876 matches
-
printr-o delăsare progresivă a eroului 521: "Am înțeles de la început, dar m-am prefăcut că nu înțeleg. Și a intervenit, ca de obicei, la început un lapsus, apoi altul, apoi amnezia"522. I. P. Culianu vedea în analiza acestei nuvele revelarea artei poetice a lui Eliade și a elementelor de "camuflaj" ale mistagogiei sale literare, fiind concepută ca o "ilustrare a câtorva posibilități de a propovădui mesajul "orfic", de a scruta impactul lui asupra lumii, ca și contactul mesagerului cu structurile
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Maria da Maria Din rândul "inițiaților" lui Eliade care, după expresia lui Sorin Alexandrescu, cunosc semnificatul, dar nu îl pot numi, face parte și Ieronim, "cel mai precoce actor pe care l-am avut vreodată"598, "născut pentru spectacol"599. Revelarea "copilului-minune" are loc în noaptea de Sfântul Ioan, timp sacru predilect în prozele eliadești, când prin gura lui vorbesc eroi mitologici sau semizei, personaje fabuloase locuitoare ale oglinzii magice din salonul generălesei. Sub semnul imaginației vii și al întâmplării, blestemat
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al termenului", "țelul tuturor artelor"704. Spectacolul devine "o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică de evadare, de accedere la libertatea absolută, deoarece spectacolul se întoarce la funcția sa de sacerdoțiu epifanic și descifrează revelarea Spiritului Universal în orice eveniment 706. Secretul acestei dramaturgii constă și în tehnici care proiectează deopotrivă spectatorii și actorii într-un "spațiu-timp" inaccesibil experienței cotidiene, tehnici care anulează condiția umană 707. Considerăm tocmai că folosirea numelui în forma Thanase și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căruia îi este sortită Euphrosyna jumătate de an. Moartea doctorului Tătaru survine în același timp magic, 22 iunie, ziua solstițiului de vară, Sânzienele, la aceeași oră când este posibilă trecerea în altă lume, "două, două și jumătate după-amiază". În clipa revelării adevărului despre ființa hibridă a Euphrosinei, doctorul își asumă o vina tragică ("A înțeles ce infern este, în fond, existența ei... știa că tragedia Euphrosinei era opera lui"); Zalomit crede că, dacă n-ar fi murit atunci, și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ignorându-și propria lui identitate"852 din miturile gnostice și din concepțiile indiene - în Materia reprezentată de Ivan, de doctorul Procopie sau de Arhip corespunde unei treceri a lui Darie, dintr-o lume în alta. Este teoria lui Eliade despre revelarea unor lumi paralele care se alătură teoriei miracolului irecognoscibil. Întrebarea pe care i-o adresează Ivan "cum să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil?"853, particularizată: "dar te-aș recunoaște eu întâi, ți-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru asemenea organizații inițiatic-războinice nu este o invenție exclusivă a indo-europeniștilor sau a mediilor universitare germanice, ci provine din arealul cercetărilor etnografice de la începutul secolului XX2. O întreagă serie deasemenea analize ale antropologilor și etnografilor francezi sau germani, provocate de revelarea comunităților primitive îndeobște africane, L. Bittremieux, L. Frobenius, E. Hildebrand, H. Schurtz sau H. Webster 3, va servi însă ca model și suport analogiilor profitabile pentru reconstituirea tipologiei unor comunități corespondente, dar arhaice, indo-europene (germanice, indo-iraniene). Bunii filologi ai surselor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fi orientat spre orizonturi noi, spre regiu-ni necunoscute unde mă simțeam din ce în ce mai puțin izolat. Sînt destul de rare aceste ocazii ale copilului de a vedea, ca urmare a unei tulburări în mediul social, brusc în-tredeschis cercul strîmt care-l închidea, aceste revelări, prin deschideri spontane, ale vieții politice, naționale, la nivelul căreia nu se ridică în mod normal. Amestecîndu-se în discuțiile serioase ale adulților, citind ziarele, va avea sentimentul că descoperă un pămînt necunoscut. Acesta nu va fi totuși primul contact cu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
îl au ca mentor pe Livius Ciocârlie, revistele „Dialog” și „Opinia studențească” de la Iași, colocviile de poezie de la Piatra Neamț ș.a. -, dar o. nu este reductibil la ele, constituindu-se, într-adevăr, ca un fenomen observabil pe scară națională. Importante în revelarea și impunerea lui au fost câteva volume colective de debut (unele tipărite pe cheltuiala autorilor, dată fiind reticența instituțiilor culturale oficiale față de promovarea unor noutăți dinamitarde, în plină perioadă de paroxism a ceaușismului, altele publicate la Editura Cartea Românească, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
