2,564 matches
-
din Cambridge, de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu o bicicletă veche cu un coș mare de sîrmă În față. Avea apărătoare verzi și, Între mînerele ghidonului, un butonaș alb, care acționa claxonul. Nu știu cum funcționa acesta. Adeseori, lăsa bicicleta rezemată de vitrina prăvăliei, deși Norman Îl rugase să nu facă asta. Încă nu știam că acesta este un lucru de admirat la el, așa că la Început i-am luat partea lui Norman și nu am avut un prea mare respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din pîntecul mamei, iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am văzut pe Shine schimonosindu-se cumplit la vederea noastră dincolo de geam - fața lui lătăreață arăta ca o bufniță care se holba la noi prin fereastră. Îl priveam din culcușul meu de lînă din coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lîngă care treceam se holba la noi, și mai ales la mine, iar eu le Întorceam privirea, fără măcar să clipesc din ochii ca smoala. Ne-am găsit locul pe care Îl căutam lîngă stația de metrou Park Street. Jerry a rezemat un carton explicativ lîngă cărucior. Pe acesta scria, cu litere scrise de mînă, CĂRȚI LA REDUCERE - CĂRȚI NOI, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI. Aveam, firește, o experiență considerabilă legată de acest gen de comercializare și, dacă mi-ar fi fost cerul sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unor amenințări pe care trebuia să le ignori, a unor promisiuni niciodată ținute... Însăși crima căpăta un soi de demnitate În comparație cu această experiență de mîna a doua, cu această complicitate tăcută la Împlinirea unor pasiuni secrete și Înfricoșătoare. Cu spatele rezemat de perete, ținîndu-și În mînă pălăria de fetru, Jones ascultase discuția dintre Rowe și domnul Rennit, fără să ia parte la ea, ca și cum ar fi tras cu urechea la o ușă de hotel. Domnul Rennit, convins pesemne că Întreaga anchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar fi citit Într-un ziar; nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dejun, lui Digby i se aducea și ziarul de dimineață. Începuse să se bucure de acest privilegiu doar de cîteva săptămîni, cînd i se adusese la cunoștință, cu blîndețe, că Anglia se află În război. Acum putea zăbovi În pat, rezemat confortabil pe cîte trei perne, pentru a citi pe Îndelete știrile: „Bombardamentele aeriene au făcut numai 255 victime În săptămîna aceasta...“ După ce sorbea din cafea și spărgea coaja oului fiert, citea despre „Bătălia Atlanticului“... Ouăle erau totdeauna fierte exact cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit, doar câte-un taxi ce mai trecea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ce aveți? întrebă fata. - Un glonte, două poate, în burtă. O să cam mor. - Oh, zise fata, să chem atunci o salvare, nu? - Nu, nu, lasă, merge și-așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am încercat, din politețe și ca să nu se poată spună că nu mă opusesem, să-i trag capul înapoi, dar degeaba. Anca o sugea din răsputeri. M-am uitat în retrovizor. În parcare nu era nimeni în afară de noi. M-am rezemat de spătarul banchetei și am lăsat-o pe Anca să își continue treaba. Nu era deloc rău. După o vreme, timp în care privisem la seara care se lăsa peste Snagov, am ejaculat în gura ei. Anca înghiți sperma, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca să noteze datele înregistrate. E un bărbat înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de frumoasă, de elegantă era, într-o rochie pe care el o știa, dar niciodată n-o văzuse pe K.F. cu ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să le cerceteze, să le înțeleagă, atunci i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rău. Era clar că nu avea timp de pierdut. Trebuia să acționeze. Să inaugureze o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într‑un picior, precum o pasăre vătămată... „Suntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „suntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În Suedia. Făcusem acea călătorie tocmai În intenția de a mai uita de suferința care mă copleșise. Gândeam și eu, ca toată lumea, că schimbarea locului m‑ar putea ajuta să‑mi uit durerea, ca și cum n‑am purta‑o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povârnite, ținând cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitând pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi‑am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tânăr, rezemat de un salcâm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sunt raportate la persoanele În cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intimidat și, învârtind curelușa cât putu el de tare, ținti cu atenție și lansa proiectilul. Monstruosul războinic încerca să se arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
creșteți în ghivece pe pervaz. Domnul Whittier le iubește pe femeile-astea îngerești. Domnului Whittier, bătrânelul pleșuv de la capătul coridorului, îi spun întotdeauna: ce drăguțe postere fluorescente cu formații heavy metal v-ați lipit pe perete. Ce skateboard colorat e rezemat lângă ușă. Bătrânul domn Whittier, piticul domn Whittier cu ochii lui imenși de insectă, le întreabă: — Care-i mișcarea, doamnelor? Și îngerițele râd. De bătrânelul ăsta care se joacă de-a tinerelul E așa de dulce, are un suflet încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
simți aproprierea bunicii. Îi auzi doar glasul, plin de reproș: Ce cauți aici? Fugi afară și te joacă! Își găsi verii, împreună cu doi vecini, pregătiți pentru "Ascunsa". Soarta ingrată a celui să mijească se abătu asupra lui Dan. El își rezemă fruntea de ușa garajului și începu să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai inspirate. Dezorientați, trecând de la o idee la alta, Ema și Silviu schimbară brusc direcția de mers și se ciocniră violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e acolo. Când o trase după ea, ghemul de lumină muri și inima îi îngheță. Își adună puterile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea. Luana turuia, fără măsură, năzdrăvănii de basm. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să prindă curaj și să plece, uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La "ALEXINA" S.R.L. se impunea racolarea de manechine, activitate care trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]