7,490 matches
-
atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și aducă aminte că are o treabă urgentă. Femeile trag scaunele în casă. Bărbații se risipesc care încotro, fluierând danțul pe care îl au în cap. Ceata de fete se împarte în două grupuri care pornesc în direcții opuse. Doar Văsîi rămâne conștiincios pe loc, alături de bețivanul care nu mai are putere să se miște. Fragmente
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
er ă parti?"), Jana beată criță (care nu mai plecase cu Moh și umbla despletită, agățată de mâneca mea", Iesenin, you know, Ieseniin!", eu și ceva bulgaro-germano-portughezo-francezi, ceva inert ce n-am mai distins pe întuneric. Și oricum s-au risipit - care că vor să bea bere de cireșe prin baruri cu motociclete de paie afumate în tavan, care că li s-au furat portofelele prin disco-Salsa, care că vor să numere stele, care că vor jazz în Che-Havana-Club la saxofonistul
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
muzica: Matei Socor) nu pentru că "nu impunea solemnitatea cuvenită", ci pentru că se ofilise iremediabil. Cît timp se mai putea cînta "Unirea și munca și lupta-i stegar/ Republicii noi populare", iar la refren "Zidim România republicii noi", cînd noutatea se risipise de mult?. 5. Abandonarea lui Te slăvim, Românie n-a avut nici ea temeiuri estetice, cum crede autorul articolului. În fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: în 1965 s-a adoptat o nouă Constituție, denumirea statului schimbîndu-se în "Republica Socialistă
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte ea venea de la florărie, legănând în brațe o garoafă înfiptă într-o căpățână de salată din buzunare îi răsăreau ochii de stibină ai panseluțelor cu viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial așchii ce-i străbăteau carnea cum elitrele de libelulă apa chihlimbarului toată această prea-vie jardinieră ce psihosomatiza emoția cu care florile se agață de impresiunea parfumului de femeie nu se proptea în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul legănân- du-l ni-l aduce pe buze sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
-l aruncă de fiecare dată În marea de-ntuneric Zicându-i că oamenii azi Nu se mai gândesc decât la mâncare, Nicidecum la cunoaștere tainică. De cum se înserează, totuși, Bătrânul și Magda Ținându-se de mână Pornesc pe aleile nopții Risipind neobosiți Șiraguri de cuvinte, poeme Ca o plasă de pescuit Poate, cine știe, cândva... Cei slabi scriu celor puternici Cei slabi scriu celor puternici Scrisori interminabile și inutile, Valuri de hârtie Acoperă strigătele. Mulțimea este o cifră dintr-o adunare
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de hârtie. Scrisorile întrec numărul celor Care au puterea să le citească, Într-o biserică din Roma Micul Christ a murit sufocat De avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le risipește vântul, Vântul cu gust de uraniu din Kosovo. Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
cu bătrâni citind pios la lumina lămpilor cu abajururi de sticlă verzuie urma să am, pentru o clipă doar, reînnoită, viziunea aceea a adolescentului inocent de altădată, viziune pe care Universitatea Regele Ferdinand din Cluj refugiată la Sibiu mi-o risipise cu ani în urmă de cum am pășit în ea. Dar nu atât sălile mici, de clasă liceală (universitatea clujeană în bejenie era doar instalată în localul unui liceu de fete), nu lipsurile prea flagrante ale atâtor cărți și reviste din
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
detenție. Când aveam să ies din închisoare, din Universitatea tinereții mele mai rămăseseră doar ruinele. Mă simțeam onorat de a fi izgonit din Universitate împreună cu Blaga și cu atâția dintre confrații mei ce-mi fuseseră magiștri. În același timp se risipea Cercul literar. Intram în noapte. În conferințele ținute de Nietzsche în 1871-72 pe tema viitorului instituțiilor de învățământ ( Über die Zukunft unserer Bildungsanstalten), referindu-se la acel cuvânt al vechilor elini, pe care l-am amintit și eu în preambulul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Unanimitate cangurii votau din picioare/ cu alte rînduri de picioare/ Soare de toamnă după ce și-a înjunnghiat soția cu foarfe-ca/ de 3,14 ori/ și i-a băut sîngele/ cu degetarul// domnul bibliotecar/ s-a urcat într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
multe, nici în română, nici în engleză. Iar dacă încă mai aveți îndoieli că viața deținuților politici din Rusia lui Puțin e diferită de cea a dizidenților închiși de fosta Uniune Sovietică, acest fragment din detenția lui Hodorkovski va va risipi îndoielile. Și în Foreign Policy (mai/iunie) este un articol interesant despre el! Merită citit. Simulacrul în procesele din Rusia condusă din umbră de Puțin reprezintă ceea ce a rămas după căderea Uniunii Sovietice și a comunismului din celelalte țări socialiste
Scrisorile lui Hodorkovski by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82600_a_83925]
-
