899 matches
-
Ce-aminte să-și aducă de tine-adeseori.// Se moare în trăire de n-ai lăsat nimic, / Uitat vei fi-n vecie când numele ți-e mic, / Te-nvrednicește-n fapta lăsată moștenită / Și nu-n averea strânsă, ce iute-i risipită. // Lăsați în urmă fapte mereu nepieritoare, / Și-al vostru nume fi-va în glorie și-onoare, / Atâta de-o rămâne din viața cea trăit / Veți veșnici, de-a pururi, în clipă nemurită” (Nemurire). Prin sita vremii se cern amintirile precum
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
mă-nfioară, muguri și păsări Cântă întâlnirea cu verdele -n eresuri. Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclină Legănate grațios sub fulgerele de lumină Un imn sfânt de slavă, de bucurie se înalță Izvodit din torentul tainic, clocotul de viață Tumultul mișcării risipit, încolțit în freamăt Protectia îngerilor izbăvitoare de geamăt Anulează singurătăți, încununează împărat Omul cu sufletul reînfrunzit, despovărat. Aici, în raiul acesta mirific, pământesc Te reîntîlnesc iubire, suflu dumnezeiesc Ce-mi înmulțești puterile și dragul de viață Cântul slăvitor al naturii
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
care au dăinuit între mine și titularii epistolelor, chiar de va stârni cuiva interesul să se aplece peste acele rânduri, nu va putea cuprinde focul care a întreținut prieteniile noastre. La picioarele mele se ridica un morman de file rupte, risipite, vieți autentice mărturisite în scris și traversate în perioade diferite. Oameni așezați la scris în momente cruciale, în suferințe nemărturisite, în bucurii neîmplinite, iluzii, dragoste, izbânzi și-atâtea dezamăgiri mărturisite cu subtilitate și precauție. Prindeam cuvintele răzlețite de viață și
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Oameni așezați la scris în momente cruciale, în suferințe nemărturisite, în bucurii neîmplinite, iluzii, dragoste, izbânzi și-atâtea dezamăgiri mărturisite cu subtilitate și precauție. Prindeam cuvintele răzlețite de viață și răvășite prin mormanul masacrat al hârtiilor disparate, împrăștiate ca flori risipite din care se desprindea mereu o altă petală veștejită, ca un parfum de viață terminată. Am purtat cutia pe brațe, cu simțământul că îmbrățișam coșciugul cu morții dragi și cu acest gând i-am condus pe ultimul drum în pasul
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
cu amabilitate. Iar pe o masă dintr-o cofetărie din centru am scris poezia de mai jos: Dimineață după dimineață Orașul mestecă gânditor străzile ce păstrează urma călcâiului tău. Guguștucii vin la ferestre ciugulind cea mai rămas după atâtea gânduri risipite ... doi nuci joacă tenis cu semințele în spatele curții îmbâcsită cu iluzii stau după ușa dimineții ca motanul ce-și pândește pasărea și mă simt gardianul care și-a uitat zâmbetul dincolo de gratii dimineață după dimineață zidesc în central orașului catedrale
TIMIŞOARA, ORAŞUL MULTICULTURAL ŞI LIANTUL CONVIEŢUIRII PAŞNICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349406_a_350735]
-
mire...Se jucau de-a nunta, seara, noaptea, până oboseau și apoi se trăgeau pe la casele lor sleiți de somn și de foame, dar beți de-atâta dragoste... Sau el când venea în vacanțe și Colo-n cimitiru cu cruci risipite / Te plimbă adesea cu gânduri uimit e/ Alegeți o cruce, alege-un mormânt / Și zi: aici doarme amorul meu sfânt; / Și cântă la capu-i și cântă mereu:/ Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!... Deci Casandra murise și era
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DACĂ SUNT FEMEIE Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne, sunt femeie și mereu îmi spun Dacă asta-s toată, daca flori pe drum Risipite parcă drept din poala Ta Cresc in urmă-mi, pasul să mi-l pot vedea. Dacă sunt femeie, cuget liniștit Gând-furtună-n noapte, vis neispășit Coamă-nvolburată, tropot de la cai Înhămați la steaua unde mă scriai Într-un timp odată, ce
DACĂ SUNT FEMEIE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350134_a_351463]
-
liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