se traduce prin năzuința artistului de a se întoarce către formele primordiale ale lumii spirituale, evidențiind trăsăturile superioare ale unei veritabile experiențe religioase. Altfel formulat, sacrul, așa cum este perceput în diferitele culturi, are calitatea de a indica variatele forme de revelare a divinității, configurând imaginea unei existențe superioare celei profane. Se afirmă adesea că sacrul reprezintă imaginea Absolutului. Relaționarea acestui înțeles cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al acțiunii personale a artistului, ca un act de voință și de clarificare a imaginii inspiratoare. În acest fel, inspirația creatoare se datorează unui cumul de factori, conștienți și inconștienți, apărând în mod spontan în conștiința creatorului și producând senzația revelării ei supranaturale. Acesta a fost și specificul gândirii antice a lui Platon, care concepuse inspirația ca un mesaj al divinității însăși 206, al viziunii renascentiste a lui Dürer sau a celei baroce a lui Bernini, în a cărui accepțiune, operele
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
printr-un proces de osmoză unică și irepetabilă, în urma căreia creația nu mai reprezintă un simplu scop în sine, ci un important mijloc de transcendere 219. În acest context, pornind de la argumentul că arta este o formă de căutare și revelare a comuniunii spirituale între cer și pământ, sacrul deține valoarea unui reper fundamental al desăvârșirii creației, devenind o condiție sine qua non a operei de artă perfecte. *** Prin totalitatea ideilor și aspectelor prezentate în acest capitol introductiv am încercat să
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
condiție reflectă o conjuncție fermă între nivelurile ideatice sau spirituale ale operei, și cele materiale sau formale ale acesteia, făcând apel la sensibilitatea și inteligența contemplativă a privitorului 481. Astfel percepută, arta sacră constituie, în mod aprioric, o formă de revelare simbolică a transcendentului, în felul în care, în creștinism, icoana reprezintă nu doar rezultatul actului creator uman, ci și manifestarea modelului ei ceresc totodată 482. Simbolul joacă, prin urmare, un rol fundamental în definirea acestei zone artistice, Hegel subliniind faptul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
înflorite ale artei. Amorul liber însă, ca deviație de la normal, ca voluptate devenită scop în sine, ca forță negativă, diabolică, de suprimare a vieții, constituie în esență grava problemă a moralității în artă. Se poate cere eliminarea lui? Hotărât, nu! Revelarea păcatului în formele artei poate avea o acțiune salutară asupra sufletelor, dacă artistul prin simpla și miraculoasa putere a reprezentării izbutește să ni-l facă odios. Nu e vorba de vreo teză ce i s-ar impune din afară, căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în care sunt evaluate rezultatele înregistrate. Ca studiu științific, metodologia (gr. methodos = cale ce duce înspre; logos = știință) se ocupă cu natura, funcțiile, locul și clasificarea tipurilor de metode întrebuințate în procesul predării (teaching) și al învățării (learning), inclusiv cu revelarea principiilor care stau la baza unei eficiente aplicări a acestora. Prin analogie cu ceea ce reprezintă metodologiile specifice altor domenii de activitate, metodologia didactică își propune să descopere, să caracterizeze, să normalizeze, să clasifice și să prezinte ansamblul metodelor care privesc
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
într-o carte” (Fericitul Augustin, De doctrina christiana, partea a doua, cap. 24-29, p. 125-127). Fișa de lucru (nr. 3) Precizați scopul consemnării în scris a Sfintei Scripturi: Textul 1: „Noul Testament în cel Vechi se ascunde, iar în Noul Testament este revelarea celui Vechi. Întreaga Sfântă Scriptură scrisă înainte de Hristos a fost consemnată cu scopul de a anunța venirea Domnului, iar tot ce s-a încredințat după aceea scrisului și a fost întărit prin autoritatea divină povestește despre Hristos și îndeamnă la
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
și pozitivistă, stilistică, structurală, psihanalitică, tematistă, sociologică, antropologică, semiotică), istoricul literar își va lărgi accesul la text, ajungând la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
se poate desfășura viața ființelor omenești, și anume orizontul vieții practice și orizontul creației spirituale. (Formulările obișnuite ale lui Blaga sunt „orizontul concret al lumii sensibile” în care omul acționează în vederea autoconservării și a obținerii confortului și „orizontul misterului în vederea revelării acestuia”.) Modul cum acționează omul în primul orizont - susține filosoful - îl deosebește mult de animalele superioare în ceea ce privește mijloacele și resursele utilizate, dar nu în mod esențial din punctul de vedere al finalității acțiunii sale. Specific umană ar fi abia existența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod al existenței sale, adică atunci când el se raportează la obiecte condus de o aspirație