tău pt. că el îți conturează destinul”. o zi bună Lăură, ești un om de caracter. @Sabina nici vorbă de milă. sunt totuși mirata de prețul pe care il plătesc părinții în numele copiilor lor fără discernământ, de teamă să nu risipească talentul. nu mi se pare echitabil, atât.. oricât sacrificiu se presupune că ar cere artă sau performanță. doar pentru că un copil a iesit ok dintr-o experiență traumatizanta, ăsta nu legitimează deciziile părinților lor. nu trebuie nici acuzați și nici
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc al măștilor comic-serioase, susținut, în planul texturii, de un limbaj căzut în profan și, tocmai de aceea, mai permisiv, mai accesibil și mai dispus să se lase remodelat, fără a
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
rămâne caracteristica unei existențe care aparent avea totul pentru a se împlini, dar a adunat un eșec după altul, cel mai dureros fiind, desigur, acela de a nu se fi exprimat într-o carte pe măsura talentului dovedit în textele risipite prin ani și publicații. Însă ca să-i apreciezi vitalitatea trebuie să adaugi că în același timp era de o îndurerată fragilitate lăuntrică, hăituită de spaime nemărturisite și mereu la un pas de a-și pune capăt vieții, ceea ce a și
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
uzurile de paradă dar totul se stinge ușor în ritm de confetti: prin holul dezastrelor trece Rosetti sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Zile scrise Zile scrise alături de altele nescrise încă la rînd răbdătoare peste tot zumzete purpurii-albastre-maronii focalizînd boarea incoloră și soiul acesta de prune cum o duritate moale-a căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită pe brațul tău cum o brățară se suprapun gaițele ușor în văzduhul complice cum paginile unei cărți și se rotește ce? frunza ori soarele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
băiețoasă, bătea cu pumnii-n lut. Cealaltă, lină-n pas, cutreiera grădina Și aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în zale și spadă sub cătrință, Fecioara-mparte-n lume extaz și suferință. Cealaltă-i precupeață, cu vad și cu cântar, Talerul ei nu
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă se învechește o moarte întâmplătoare sună adunarea pe câmpia toropită din stânga zidului și eu îmi adun armatele sleite și lașe risipite prin pustiul de gheață din dreapta zidului pentru îmblânzirea morții, gura mi-aș asmuți-o împotriva mâinii vorbele împotriva faptelor gestul melancolic și indecis împotriva preciziei dezlănțuite a strigătului veți vedea: sub tunica prea strâmtă, pieptul mi-l voi detona cu
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
reiau firul cât de cât logic al aserțiunilor, atât de puțin important pentru autor. Primele două stihuri (al patrulea și al cincilea, în ansamblul textului liric) continuă - se poate crede - cele spuse despre Ťlucrurile cele mai dragi...ť. Ele își risipesc cenușa în salcâmul din poartă, și în neliniștea câinilor de odinioară ai străzii mult schimbate ( Ťcare nu mai este o stradăť). în continuare, Ťlucrurileť intră în carnea fericită a femeii, în compania căreia îl vor părăsi pe eul liric. Acesta
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
vîrfuri un șir întreg de nicolae tzone merge pe vîrfurile picioarelor și va fi de ajuns undeva înaintea lui doar o pietricică simplă pentru ca primul nicolae tzone să cadă și concomitent șirul de nicolae tzone desenați pe înălțime să se risipească în spațiul orizontal complementar multiplicarea pe verticală este poate ca un cuțit de oțel în inima plictiselii este ca o sfidătoare coborîre în sus ca o disperată urcare în jos susul și josul înaltul și valea fiind altceva decît noțiunile
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
se străduia să facă față cerințelor găștii, altfel ar fi fost expulzată cât ai zice pește, băutura spumoasă a curs stropind-o pe față, arăta haios și provocator așa, cu vinul șiroind pe obrazul său pistruiat. Albert a certat-o: Risipești bunătate de spumos, habar n-ai cât m-am chinuit să fac rost de el... Zis și făcut. Vor merge la Costinești să înoate în mare. Și-au dat întâlnire peste două ceasuri în gară. Între timp se va duce
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă altfel decât știm. Căci nu e bunicul și nu e bunica din copilărie, ci neamuri mai de departe, unchi și mătuși care nici ei nu ne recunosc. Mulți dintre ai noștri s-au risipit în lumea largă, unde s-au stins. O familie căreia acum 50 de ani nu-i dădeai de capăt prin sate de sub clinele Vrancei. Un neam tenace, firi dificile greu de mulțumit. Un soi care a zămislit multe fete, unele
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
și întârzierea cu care își vede operele publicate, nefericirea de a nu putea avea un copil, disperarea ce-l inundă în ultimii ani, cei mai triști, ai regimului Ceaușescu și speranța că, într-o bună zi, toată minciuna se va risipi, mesajul de adio romanesc transmis Europei indiferente și paginile scrise noaptea în caiete, cu translarea unor personaje (Moșul, Napocos, Limpi, Sommer, Tutilă I, Tutilă II...) din spațiul ficțiunii în cel al confesiunii: toate aceste fragmente de viață și de literatură
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]