15,122 matches
-
avea C.C. grijă de mine? Ei, știți ce înseamnă întrebarea asta. înseamnă apartament la Moscova, vilă. Orice aș fi cerut, sigur mi s-ar fi dat. Dar eu am spus că n-am nevoie de nimic". "Trebuie să știi să reziști gloriei ca să nu te apuci de băutură, să nu curvăsărești". El a rezistat. Semeon Petrovici a scris cinci volume de proză. Spre sfârșit însă, a ajuns la convingerea exprimată în Spovedania lui Tolstoi: că "viața e un rău". - "în general
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
la Moscova, vilă. Orice aș fi cerut, sigur mi s-ar fi dat. Dar eu am spus că n-am nevoie de nimic". "Trebuie să știi să reziști gloriei ca să nu te apuci de băutură, să nu curvăsărești". El a rezistat. Semeon Petrovici a scris cinci volume de proză. Spre sfârșit însă, a ajuns la convingerea exprimată în Spovedania lui Tolstoi: că "viața e un rău". - "în general, voi trăiți în vremuri grele. Și eu trăiesc încă, dar nu mai am
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
farsa politică, cu show-ul social, cu vodevilul metafizic, cu cronica mondenă, cu benzile desenate. Evtușenko e sufletul blajin al culturii de masă, un june-prim, un charmeur, curtezanul galant, biruitorul pe plan erotic - oricărei femei îi e greu să-i reziste, pentru că el e celebru, sincer și nu e zgârcit. Nu-i plac nici Lolitele, nici prostituatele; e ahtiat după victorii, vrea obstacole, nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
case. Iată, mobile plutind pe apă, pereți rupți de furia naturii și apa plimbând obiecte prin încăperi pustiite... Se zice în popor: "Să nu dea Dumnezeu omului cât poate duce!" Dar acești oameni, bănățenii noștri de "frunce", cât vor mai rezista? Privim cu prietenul Haralampy la această cumplită năvală a răului peste o lume care, nu cu multă vreme în urmă, trăia, visa, se bucura de viață, de agoniseală, de o emisiune la televizor... Acum, vin reporterii în bărci, acostează în
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
dar cine-i cunoaște măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă și arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentației și o ridic de subsuori/ și măsurând-o cu brațele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroașcă pe mâini și pe față// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat și festiv al ființei." (Haute couture
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
când am scris Răul, am petrecut mulți ani gândindu-mă ce alt conținut ar trebui să aibă povestea asta în afară de amănuntele naturaliste inerente. Până la urmă, am ajuns la concluzia că ar trebui să scriu o trilogie despre ce înseamnă a rezista. Prima parte s-ar fi referit la felul în care se naște o mișcare de rezistență, a doua parte (care a devenit mai curând o piesă de teatru tv decât un roman) ar fi vorbit despre momentul când rezistența iese
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
Neîndoielnic, a te afla față în față cu Securitatea a fost mult mai rău decât situația elevilor care își băteau joc de sistemul judiciar de la Solbaka. Cu toate acestea, aspectele morale sunt aceleași dacă avem în minte ce înseamnă a rezista. Când Erik încearcă, de exemplu, să convingă că sistemul poate fi învins, că ar fi de ajuns dacă alți câțiva ar lua parte la rebeliunea lui, descoperă curând că frica de sistem este mai puternică decât dorința de a învinge
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
cineva l-a imortalizat într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o bruscă relaxare a sfincterului principal devenit dușman al poporului exact în clipa cînd fotograful îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, în special de cînd și-au cumpărat pantofi
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o bruscă relaxare a sfincterului principal devenit dușman al poporului exact în clipa cînd fotograful îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, în special de cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
de-amărunt ț'oi spune...ť// Tocma când fărșea ceste cuvinte,/ Copila cu fața coperită/ Ce-l făcuse de jele să cânte/ Doară vrând să-l aducă-n ispită,/ Desvăluindu-și obrazul s'arată,/ Și iacă povestea lui curmată". Romica nu rezistă până la capătul cântecului, iar punctul critic se arată a fi simpla rostire a unei norme. în continuarea acestei idei vom găsi și explicația eșecurilor succesive ale intervențiilor cerești. Altfel decât la Homer, de pildă, fiecărei stabilizări impuse de divinitate i
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
șaptea, Să nu preacurvești! O amintire emoționantă despre copilul naiv care a fost, mințind și lăsându-se prins și vindecat, ne oferă Mihai Dragolea. Leon Volovici despre Porunca a opta, Să nu furi! o amintire din copilărie, când n-a rezistat tentației de a fura o carte despre jocul de șah. Băiatul a înțeles: Legea e mai presus de noi, trebuie să ne-o asumăm; dacă o ignorăm, provocăm o dereglare cosmică. Despre Adaosul de preț, în ideea că viața nu
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
vedere există două categorii de situații care lasă urme ăn conștiința cuiva, putănd să devină, la rigoare, elemente de proză: faptele exemplare care se pot constitui ăntr-o amintire coerentă cu iz demonstrativ ăn plan moral, dar și alte fapte care rezistă prin ele ănsele. A doua categorie ("o palmă nedreaptă a tatălui, un moment în care am surprins nu știu ce mătușă sau chiar pe mama dezbrăcată, joaca de-a doctorul cu o verișoară, o umilință din partea altui copil, discuțiile despre ce fac
