770 matches
-
mai nefericite la acest capitol, precum Finlanda sau Germania care plângeau să le dea și lor modelul. El surâdea înțelept, mușca cu poftă dintr-un sandvici cu parizer și negocia cu ei la sânge. Enervat ministrul Olandei îl luă de rever și-l scutură... El rezista... Încă o dată... Și încă o dată! Deschise ochii! În fața sa stătea, nu ministrul Olandei, ci doi polițiști. Senzația de foame care-l sugruma dispăru urgent, nu-i mai era nici sete, ba chiar se simțea odihnit
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
dacă ne îndreptăm privirea către clopoțelul gingaș al ghiocelului, speranța și curajul se intensifică în inimile noastre! Ca să fie cât mai specială trecerea aceasta dintre anotimpuri, întâia zi a lunii martie ne aduce Mărțișorul. Confecționat din diverse materiale, prins la reverul hainelor cu un șnur alb-roșu, (albul semnificând frigul iernii, iar roșu căldura pe care o aduce primavara), mărțișorul celebrează venirea primăverii și în sufletele noastre, nu doar în succesiunea temporală din calendar. De fapt, a treia lună a anului este
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
poartă de rele și de boală și îl ajută să-i meargă bine tot anul sau că fetele care purtau mărțișorul la gât sau la mâna aveau pielea albă și frumoasă. Astăzi, indiferent că este purtat la gât sau la reverul hainei, mărțișorul este un dar frumos și primit cu drag de toate doamnele și domnișoarele. Pe langă mărțișoarele clasice, la tagul de la Galeria Dalles puteți găsi mărtișoare din ceramică, sticla pictată, cioplite în lemn, înnobilate cu plante naturale sau chiar
MARIN MIHAI: GALERIA DALLES DIN BUCURESTI NE INVITA LA FESTIVALUL PRIMAVERII (24FEBRUARIE-8 MARTIE 2012) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346825_a_348154]
-
șase la număr, cu aceeași frumoasă ținută vestimentară, fetele cu rochii negre și cordon foarte lat din mătase albă, cu un buchet de flori albe în mână, băieții în costum negru, cămașă albă, papion negru și un trandafir alb pe rever, așa cum aveau părinții și mirele. Nu aveau cocarde că la nuntuile din România. Am avut un motiv în plus de admirație pentru ei când am aflat că aceștia sunt prietenii lor de pe vremea când erau la grădiniță. A urmat sosirea
NUNŢILE CANADIENE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346829_a_348158]
-
fundul în sus și altele. Aceste practici - care sunt, evident, superstiții străvechi - ar avea darul de a împiedica întoarcerea defunctului sau poposirea lui mai îndelungată în casa unde a trăit și, eventual, a murit. • Rudele apropiate ale decedatului poartă pe reverul hainelor o panglică mică de culoare neagră, numită doliu. De regulă, acest doliu se poartă 40 de zile ori un an. În semn de întristare, bărbații nu se bărbieresc până la pomenirea de 40 de zile, iar femeile, în semn de
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
-ul). Dumnezeu a făcut posibilă Spovedania și Împărtășania multora dintre cei închiși care au murit între zidurile închisorii. Iisus Hristos Euharistic i-a întărit pe cei care au urcat muntele suferinței în gulagul românesc, pătrunzând acolo pe căi nebănuite: în reverul unei cămăși, într-un bob de mei, sub un petic de haină veche, luminând tainic întunericul celulei și sufletele celor obidiți. Prezența preoților în spațiul concentraționar comunist a făcut posibilă trăirea unei vieți în Iisus Hristos deplină și poate de
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
regină c- un biet proscris, Soarele a stat în loc când am văzut Întruparea frumosului absolut; O nouă eră în viață mi-ai deschis. Mi-a fost dor de o floare violeta, Am sădit-o-ntr-o lădiță-n casă, Am prins-o la rever drept amuleta Și-ai devenit peste noapte vedeta. Acuma de nimica nu-mi mai pasă, Că am aleasă din cea mai mireasă. SONET CU DARURI Iubito, cu târzii ninsori în plete Și, cu privirile, doi scutieri, De unde-ai adunat atâtea
