343 matches
-
carte importantă în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe mai ales întreaga „armătură” teologică și spirituală. 3. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii și reancorând-o în dogmă, căci „Părinții îngemănează, într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. 5. În fine, întreprinderea „Sources
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot ce era de spus s-a spus, și s-a spus bine. Cu excepția subcapitolului dedicat lui Jacques G. Costin, pe nedrept ignorat (considerat, probabil, „minor” și prea „cuminte” în raport cu vehemența militant-demolatoare a avangardismului), nu am avut a propune noi revalorizări critice. Lucrarea de față nu e, de altfel, una de critică aplicată, după cum nu e una de analiză retorico-stilistică, de poetică sau de hermeneutică literară. Este, înainte de orice, o încercare istorică și sistematică aplicată unor fenomene literar-artistice ale epocii dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte a ceea ce este caduc, este, de astă dată, cheia, ajutând trăirea nemijlocită, fiind latură a ei. O formă frecventă de construire a textului lui Gh. Grigurcu este definiția poetică, în concordanță cu demersul general al poetului, amintit deja, de revalorizare a cotidianului, prin dezvăluirea unor laturi nebănuite de alți ochi. De pildă, microscopul e O lacrimă enorm dilatată / înăuntrul căreia înoată nenumărate clipe pierdute sau: Extragi ploaia / din lumina obosită a soarelui / și Soarele / din lumina obosită a ploii. De
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Facilitățile fiscale nu reprezintă costuri pentru guvern, ele sunt specifice țărilor În dezvoltare și constau din scutiri sau reduceri ale impozitului pe profit, exceptarea de la plata taxelor vamale, 123. Reglementările monetare prezintă interes sub aspectul restricțiilor monetare, ratei dobânzii, devalorizărilor/revalorizărilor monetare, stabilității prețurilor interne, 124. Reglementările referitoare la concurență și legislația antitrust afectează activitatea ulterioară a firmelor, integrarea acestora pe verticală sau orizontală. Legislația antitrust este concepută astfel Încât să Împiedice formarea monopolurilor, denaturarea concurenței și a practicilor neconcurențiale și o
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
interioritate proprie. Specificitatea fenomenului psihic al imaginii rezultă din faptul de a se identifica simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană a logicii contradictoriului rămâne esențială pentru fundamentul antropologiei Imaginarului, în măsura în care structurează principiile de organizare ale logicii imaginative, prin revalorizarea ecuației dintre narațiune și discurs, într-un raport de consubstanțialitate cu termenul de imago. 1. Funcția imaginii Orice teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și notat, încă din epocă, de lectura și relectura tomului lui Bu ckley, Istoria civilizației în Anglia. Din textul lui Buckley, junimismul extrage pledoaria pentru limitarea puterii de decizie a statului, limitare care să fie punctul de plecare al unei revalorizări a contribuției in di viduale și comunitare. Notațiile lui Vasile Pogor pe marginea lui Buckley constituie unul dintre puținele texte de secol XIX care se îndepărtează de o mistică a statului: pentru Pogor, ca și pentru Carp sau Maio rescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de același nivel, ceea ce explică curentele teoretice, conceptele, credințele, valorile, tehnicile care sunt introduse de către aceasta, în trecerea lor de la celelalte (Jonnaert și M'Batika, 2004). Astfel se impune un nou program de formare, este învinsă rezistența la schimbare, la revalorizarea practicilor existente, ca în cazul curriculumului bazat pe formarea competențelor, pe constructivism, pe noile roluri ale educatorului. Conform tezei kuhniene, paradigma nu este o teorie precisă, nici un model conceptual unificat, ci o viziune largă, construită interdisciplinar, care influențează maniera pedagogică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pe care dorința noastră de bunăstare o aduce cu sine! Cum durerea ne indică de fiecare dată că nu este ceva în regulă cu organismul nostru, într-o societate care pune atâta preț pe existența corporală avem nevoie de o revalorizare pozitivă a durerii. Dragostea față de propriul corp și refuzul durerii (prin terapie) nu pot face parte din același tablou. * Deoarece știm că ceilalți simt când mințim, nu ne rămâne decât să credem în propriile minciuni. Păcatul fundamental nu-l constituie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
