2,125 matches
-
mi se părea îngrozitor de greu să mă mișc, să vorbesc, de parcă mă atinsese un fascicul paralizant. Palmer o ținea de mână pe Georgie. Și el arăta excepțional de bine, cu aerul lui robust și curat, cu pielea bronzată și fără riduri, cu părul cărunt tuns scurt, moale și uscat ca o blană de animal. Întrucât mi s-a părut că și el radia de fericire m-am întrebat dacă nu cumva se împăcase cu Antonia. Dar era imposibil. Peste capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eram pe calea cea bună, din moment ce scrotul mi se transforma Într-o bilă, când din degetul arătător și din cel mare formam un soi de coroană. Seamănă cu un arici, Îmi spuneam, plimbându-mi mâna liberă peste pielea plină de riduri și păr fin. Din păcate, Începuse să mă doară. Prepuțul era uscat și nu prea Îndrăzneam să continui. Și dacă trăgeam de partea aia din capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ceea ce spui e foarte important, Else. Ce era cu filmul pe care l-ai dat Dorei? Deși se simțea jenată, colega mea nu-mi dădu mâna la o parte. În schimb, se aplecă Înainte cu un fel de tandrețe melancolică, ridurile Întinzându-i-se pe la colțul ochilor. — Lui Else Îi pare rău. Else nu știa. Pe cutie scria „Fundația pentru Cercetări Sexologice“. Else a vrut să dea la prietena lui Sascha. Dar imposibil pentru că pașii pe scară. Else: „Vine Sascha. “ Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
copii atunci când ați plecat. Cinci ani, se gândi ea, văzându-i cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l marcaseră prea mult În ceea ce privea Înfățișarea. Părul Îi era de-un argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga mea, nu fi jenată. Toată lumea la New York e drogată 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus? ciripi vocea lui Phoebe din spatele nostru. Avem masa de la fereastră... Ignorând-o pe Phoebe, am luat-o la picior pe ieșirea pentru caz de incendiu și apoi În jos, pe scări. În secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ras părul dintre picioare. Din acest loc îmi scriu astăzi povestea. De aici, dintr-un bufet de pe șosea, în timp ce discut cu martorii oculari din Welburn, New Mexico. Îl am alături pe dom’ sergent, un polițist irlandez bătrân și plin de riduri. Pe masa noastră e și ziarul local, în care se poate vedea un anunț care zice așa: În atenția clienților magazinelor de mobilă All Plush Interiors „Dacă ați găsit păienjeni veninoși în piese de mobilier tapisate pe care le-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
secunde. Și, parcă să o susțină, să îi dea un suport fenomenologic, ca să spun așa, văzul îmi dă și el rateuri. Vederea nu îmi mai e stereoscopică. Contururile și formele se schimbă pe măsură ce trec de la un ecran oval la altul. Ridurile subțiri pe care le observasem mai devreme se desfășoară ca o rețea și țin laolaltă trăsturi amorfe, trăsături care amenință să se schimbe în cu totul altceva. Așadar, putem afirma cu o oarecare certitudine că Dave 2, muls, umilit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
greu suportabile spectacole ale acestei lumi este strădania unei cocote ieșite de pe afiș de a mai stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine a morții mult mai puternică decât scheletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul Îngustului coridor dintre cabinele cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Atît mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că n-are rost să protestez, mă pregăteam să mut mobila și celelalte catrafuse, să mă pun și eu în acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
continuare prea bine. Cheală, poate că atrăgeam și mai mult atenția. Mai era posibilitatea de-a mă îngrășa și de-a începe să beau la greu ca să-mi distrug aspectul, dar voiam să fiu urâtă și voiam să rămân sănătoasă. Ridurile și îmbătrânirea păreau mult prea îndepărtate. Trebuia să existe un mod de-a mă urâți într-o clipită. Trebuia să mă ocup de aspectul meu într-o manieră rapidă și permanentă, altfel aș fi fost întotdeauna tentată să revin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îmi dai de băut, cred că ajunge. Chiar dacă mai vrei să știi ceva n-o să-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i destul ?" Și-a pus degetul la obrazul vrîstat de riduri adînci, ochișorii negri-gălbui se înfundaseră cu totul în orbite. Și-a dus degetul la obraz și s-a bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-am spus cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rezidențial din suburbii. Își tunde peluza. El e, între două vârste, chel, puțin cam corpolent, și uitat de toți. Vedeta asta a cărei stea a pălit. E fericit și trăiește într-o casă cu două dormitoare. La colțurile ochilor are riduri din cauza râsului. Ia pastile ca să-și controleze colesterolul. E primul care recunoaște că după toții anii ăia în centrul atenției, e un singuratic. Dar e fericit. Ce e important e că Doctor Ken a fost de acord. Sigur, îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vor să citească despre Lani O’Grady, fiica drăgălașă din Opt e de ajuns, găsită moartă într-o rulotă, cu stomacul plin de Vicodin și Prozac. N-ai decădere, spune directorul ziarului, n-ai subiect. Fericitul de Kenny Wilcox, cu ridurile lui cauzate de zâmbet, nu s-ar vinde. Directorul îmi spune: — Găsește-i lui Kenny Wilcox pornografie pedofilă în computer. Găsește-i cadavre sub casă. Atunci ai un subiect. Directorul spune: Și mai bine, găsește-i toate alea, dar găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mamă. Îl lasă s-o bată măr la paintball, deși părul îi e tot stropit cu vopsea. Scaunul lui cu rotile de asemenea. Încearcă o partidă de pac-pac cu pistoale laser. Îi cară trupul pe jumătate gol și plin de riduri până în vârful unui tobogan cu apă, din nou și din nou, o întreagă după-amiază caniculară. Pentru că el nu s-a drogat niciodată, îngerul de femeie fură niște iarbă din ascunzătoarea fiului ei, și-l învață pe domnul Whittier cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
celeilalte mâini, cu buricele lor trage pielea flască înapoi deasupra urechii. În timp ce trage, adâncitura întunecată de sub pomete dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vă salut, a spus Margaret luând loc pe un scaun. — N-am mai pomenit să dea Margaret Bates o raită ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat, cu brațe zdravene, păroase, dege tele lui butucănoase de muncitor cu sapa păreau cu totul nepotri vite cu scrisul sau cu bătutul la mașină. — Mi se pare mie, sau detectez o notă cinică, Mick? — Nu doar o notă, o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de ani, deși obrajii Îi erau acoperiți de pete și brăzdați de riduri și de cicatrice. Margaret n-a fost În stare să găsească nici o expresie pe chipul lui, nici vreo pornire agresivă, nici ură și nici poftă de vreun fel, nimic deosebit, doar o absență care-ar fi putut să Însemne toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]