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
relevarea adevărului psihologic câteva duc spre emoție și bucurie estetică. În spectacol se joacă o lungă scenă în care concurentele își etalează calitățile artistice; când am văzut-o mi s-a părut că rupe ritmul reprezentației, că regizorul n-a rezistat tentației (sau presiunii) de a oferi prilejul unei prestații de virtuozitate tuturor actrițelor. Acum, când rememorez spectacolul, mi se pare că acolo, în cântecele smulse din suflet și în dansurile unde vitalitatea ține loc de grație, e sintetizată durerea vătuită
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
oarecum gidian. Nu fără a se observa și comenta pe sine cu o fină autoironie: "Trebuie să stai un timp mai îndelungat decăt poți suporta într-o anumită poziție, uneori destul de contorsionată sau destul de incomodă. Este interesant să vezi cum reziști. Asta a fost o experiență care mi-a folosit mai tărziu, la închisoare. Acolo nu se mai punea problema să stai ca model, ci să stai ca obiect, ca victimă. Se putea și asta, nu era cine știe ce. Și chiar riscam
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Eugenia Vodă E greu, pentru un cinefil, să reziste unui afiș ca acela al noii producții hollywoodiene Ceva, ceva tot o ieși (sau Ceva, ceva tot o să iasă, cum a mai apărut în unele programe; probabil că difuzorii nu s-au putut hotărî: așa încît, în aceeași săptămînă, la
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
mai abțină, unii hotărăsc să urineze prin colțuri. Dar nevoile lui Anticles nu-s mici, ci mari. Ulise îi ordonă să se stăpânească. Anticles spune că nu poate (îl seacă la burtă de durere, nu mai e-n stare să reziste nici o clipă), își pierde cumpătul și se plânge că pân-acum troienii ar fi trebuit să fi luat calul. Nu să rămână ei atâtea ore, acolo-năuntru. Spune toate astea strigând; ca să-l facă să tacă, Ulise îl strânge de
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
cadavru și de excremente e cel mai greu, ci nesiguranța viitorului. De-a lungul acestor zile, corăbiile ahee probabil c-au tot trimis oameni să vadă dacă, așa cum prevăzuseră, calul de lemn e deja-n Troia. N-or să mai reziste prea multe zile ascunse până să considere șiretlicul eșuat și să se-ntoarcă acasă, acceptând definitiv înfrângerea. De nu cumva au și făcut-o. Ulise se repede la el, dar nici el nu mai are putere și, incapabili să se
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat exceselor teoretizante și scientiste și nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele literare și a le impune atenției“. Dar perimetrul în care polemismul lui G. Dimisianu se desfășoară cu maximă eficiență generalizatoare este cel al
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
primitivi este o carte ușor de citit, accesibilă chiar și nespecialiștilor. Este o narațiune extrem de bogată în informații, una care găsește drumul cel mai scurt către o lume apusă, cu toate că, la un studiu atent, se poate observa că primitivul a rezistat istoriei și că nu ar fi exclus să-i simțim prezența în unele mentalități contemporane.
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
nu e un apanaj al salvării intelectualilor doar în comunism. De fapt, această sintagmă laxă, frecvent și cam abuziv invocată, nu are o valoare operațională, nici politică, nici estetică, nici măcar sociologică; are doar o valoare descriptivă neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
în comunism. De fapt, această sintagmă laxă, frecvent și cam abuziv invocată, nu are o valoare operațională, nici politică, nici estetică, nici măcar sociologică; are doar o valoare descriptivă neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
neutră. Prin cultură au rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la începutul secolului XXI agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și de personalitate. Vreau să subliniez că rezistența prin cultură, de care s-a făcut și
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
rezistat și scriitorii, și cititorii (cei care au rezistat cu adevărat), și românii din țară, și românii din afară, și intelectualii secolului XX, și cei ai secolului XIX, ca și ai secolelor anterioare. Prin cultură vor rezista, dacă vor să reziste astfel, și cei care vor să înfrunte la începutul secolului XXI agresiunile divertismentului și ale kitsch-ului, devoratoare de timp și de personalitate. Vreau să subliniez că rezistența prin cultură, de care s-a făcut și se face atâta caz
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
de puțin o formă specifică de supraviețuire în interiorul comunismului. Dar și aceasta (ca și disidența) e o altă problemă, o temă care merită o reflecție mai detașată și mai stăruitoare. Redactorii și colaboratorii revistei „Caete de dor” au vrut să reziste în exil, în anii ’50, prin cultură, la modul general vorbind, și să se situeze în interiorul culturii românești, în mod special, al cărei specific îl purtau cu ei ca pe un destin propriu, voiau să-l releve și să-l
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]