în tâmpla ființei încât, jarul nestins al pulsului inimii a devenit umbră și gândul, gândul de taină scormonește neîncetat în cadranul fără ace al timpului, pentru a reîntoarce un ecou pierdut, o culoare iubită, o atingere rară a destinelor rătăcite, risipite, printre urile nestinse ale pământului în care smulgem fiecare spin din coroana umilirii. ne căutăm printre esențele uscatelor fraze, râzând-plângând, strigând-șoptind, rostind-bâiguind, frumusețile spiritelor ce au plecat să doarmă sub fruntea cerului sau dincolo de ea. le recheamă lupii albi ai
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
floare, petale spulberate de vânt, Albastră e depărtarea, mă asurzeste al tău necuvânt. Mi-aș face din doruri și din ploaie astrale corăbii Să-ți mângâi singurătatea cu a lacrimilor săbii. Atâta iubire în ceruri și atâția maci în suflet risipiți, Că fac din ei o cetate cu îngeri de frumusețe uimiți. O liră de șoapte divine e teiul, îndumnezeit de Orfeu, Cântă zeule iubirea , Euridice din infern sunt chiar eu. Voi muri din dor printre flori, invocându-ți iubirea , Nu
EURIDICE de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365433_a_366762]
-
dezleagă nodurile ce nu te lăsau să înaintezi. Speranțele îți sunt ancorate spre orizonturi înalte, iar degetele infinitului deschid larg poarta succesului pentru tine, bineînțeles dacă ai stăruit pe cărarea lui. Umbrele dorului ce te bântuiau ca nălucile sunt acum risipite, iar pânza vieții tale capătă culori feerice. Trupul ți se încarcă de-o energie fără margini, pentru că te simți ocrotit și protejat de întâlnirea persoanelor potrivite, care ți-au întretăiat calea. Îi numești oameni înger pentru că reușesc să-ți schimbe
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului aplec eternitatea spre tine, iubito, copil suav al dragostei dintâi, aș vrea să-ntind mâna prin vreme să te -alint frumos, să te mângâi. avem trecutu-n față și visul risipit, văpăile ș-au stins misterul, dragă, se-ntoarce amintirea insipid, cu chipul și făptura ta întreagă. mi-e dor de trupul tău trandafiriu, obrazul tău ca merele de toamnă și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu, și gura ta de
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
tăceri își dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât suflet risipit ca să cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în tăcere, câte ispite întoarse din drum!” Muzeul de păstrăvi este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Glorie vinului Buchet de voluptăți, sursă de inspirații dezlănțuite, vinul e o sonatină de Chopin. Păstrat în corn de zimbru, în vechime, apoi în amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala cea mai risipită, și așa va fi, cât timp în lume va exista frumusețe, ochi să o vadă și inimi să i se dăruiască, dacă se soarbe pentru desfătarea gustului și se bea pe îndelete, într-o hămesită și frivolă plăcere de uitare
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
astfel, ne irosim viața în proiecte îndoielnice și ne irosim puterile sufletești urmând scopuri egoiste, ignorând poruncile divine. Mai este de mirare că în trupul nostru cedează ba una, ba altă ? Când inima este împărțită, viața nu poate fi decât risipita ... Redam mai jos câteva sfaturi înțelepte care se pot transforma în soluții dacă avem bunăvoință de ale acorda puțină atenție: 1. Să ai încredere în propriile tale forțe și să-ți înlături complexele de inferioritate crezând în Dumnezeu cu tot
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361661_a_362990]
-
ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-mi întind brațele, la umbra cuvintelor tale. mă voi rătăci, știu. primește-mi gândul și gestul rămas în dalta înfiorării, când înflorirea a amorțit cu brațul întins prin tulpină, reconstruind inelele sevelor risipite dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi degetele la pieptul prea larg, pentru a mai încape timpul. timpul meu și poate al nostru, uitat de mult într-o filă a
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
