328 matches
-
mântuită încă o dată. A doua oară ortacii lui Cosma asediaseră capitala pentru a-l zburătăci pe primul ministru, Petre Gât-Scurt. Prea și-o luase în cap cu Reforma. Au făcut legea și atunci. Președintele Ilici le-a mulțumit cu un rictus muncitoresc în colțul gurii. Acum, a treia oară, se pare că avea probleme chiar el însuși. Toți pasagerii erau cu urechile ciulite - li se pregătea din nou ceva. Trebuia să se baricadeze un timp în case, fabrici, magazine. Ciulitul diminuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
profund. Mă privește cu ochii lui albaștri și are pe față o expresie de parcă i s-ar fi înecat corăbiile, vorba zicalei. - Ce-i cu tine, Dimache? Nu-mi răspunde imediat, iar eu încerc să-i surprind un gest, un rictus cât de mic al feței. Repet întrebarea și după câteva secunde de așteptare, îmi răspunde pe un ton de om căruia i s-a întâmplat ceva groaznic. - Eh!... Am dat de belea!... - Ce belea?... - Am dat și de dracu’!... - Hai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Sînt cumplit de obosit. N-am dormit deloc noaptea trecută, iar azi am exagerat cu scrisul. Dar nu am avut încotro. Rămăsesem în urmă nepermis de mult." L-am întrebat ce scrie și mi-a răspuns firesc, dar cu un rictus de silă: "Literatură, scriitor n-aș mai fi fost." I-am spus că mi se pare o meserie foarte frumoasă și, ca să-i arăt că sânt într-un fel în temă, l-am întrebat mai departe, folosind niște cuvinte pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deschise brusc, dată de perete, și în clasă intrară Doamna și directorul, domnul Ionescu. Domnul Ionescu avea pe față o umbră nouă, sumbru-vineție, întinsă peste zâmbetul lui de-o viață întreagă, pe care toți băieții îl cunoșteau, devenit acum un rictus. O luă spre catedră, dar nu pe lângă perete, așa cum făcea de obicei, ci pe intervalul dintre bănci, și băieții se feriră din calea lui, în tăcere. În tot timpul ăsta nu-l slăbi din ochi pe Dogaru, care rămăsese cocoțat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
izbutit să-mi recapăt graiul. Știi ce i-am zis? Ceva foarte stupid: "Bună seara". Ca și cum eram cunoștințe vechi, ne regăsisem acolo între bălării din întîmplare și mă bucuram pentru asta. El n-a răspuns. Rânjea mai departe, având același rictus batjocoritor. Pe urmă a uitat parcă de mine. Stătea în bălării, lângă arțarul tăiat, și asculta vântul. Parcă nu-l mai interesa prezența mea. Avea ochii absenți și la un moment dat am crezut că dormea în picioare. Dar n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Uite-1! Amândouă priviră într-acolo, apoi una la alta și, fiecare căutând a lăsa pe cealaltă să se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mult timp așezat lîngă aparat și imediat după ce a vorbit a spus că pleacă la Boston și că-l ia pe Santiago cu el. Santiago i-a căzut În brațe plîngînd, iar el a părut dintr-odată Îmbătrînit și un rictus i-a apărut În colțul gurii. Santiaguito i-a sărutat pe toți pe scările de la intrare, asta a fost tot. Nimeni nu i-a condus pînă la aeroport. Aveau să se Întoarcă abia atunci cînd se va produce miracolul. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă număr printre cei care sunt mai aproape de metafizică pe acest continuum al feminității. Despre cele câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fie un copil inteligent, a zis cineva. Probabil nu-i era tocmai bine, rămânea lipsit de învelișul moale al lichidului amniotic, dar nu era încă în pericol. Mâinile lui A. lăsau urme umede pe volan, îi vedeam cu coada ochiului rictusul de spaimă abia conținută, mama vorbea, vorbea fără oprire. Acest drum spre spital m-a schimbat complet, Herr Doktor, cea care îți scrie acum din cabinetul medicului-prieten este cu totul altcineva decât cea care ți-a scris ultima dată de pe
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