regăsi liniștea și echilibrul interior, atât În plan sufletesc, psihologic, cât și valoric, moral. Durerea și suferința morală o vor ajuta să Înainteze. Ele justifică efortul de restaurare, ca pe un fapt trăit de persoană, ca pe un efort de revalorizare prin propriile sale forțe sufletești. În felul acesta, se realizează un veritabil act de catharsis moral al vinovatului. Formele regretului Eul personal, ca centru al vieții psihice a persoanei, este și polul realității: cel care se află permanent În contact
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și în volumele următoare; atât limbajul, adesea deloc ceremonios, cât și codul atitudinal pe care și-l impune par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a acelora pe care congenerii săi le adulează (un exemplu elocvent este atitudinea total ireverențioasă față de lumină din Plecat sunt de mult din Abdera, acolo unde se înscenează un ritual total diferit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui G. Deledalle le sujet est un adverbe de lieu et de temps). Altfel spus, nu noi controlăm procesele de semioză, ele definesc condițiile vieții noastre afective, sociale, intelectuale. PARTEA A II-A SEMIOTICI REGIONALE 5. SEMIOTICA NARAȚIUNII 5.1. Revalorizarea modernă a narațiunii Filosofia contemporană (Ricoeur, Mc Intyre) definește omul ca animal à récits, a cărui unică certitudine constă în a fi narat (Notre seule certitude c'êst d'ętre narré Paul Ricoeur). Narațiunea a existat în orice societate; ca
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la instituirea textului literar elitist ca unic obiect al teoriei literare, naratologiei etc. și acceptarea unui demers interdisciplinar în cîmpul discursului social "în complexitatea cacofonică a limbajelor sale, a schemelor sale cognitive și a migrărilor tematice" (M. Angenot, 1990: 33). Revalorizarea modernă a povestirii începe cu romantismul prin cercetarea basmelor populare, care permit întoarcerea la surse, la Ur-forme ("basmul fantastic, dublet facil al mitului și ritualului inițiatic reia și prelungește inițierea la nivelul imaginarului" M. Eliade, 1956: 887) și continuă cu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la megatendințele lui John Naisbitt), de utilizare de concepte integratoare precum model, semn, simbol, structură, de apariție a unor discipline de graniță (semiotica, cibernetica, teoria informației, științele comunicării), apare și nosta-gia reîntoarcerii la permanențe, la esențe; de aici nevoia de revalorizare și resemantizare a mitului, emblematică pentru epistema contemporană în egală măsură analitică, critică, iconoclastă: Pas de sémiologie qui ne s'assume comme sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
referent ................................................................... 84 4.3. Taxinomia peirciană .................................................................. 86 4.4. Iconicitate/indicialitate/simbolizare ....................................... 95 4.4.1 Iconicitate ................................................................................. 95 4.4.2. Indicialitate ............................................................................. 97 4.4.3. Simbolizare ............................................................................. 99 PARTEA A DOUA. SEMIOTICI REGIONALE ........................... 103 5. SEMIOTICA NARAȚIUNII ..................................................... 105 5.1. Revalorizarea modernă a narațiunii ........................................ 105 5.2. Text/vs/discurs. Tipuri textuale structurale ..............................108 5.3. Narativul ................................................................................. 110 5.4. Modelul sintagmatic al basmului. Vladimir Propp .................. 111 5.5. Claude Bremond și logica povestirii ....................................... 115 5.6. A.J.Greimas și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
adaptate timpului. Credem, așadar, că magia și divinația nu au dispărut odată cu Evul Mediu. Ele continuă să supraviețuiască, alături de alte științe oculte, sub cele mai neașteptate chipuri. 2.4. Divinația în modernitate Înscriindu-se în același ciclu al recompunerilor și revalorizărilor culturale și spirituale, epoca modernă ne oferă o imagine neașteptată. Vechile practici divinatorii și magice sunt acum regândite, reconsiderate. Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, într-un documentat studiu dedicat magiei și vrăjitoriei în secolul al XIX-lea, scrie despre "vrăjitoria reconsiderată" sau despre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care vor dispărea la rândul lor"324. Paradoxul zilelor noastre este acela că dezvrăjind lumea de vechile mituri, credințe și fantasme, trăim în plină ficțiune, o ficțiune prin imagini. Aceasta, crede Marc Augé, nu se sprijină pe o seamă de revalorizări simbolice, ci este semnul unui deficit simbolic de care suferă lumea noastră. Este la modă să o numim lume a imaginii și nu a imaginarului. Procesul, credem noi, nu este unul definitiv și ireversibil. El este însoțit de un fenomen
