate, de prea multe chiar. Sunt neliniștit, nemulțumit. N-am realizat nimic, doar copiii. Dar copiii vor pleca, fiecare cu viața lui. Eu am să rămân din nou singur. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu un aer total neajutorat. am recunoscut-o imediat și pe tînăra femeie cu pălărie galbenă, și pe femeia cu rochie pistruiată, și pe doamna plinuță cu ochi migdalați. se mai aflau acolo însă și alte persoane, femei și bărbați retractili, încremeniți la mesele lor, într-o așteptare pe care o înțelegeam atît de bine... Femeia cu rochie pistruiată îndrăzni, în momentul intrării mele, să ridice un deget spre mine, ceea ce îmi făcu o enormă plăcere, era ca un semn de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aflat, de la veșmânt la bucătărie până la arhitectură și teatru, sub zodia esențialului, dar a unui esențial perceput nu metafizic, ci estetic pentru a exprima toate acestea trebuia inventat cireșul japonez, după cum trebuia inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă retractili, și înțeleg asta, este greu de portretizat mania colectivă care aprinde Japonia celor patru anotimpuri. Pentru aceasta, vă rog să aveți răbdare, să mă urmați... Este martie și, în îndepărtatul Hokkaido, adastă încă zăpada. Așa cum afară încep să se ivească
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mcdonaldizarea va lovi și aici (și germenii acesteia se văd deja în cei câțiva adolescenți supraponderali), că bogatele pizze în stil american, uriașele fripturi cu cartofi prăjiți și prăjiturile grele cu ciocolată vor începe, treptat, să rotunjească măcar superficial pântecele retractile și simbolice ale japonezilor de azi. Nutriționiștii s-ar revolta, pe bună dreptate, dacă ar citi umilele și neinspiratele mele rânduri, dar nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
credință care absoarbe cititorul, făcîndu-l să resimtă lectura ca pe o inițiere într-o ordine nevăzută. Artistul scrie în legea lui, compilînd citate din sfinți, filosofi, deținuți politici, pictori sau critici plastici. Sub unghi emotiv, Horea Paștina e o natură retractilă, fără zvîcniri expansive de ambiție creatoare. Fibra lui pare atinsă de o sfîrșeală resemnată, al cărei efect asupra cititorului e de liniștire treptată. Citești cartea ca să te inițiezi într-o liniște interioară. De aceea, prima jumătate a volumului îți dă
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
culori de Gioconda. Daniel Knorr a reușit să-mi deseneze altfel Bucureștiul. Deși o singură dată m-am urcat într-un tramvai-instituție. Sau de două ori. De două ori era să fac câte-un accident de mașină cu ajutorul lui. E retractil și pe alocuri isteric. Convins până-n pânzele albe de ceea ce face, chiar atunci când se-ndoiește. Nu „cooperează“ niciodată. Nu vrea să fie celebru. Nu vrea să devină capitol în enciclopediile de artă. E naiv, sentimental și ironic. Vede istoria unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou de acțiune; n-are vreme să-și contemple faptele. Dar, poate, n-ar trebui să-l judec prin prisma sensibilității mele retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
văd aceeași mare și să strivesc Între degete aceleași frunze de oțetar de lîngă zidul casei. Mă Întreb dacă există vreo recompensă pentru cei care nu pot rătăci jovial; și-mi spun: da, satisfacția de a descoperi sub acest gest retractil o iubire fără condiții. Nimic nu mă mai Împiedică În acele momente să-mi transform teama de necunoscut În orgoliu și să disprețuiesc cu glas tare lenea de a simți a nomazilor; ei mutilează una din fețele lui Ianus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Rimbaud, dar și a unor autori catolici precum Peguy sau Claudel... De fapt, inaderența lui Densusianu în perceperea curentelor postsimboliste radicale este o consecință directă a concepției sale clasicizante, raționaliste și „latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în zona calmă a simbolismului solar ilustrat de Verhaeren sau de academiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o melancolie retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale autorului (semnată „camuflat” Ivan Aniew) -, apare cu mențiunea: „trad. Ion Vinea”. La fel și schița „Talionul“ (în Contimporanul, nr. 20. Umbra Revoluției mondiale bîntuie aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancă. Un pomelnic. Mai mult, o forfotă. O primă tentativă a Nouăzecismului. Poate un iarmaroc. Conducătorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elev nimerit printre colegi ai căror părinți făceau parte din înalta societate m-a aruncat și mai adânc în viața interioară. Am avut nevoie mereu de un "zid" în spate, să mă apăr, ceea ce a consolidat, din păcate, reflexul meu retractil, iar egoismul a făcut restul. Lacom de viață, nu m-am priceput să ofer. Am primit de la viață mai mult decât am dat. Și mi-a trebuit mult timp să accept că ne naștem predestinați. E adevărat, nu în sensul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mare decât el cu doi ani. Numai că această deferență, în loc să-mi impună, m-a determinat să-l privesc aproape ca pe un străin, când ne făcea cinstea, vara, să treacă pe la noi. Răceala lui binevoitoare stârnea în mine reflexe retractile, cu atât mai mult cu cât o trata și pe mama la fel și nu eram în măsură să-i apreciez ascensiunea socială. Intelectualii se bucurau, în acea vreme, în Lisa, de o mare prețuire, iar "unchiul George" reușise o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asupra lui, lăsându-i toată libertatea de mișcare, Încerc să scap de literaritate și să mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas; ce face, cum se mișcă; el, parcă intuind strategiile mele, se ascunde, e retractil; nici măcar nu i-am văzut figura până acum, nu știu cum arată cu adevărat; lumina din cameră Îi estompează trăsăturile așa cum o radiografie estompează carnea și sângele, reținând, prin reducția În plan, doar rețeaua de oase a scheletului; dar după un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răspunsurilor-fluviu ale neobositului Dan C. Mihăilescu, lansând întrebări ample, nuanțate. Cei doi își asumă rolurile onest, ca-ntr-un duel onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale cu imaginea unui DCE "critic în armură pe lângă care zboară săgețile", sau cu cea a "criticului-gospodar". Încă de la început, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
extensor și alunecarea cubitală a lungului extensor; - diformitatea în „gât de lebădă”, constând din flexia metacarpofalangienei și extensia interfalangienei proximale; - diformitatea deget „în ciocan”, datorată alungirii tendonului extensor; - boala Dupuytren realizează o flexie ireductibilă a degetelor. Se datorează unor cicatrice retractile palmare, interesând aproape totdeauna degetele 2, 4 și 5, niciodată policele, având ca etiologie leziuni sau infecții ale tendoanelor. În această boală degetele nu pot fi întinse pasiv, indiferent de poziția antebrațului. Mâna traumatică Urmarea unui traumatism în plan frontal
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la pat, care poate dura zile sau chiar mai multe luni. Această perioadă de alitaj prelungit, dacă nu beneficiază de aportul kinetoterapiei pasive, se soldează cu urmări catastrofale pentru structurile capsulo-ligamentare, care, lipsite de mișcare, sunt supuse unor procese degenerative retractile, care limitează sever amplitudinea de mișcare a segmentelor aparținând articulațiilor respective (Piera și Grossiord, 1991). Pe lângă retracțiile capsulo-ligamentare pe care le realizează, acest imobilism prelungit se înscrie și cu un proces de hipotrofie musculară, a cărei amploare este direct proporțională
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensia de-a lungul vaselor, care prin necroză septică pot fi erodate, generând hemoragii grave. Reparația este lentă (câteva săptămâni), tendința la granulare redusă, rămânând de obicei pierderi mari de substanță, retracții musculare și tendinoase, ce dau cicatrici vicioase, deformante, retractile. Din punct de vedere topografic, flegmoanele se pot clasifica în: superficiale (subcutanate); profunde (subaponevrotice); totale, suprași subaponevrotice (flegmonul Chassaignac). Semne clinice : în perioada de debut, predomină semnele generale: febra ridicată (39 40°C), frisoane, alterarea stării generale, insomnii, vărsături. Examenul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]