în pană chiar vizavi de noi... Patru ore a durat reparația. Băgă încă o fondantă în gură, uitîndu-se la sculptor cu un aer vinovat. Dădea impresia că mănâncă pe furiș. Exclamă cu gura încleiată: ― Domnule Matei! Tânărul tresări, apoi un rictus lung îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului care a găsit, în schimbul unui loc mirific, drag lui, un altul dezolant, creează o trăire inedită; zâmbetul se convertește imediat în rictus de nemulțumire, subliniind tristețea contemplatorului care știe că ceea ce a fost nu mai este, iar perspectiva viitorului nu se vede încă. Antiteze ca aceasta, prin care îmbină, intenționat, aspecte ale trecutului cu altele imediate, lămuresc adevăruri spuse printre rânduri; de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața într-un rictus dureros. Își reveni cu un zâmbet ascuțit, știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi, dacă dorești, domnule. ă Nu, domnule, nu doresc. Rostise cuvintele cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În artă, În diversitate, trebuie că-i dau bătăi de cap pentru că ele ar putea, ar putea doar, să conducă spre nevinovăție. Nici el, nici Wakefield nu cred că prezentul exercițiul de diferență estetică va transcede orice. Dar Înainte ca rictusul să aibă timp să se instaleze pe chipul lui Wakefield, toată lumea ține deodată În mînă cîte o lanternă, o lumînare sau un felinar și Maggie Îl Împinge În față, să li se alăture, ei și balerinei. În culise, o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tineri, nu aveau mai mult de treizeci de ani, și apoi o fată, mai tînără, mi se pare. Era plină de sînge, hainele, pieptul, pîntecele, totul era mînjit de sînge... Avu o strîmbătură de dezgust care se transformă Într-un rictus amar. - Arthus și Pérec hotărîseră deja totul. Aveau să lesteze trupurile și să le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil? cîrÎi el. - Mary era Însărcinată. În aproape nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oră, tăcerile se prelungeau, când vocea Annabellei răsună În grădină. Michel se repezi la fereastră, o chemă Înăuntru. În clipa În care intra pe poarta grădinii, Janine Îi aruncă o privire. „E drăguță, prietena ta...”, spuse ea cu un ușor rictus al gurii. Remarca ei Îl lovi pe Michel ca o plesnitură de bici, chipul i se descompuse. Urcându-se În Porsche, Janine trecu pe lângă Annabelle, o privi În ochi; era o privire plină de ură. Bunica lui Michel nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e în regulă ! Totul e în regulă ! răcnește Hilary, pogorând pe peluză ca o vijelie în costum cu pantalon cu dungulițe albe. Samantha e puțin surmenată azi ! Mă înșfacă de braț ca o menghină, și-și dezvăluie dinții într-un rictus pe post de zâmbet. E doar o dispută amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă provocările acestei echipe juridice renumite pe întregul mapamond. Nu-i așa, Samantha ? Mă strânge și mai tare. Nu-i așa, Samantha ? — Ăă... nu știu, spun disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e o mare săritură. Dacă avem nevoie de tine să rezolvi niște probleme grele de matematică ? — SÎnt bună la matematică, spun disperată. Puneți-mi o Întrebare. Haideți, Întrebați-mă ce vreți din matematică. — OK. În colțul gurii are un mic rictus. Opt ori nouă. Mă uit la el, cu inima bătîndu-mi să-mi spargă pieptul, și mintea perfect goală. Opt ori nouă. Habar n-am. Fuck. OK, unu ori nouă face nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
altă persoană. Trebuie să fie asistat în această operațiune. Le-am privit pe Y și X. Z s-a uitat și ea la ele, apoi m-a privit iar. Mi-am întors din nou capul, indicându-le cu un ușor rictus. - Nu înțeleg de ce le privești pe ele, iar apoi mă privești pe mine, a spus Z. Am răbufnit: - Bunică-mea vrea să-și bage creierul în capul tău. Creierul tău se duce la gunoi. X și Y o vor asista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
magicienii au avut și ei copilărie, au ajuns la pubertate, cum s-au descurcat cu toate coșurile de pe față? Dacă-mi spui că te-ai jucat și cu propria puțulică fac cinste. Chiar acum! Zâmbetul Magicianului se transformă într-un rictus. Se lăsă să alunece de pe stâlp și se apropie sărind într-un picior, ca și cum ar fi jucat șotronul printer stropii de ploaie care continuau să iasă din astfalt. - Copilăria unui magician este întotdeauna specială, evident. Dar nu pentru a discuta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mulțumit și adormiți fără vise și fără poeme, ca În trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: Înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]