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
toți grefierii care intrau în ședințe, căuta un răspuns pe care, oricum, nu avea curaj să-l formuleze. A salvat-o de la alte posibile observații nefondate, intrarea impetuoasă a unui bărbat volubil, care purta o mică listă de bucate pe reverele sacoului șifonat și care și-a rostogolit trupul prin ușa larg deschisă, după care a invitat, cu gesturi teatrale, să intre o doamnă tinerică și cât se poate de indiferentă în întreaga sa manifestare. - Poftiți, poftiți, vă rog, stimată colega
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
mi se pusese la dispoziție. A fost imposibil! Doar cojocul părea că este încăpător, dar când am intrat în el am fost convins că mă sufoc eu sau crapă el pe mine! Era prea strâmt. Pectoralii mei nu permiteau ca reverele ori nasturii să se apropie la mai puțin de o palmă. O palmă de-a mea, că e mai lată, nu de-a lui Raul, care are mâna fină! Deh! Munca fizică și sportul, ambele practicate până aproape de pensionare. Cât
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
când au înflorit în august și-s mândre tare în violetul firav sub candoare!? Acum iți știu dorința: fiecare zi colorată în primăvară și te strecori fiecărui vis de floare, de dincolo de orice anotimp, timp, prin apariții uimitoare. Ai la rever a mea răsuflare în lunga, neobosita ta preumblare pe străzi cu artă-desfătare. Cu buze însetate-arse de soare vrăjit sub gânduri -dorințe-arzătoare, în acest moment, magnolia te reprezintă în culoare, grandoare ca o reinventare. Referință Bibliografică: Sărbătoare / Lia Zidaru : Confluențe Literare
SĂRBĂTOARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374775_a_376104]
-
Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13 iulie Ce simplu era totul în vremea lui Tonitza, nu? Stilistic vorbind. Establishmentul plastic, așezarea lucrurilor era de multă vreme un fapt, un dat al orientării generale: mai toată lumea picta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mare. Să ne "delectăm" însă, o clipă, cu cea mică și să ne oprim la momentul concertului de An Nou de la Viena. Sclipitor. Și urmărit de lumea întreagă. E parfumul subțire adus din vechimea imperială și dat pe corsajele și reverele doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar de cînd știm că Viena ultimului an a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astlaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sărmanu-mi mare atelier din Armeană. Trotuarele au parfumul magazinelor. Intrarea în parfumerie are incastrate, în roza marmură, mărcile auguste: Christian Dior, Lancôme, Yves Saint-Laurent, Cacharel, Nina Ricci, Sisley, Clarins, Boss. Seara, înainte de culcare, tălpile mocasinilor emană parfumurile voalurilor și reverelor gata de bal. Văzîndu-mi desenele cu copaci de pe Loara, C., amuzat-colegial: Și cine știe că nu-s de pe Bahlui! Îl asigur, la fel de amuzat, la fel de colegial: Eu știu că-s de pe Loara. Și e suficient. Nimic din politețea ce-l fascina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
antrenurile întinse pînă-n zori. Nu putea fi ratat, nicicum, numărul cu parșivă muzică de pahar, guristul Georgel și-ai lui suflători reînnodînd desfăcutele locante de altădată. Lume, lume! Cu dispariția lui Zaim a dispărut și ea. Să-i păstrăm, pe rever, parfumul. Nu pentru că mă prinsese isteț în fraza: "Sînt teme, motive și tehnici ce migrează inocent? fraudulos? de pe șevalet pe coala epică și invers, traduse deci într-o altă limbă", ci pentru strofa lui: Ar trebui un spațiu înainte / o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sunt puține și cvasinecunoscute. Iar exemplele - destul de inconsistente. Nu mai impresionează pe nimeni că, de pildă, În 1922, Marsen Hartley intră Într-un night-club, la o gală, Îmbrăcat Într-o