care, mii de ani ai zăcut, simplă filă a unei cunoașteri ascunse... văd. strig și mușc pământului adevărul. aștept explozia, în fiecare fibră a trupului. implozia mă aruncă de pereții propriilor sensuri. privești acum tăcut, pictura gândului bolnav. ridici degetele risipite. le aranjezi. dai sensuri ilizibile apropierilor. lacrimi de ceară se desprind de pe fața ta. imobilă geometrie a unei creații în care, nimicul rodește banal, în căușul ales vieții. tac prin tine durerea. larma pregătirilor absurde încetează. ating degetele împrăștiate pe
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
ta. imobilă geometrie a unei creații în care, nimicul rodește banal, în căușul ales vieții. tac prin tine durerea. larma pregătirilor absurde încetează. ating degetele împrăștiate pe podeaua unei vieți a trecutului. las în urmă umbra ta, pe podeaua degetelor risipite. trup. trup de gală al foarfecelui uimirii. Referință Bibliografică: trup / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
vlagă Se-anină cu Gândul de Cer- Doamne, ai milă de neamul acesta, Nădejdile noastre ne pier! Redă-le pădurilor, încă fiorul Și rodul livezii de meri și de pruni- Se-aude cum seacă-n fântână izvorul, Acasă pe cei risipiți să-i aduni; Fă tot ce ne-ai dat să rămână în Țară, În țara aceasta de Aur și-argint, Închide-le răilor ușa de-afară, Ne fură străinii și domnii ne mint! Binelenostru amână-l, Stăpâne Și lasă-ne-amarul în
NUMAI DE AUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351789_a_353118]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BRÂURI DE GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El le zâmbește, dar apoi apune Și-n
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352332_a_353661]
-
prins. In lumea gândurilor mele, Clipă, de clipă plâng, Lumină dragă a vieții tale Și-al vieții mele amurg. Un dor tăcut Lui I.B. Atâtea toamne au trecut, Ducând pe a lor aripe, Un dor ce a rămas tăcut, În risipite clipe. Și clipe-s frunzele câzând, Sunând pe caldarâme, Un dor tăcut ce suspinând, În lacrime-mi rămâne. Și lacrimi de safire-mi curg, Pe frunze ruginite, Un dor tăcut e al meu amurg, De-amurguri tăinuite. Angela - Lucia Drăghici Referință
LUCIA DRĂGHICI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352488_a_353817]
-
dezvoltăm întrucâtva contextul, pentru a vedea cât de întemeiat a fost protestul. Mai întâi, iată motivația guvernului, privitoare la gestul său, vis-a-vis de ICR: pentru simplul fapt legitim și logic că Institutul Cultural Român „păstorește” românii din diaspora, adică pe risipiții în lume ai poporului român din Țara Românească și nu pe supușii președintelui său episodic, acest Institut trebuie să fie îndrumat, controlat și sprijinit de Parlamentul României, neintermediat de nici un alt interes privat! Ei, faptul acesta n-a convenit actorilor
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
le cheme- Se-ntinde vag tristețea lui nespusă. S-a risipit în cele patru vânturi, Ca puful de firavă păpădie, Iar către noi, anemică adie Ideea ce se-nalță din pământuri. Un cuib de nobili - o relicvă rară; Hamletizează umbre risipite, Iar toate par acum închipuite... Un cuib vestit, cu faimă princiară... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Un cuib de nobili / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
Când iese frunza la răchită, Cu verdele atât de crud Și e câmpia iarăși înverzită, Frumoasă ca un tânăr nud. Îmi pun câmpul așternut, Căpătâi snop de strujeni Și mă văd la început, Mic copil la Rădășeni. Îmi vreau cenușa risipită, Prin glodul satului natal, Prin pâraie pline de răchită, Pe unde cânta cândva LICAN. Aprilie 2003 Referință Bibliografică: Primăvară / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346620_a_347949]
-
în nisip marea inumerabilă. Apele îți ziceau încă o dată cuvântul lor neștiut. * Era un cimitir lângă mare. Devastate, pietrele dăinuiau în aerul cald. Dăinuiau, tăcute, șterse. Au naufragiat în lumină. Le-ai văzut rezistând, încă, aidoma astrelor. Soarele netezise numele risipite, sub cer, în lumina flăcării. * O altă auroră, poroasă. Acolo, în fața noastră, două turnuri în mare punctau lumina, măsurau întinderea sării și-a timpului. Osii ale soarelui, turnurile măsoară și măsoară, ne măsoară, și tu, și tu în ce clipă
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]