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
secolul al XVIII-lea, moment în care se constată o "pulverizare" a civilizației tradiționale. Acest moment poate fi definit prin două concepte: apariția noțiunii de muzeu ca instituție publică implicit afirmarea caracterului public al acestuia, pe de o parte și revalorizarea noțiunii de bun artistic, prin afirmarea caracterului social al acestuia. Celebrul muzeograf francez Georges-Henri Rivière atribuie trei sensuri noțiunii de muzeu ca existență din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi 18. Muzeul este identificat ca: o realitate deja existentă
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
În prezent putem identifica o situație similară momentului edificării Cabinetelor de curiozități: prin diversificarea tipologiei, muzeele contemporane tind să valorifice pînă și cele mai neobservate domenii ale activităților noastre. Această tendință de "cuprindere globală" este necesară, deplin justificată în condițiile revalorizării dimensiunii temporale a expunerii, prin inserția muzeului în cotidian. Putem afirma că muzeul contemporan simte pulsul societății, participă la evenimentele majore, oferă publicului răspunsuri ale prezentului și viitorului. Secolul XX, spunea G. Rivière, este un secol în care "muzeul a
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
numai ceva trăit până la ultimele consecințe. Cultura însăși (prezentul cultural) este, potrivit filosofului german, semn al precarității existențiale a omului și doar negarea formei ei "actuale" și revenirea la sursele originare ale existenței umane, la viață, îngăduie, prin actul de revalorizare a vieții înseși, refacerea culturii (în forma culturii vieții) și a omului (ca purtător al voinței de putere). Într-un "program cosmic", omul este o treaptă.244 Lui Nietzsche îi apare ca un act de vanitate afirmarea ideii omului ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit în tentativa lor de a-i arunca în derizoriu opera și personalitatea sa, dar chiar au reușit să-l proclame, cu înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște, Ștefan Milcu), stimulate de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Petru Maior). Astfel, dacii sunt recuperați și integrați parțial în tabloul identitar al românilor, care prin această includere se va îndepărta decisiv de paradigma latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare a dacilor, are loc și o sensibilă revalorizare a condiției lor. Dacă în scrierile cărturarilor ardeleni dacii nu erau decât un alt popor barbar care, provocând supremația Romei prin incursiunile de prădare la sud de Dunăre, și-au semnat sentința la dispariție istorică, Kogălniceanu se raportează admirativ față de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din circuit a unor publicații (Zub, 2000, p. 18). Ofensiva la adresa memoriei și masivul program de reconsiderare a întregului patrimoniu cultural moștenit de la status quo ante sunt proclamate de Gh. Gheorghiu- Dej în 14 noiembrie 1946, sub formula imperativului de "revalorizare" a bunurilor culturale luate în succesiune de la vechiul regim. Liderul comunist face să se înțeleagă fără niciun dubiu că noua concepție "nu este o soluție de continuitate cu tradițiile culturale" (Costea, Király și Radosav, 1995, p. 66). "Lupta cu memoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la autohtonism. Această considerabilă întorsătură doctrinară care a redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și politicile identității naționale a contorsionat la rându-i memoria istorică românească, transfigurată în formatul național-comunist. Turnura naționalistă operată în cadrul regimului comunist a provocat o revalorizare masivă a factorului național din istoria, devenită bimilenară, a statului român. Recursul la naționalism în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
26%), în decursul unui deceniu și jumătate raportul dintre prezentiști și nostalgici s-a echilibrat progresiv, ajungându-se în anul 2004 la o egalitate aproape perfectă (42% vs. 44%), dar în favoarea nostalgicilor. Tendința observabilă pe termen lung este una de revalorizare a trecutului comunist pe măsură ce ne îndepărtăm temporal de momentul zero al răsturnării regimului comunist. Datele indică o crescândă pozitivare retrospectivă a vechiului regim. În general, aprecierile pozitive la adresa fostului regim comunist (i.e., nostalgia comunistă) tind să crească în amploare odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic, inovații care se detașează pe fondul mentalității religioase a Evului Mediu (după cum se demonstrează elocvent în teza de față), dinamica literar-istorică a opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]