superbă rochie de seară, cu o orhidee uriașă prinsă la reverul mantoului. După cum, de ani buni, nu fac valuri prea mari nici libertatea câștigată de mișcările gay de pe tot mapamondul În ultimele decenii, nici spectacolele orgiastice superelaborate ale unor formații celebre, nici excentricitatea căutată a vestimentației cutărei sau cutărei vedete. Nimic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost s-a ridicat, timp de 20 de ani, Între 1830 și 1850, la nu mai puțin de 50.000 de franci. La fel de importante pentru Întreg spectacolul apariției În public a unui dandy sunt tabachera și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
progreselor de terapie intensivă. În eforturile medicinii de a apăra și prelungi viața, transplantul de organe ocupă în prezent un loc major în practica medicală. Sursă http:// wwwpentru copii.org. Transplant de celule stem * 1869: alogrefă de piele, Jacques Louis Rever, Elveția * 1905: transplant de cornee, Eduard Zirm, Austria * 1954: transplant renal, Joseph Murray, Boston, SUA * 1966: transplant de pancreas, Richard Lillehei și William Kelly, Minnesota, SUA * 1967: transplant de ficat, Thomas Starzl, Denver, SUA * 1967: transplant de cord, Christian Barnard
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
cu „douăzeci și șase de chiotori și toți atâția bumbi de aur, cu 52 de găitane de fir împărțite egal pe amândouă laturile hainei, o misadă scumpă de soboli acoperindu-i umerii și lăsându-se în jos, în chip de revere ascuțite spre vârf, cu guri îmblănite, și marginile și ele cu sponciuri rotunde de aur”324. în primele decenii ale veacului al XVI-lea, costumul feminin de Curte își definitivează caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de prelucrare automată a datelor cu mai mult de 25 angajați trebuie să apeleze la sistemul ecusoanelor și la biometrie, ca măsuri suplimentare față de protecțiile realizate prin alte metode privind accesul în clădire. Ecusoanele trebuie să fie purtate prinse pe rever sau la gât. Sunt la modă ecusoanele inteligente, care oferă informații despre posesor de la distanță. Locurile care nu dispun de uși ce pot fi încuiate trebuie să aibă intrările supravegheate, iar o persoană, ofițer de serviciu, să răspundă de această
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
angajez. Am fi făcut o grămadă de bani. Ți-am spus eu. Hainele pasagerilor, Încă elegante pe vremea aceea, Își arătau totuși uzura: pălării care nu fuseseră puse pe calapod de luni de zile, tivuri și manșete destrămate, cravate și revere pătate cu sos. Pe trotuar, un bărbat ținea În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-AU - DAT - AFARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu. Cu orice altă ocazie am fi poposit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că măsura mai mult de un metru douăzeci, un metru treizeci, fără să arate însă a pigmeu sau a liliputan. Stătea în mașină uitându-se sever drept în față. Când l-am privit mai bine, am observat că avea pe reverul redingotei ceva ce părea a fi o pată de sos. Am mai observat că între jobenul de mătase și tavanul mașinii rămânea un spațiu de patru-cinci centimetri. ĂDar, în primele minute petrecute în mașină, eram preocupat în mod special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
controversată, și categoric lipsită de succes, despre un băiețaș „talentat“ aflat la bordul unui transatlantic și, pe undeva în povestire, descriam ochii băiatului. Printr-o coincidență fericită, am asupra mea un exemplar din chiar această povestire, prins, cu gust, de reverul halatului meu de baie. Citez: „Ochii lui, de un cafeniu pal și deloc mari, erau ușor sașii - stângul mai mult decât dreptul. Nu erau îndeajuns de sașii încât să-l desfigureze sau ca defectul să fie vizibil de la prima privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]