de înțelegere dezinteresată, în calitate de creator de mituri, religii, artă, metafizică, concepții sociale și etice. Acestea vor fi caracterizate de Blaga drept tot atâtea încercări de revelare a misterului existenței. Ele sunt supuse cenzurii transcendente și, prin urmare, nu pot fi niciodată „adecvate”, în sensul adecvării în raport cu realitatea în sine. Produselor minții omenești în cele două orizonturi ale existenței le corespund realizările civilizației și culturii. „Cultura răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cenzurii transcendente și, prin urmare, nu pot fi niciodată „adecvate”, în sensul adecvării în raport cu realitatea în sine. Produselor minții omenești în cele două orizonturi ale existenței le corespund realizările civilizației și culturii. „Cultura răspunde existenței umane într-un mister și revelare, iar civilizația răspunde existenței întru autoconservare și securitate. Între ele se cască deci o deosebire profundă de natură ontologică.”12 Atât cunoașterea care asigură satisfacerea unor nevoi ce țin de securitate și confort, cât și creația de cultură, se constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la alta15. Prin cunoașterea propriu-zisă omul trăiește în regimul universalității. Drept creator de cultură, ca ființă omenească deplină, el este ființă istorică. Categoriile spontaneității sunt caracterizate de Blaga drept instrumente prin care se înfăptuiește cenzura transcendentă. Acestea modelează străduințele de revelare a misterului în așa fel încât zădărnicesc „o convertire pozitivă și absolut adecvată a misterului”16. Cunoașterea adecvată obiectului are la Blaga doar o semnificație practic-utilitaristă, ceea ce aduce aminte de Nietzsche sau de Bergson. Aspirația spre acea „cunoaștere înțelegătoare”, numită
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și absolut adecvată a misterului”16. Cunoașterea adecvată obiectului are la Blaga doar o semnificație practic-utilitaristă, ceea ce aduce aminte de Nietzsche sau de Bergson. Aspirația spre acea „cunoaștere înțelegătoare”, numită de Blaga și minus-cunoaștere, care se exprimă în încercări de revelare a misterului cum sunt mitul, religia, arta sau metafizica, pe de o parte, și aspirația spre cunoaștere obiectivă, pe de altă parte, sunt în mod fatal și iremediabil divergente. Blaga va califica drept iluzorie pretenția marilor sisteme filosofice, bunăoară a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin raportare la condițiile cunoașterii obiective. Teoria cunoașterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatisfăcătoare chiar și în calitate de teorie a cunoașterii științifice, în măsura în care ea nu consideră „plăsmuirile teoretice ale științei”, care sunt și ele încercări stilistic cenzurate de revelare a misterului existențial 22. Cercetările lui Kant ar fi pornit de la presupunerea că rostul minții omenești „ar fi numai acela de a lua act, datorită categoriilor sale, de lumea concretă dată”23. Aceasta ar fi o limitare pe care Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
singur om ele poartă pecetea puternică a personalității creatorului. Autorul Criticilor a valorizat însă cu precădere universalul, în timp ce autorul Trilogiilor s-a simțit profund atașat de creațiile libere ale minții omenești, în care el a văzut încercări mereu reluate de revelare a misterului existenței, sub semnul timpului și al locului. Rațiunea universală și respectiv creația liberă constituie pivotul gândii lor29. Tocmai în privilegierea universalului și respectiv a particularului, a istoricului, se exprimă acele orientări fundamental opuse ale spiritului asupra cărora am
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un contrast mai puternic între acest ideal al cunoașterii metafizice și înțelegerea blagiană a construcției metafizice ca viziune personală asupra lumii, modelată stilistic. Încă în culegerea sa de aforisme Discobolul, Blaga își va fixa poziția scriind: „Metafizica intenționează să fie revelare și izbutește să fie doar creație.” De pe această poziție, el se va delimita net de înțelegerea metafizicii ca știință și ca o încoronare a științelor, fie ea cunoaștere a transcendentului, fie cunoaștere de sine a rațiunii pure. Pentru Blaga construcția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
net de înțelegerea metafizicii ca știință și ca o încoronare a științelor, fie ea cunoaștere a transcendentului, fie cunoaștere de sine a rațiunii pure. Pentru Blaga construcția metafizică este doar una din modalitățile prin care se exprimă acea aspirație de revelare a misterelor care este definitorie pentru ființa omenească pe deplin dezvoltată. Obiectivitatea și creația cu intenție revelatoare îi apar drept atribute care se află într-o relație de excludere reciprocă. Prețul obiectivității, care distinge cunoașterea științifică, este pierderea semnificației existențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]