903 matches
-
Poeme > Duiosie > 13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce tablou nefiresc Unii stau rezemați de hotarele lumii și privesc plictisiți fumul gros, risipit, Alții dau foc la rugi și ațâță nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1480099130.html [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
deschizând răni cu masca vie pe trunchiul ființei noastre pe piciorul nostru de rai și de iad umplând golul dintre stele și rădăcini cu speranțe pe cerul toamnei zboară toate păsările închipuirii noastre amintndu-ne de elanuri vechi și de iluzii risipite generos prin ani de vântul care ne pleacă și ne urcă între lumini și umbre curgând mereu spre infinitul heraclitian panta rei... luni, 11 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: ce e poezia / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CE E POEZIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ce_e_poezia_ion_ionescu_bucovu_1384154167.html [Corola-blog/BlogPost/363190_a_364519]
-
Poeme > Pitoresc > FLOARE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului FLOARE floare... eternă culoare răsari dintr-un pământ scăldat de soare în adâncuri albastre din mare din iubiri eterne,din iubiri trecătoare risipita în vânturi risipita în gânduri poeme pierdute-n candoare... a lumii culoare se naște din tine din viața ce pleacă,din viața ce vine simboluri divine trăiesc doar din tine... floare... aroma dimineții lumină caldă a tinereții hrană albinei muncitoare
FLOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1490716622.html [Corola-blog/BlogPost/373413_a_374742]
-
Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului FLOARE floare... eternă culoare răsari dintr-un pământ scăldat de soare în adâncuri albastre din mare din iubiri eterne,din iubiri trecătoare risipita în vânturi risipita în gânduri poeme pierdute-n candoare... a lumii culoare se naște din tine din viața ce pleacă,din viața ce vine simboluri divine trăiesc doar din tine... floare... aroma dimineții lumină caldă a tinereții hrană albinei muncitoare te poartă steaua
FLOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1490716622.html [Corola-blog/BlogPost/373413_a_374742]
-
său, pe cei mai buni creatori în cele peste 25 de reviste aflate sub egida “Asociației Române pentru Patrimoniu”. Din nefericire, după plecarea lui, în 2008, la puțin timp, revistele au dispărut și oamenii și-au văzut de treburile lor, risipiți, fiecare în orașul său în țara lui de adopție. Pentru că trebuie spus că Artur Silveștri a reușit o comuniune cu alte câteva zeci de reviste din diaspora românească. Acest lucru a reușit să mă facă foarte cunoscută în țară și
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Interviu_cu_cezarina_adamescu_cezarina_adamescu_1390163017.html [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
floare, petale spulberate de vânt, Albastră e depărtarea, mă asurzeste al tău necuvânt. Mi-aș face din doruri și din ploaie astrale corăbii Să-ți mângâi singurătatea cu a lacrimilor săbii. Atâta iubire în ceruri și atâția maci în suflet risipiți, Că fac din ei o cetate cu îngeri de frumusețe uimiți. O liră de șoapte divine e teiul, îndumnezeit de Orfeu, Cântă zeule iubirea , Euridice din infern sunt chiar eu. Voi muri din dor printre flori, invocându-ți iubirea , Nu
EURIDICE de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/tamara_gorincioi_1497614833.html [Corola-blog/BlogPost/365433_a_366762]
-
de simțuri (să se vadă ciudata prezență a mâinilor, care evocă nu doar tactilitatea: “Câteodată mâinile noastre tac îndelung/ Acoperindu-se de mirare...”), sublimate, esențializate, la răstimpuri, în ecou, izbutesc, în cele din urmă, să reconstituie, cât de cât, sensul risipit, ancestrala “vatră cu stele” (ce absoarbe, în polisemia ei, spațiu, timp și stare de spirit), reușesc să-i refacă nevăzutului Sens, parțial, chipul, conturul, smulgând din uitare, din gropnița vremii, fragmente precum obcina, munții, voievozii, strămoșii, părinții, copilăria: “Basmul l-
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/In_cautarea_sensului_pierdut_cuvant_eugen_dorcescu_1333376369.html [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. (Gh. Pârlea) Referință Bibliografică: SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ȘASE DECENII DE VIAȚĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Scriitorul_vlad_pohila_aniver_gheorghe_parlea_1365138016.html [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
astfel, ne irosim viața în proiecte îndoielnice și ne irosim puterile sufletești urmând scopuri egoiste, ignorând poruncile divine. Mai este de mirare că în trupul nostru cedează ba una, ba alta? Când inima este împărțită, viața nu poate fi decât risipită... Redau mai jos câteva sfaturi înțelepte care se pot transforma în soluții dacă avem bună voințăde a le acorda puțină atenție: 1.Să ai încredere în propriile tale forțe și să-ți înlături complexele de inferioritate crezând în Dumnezeu cu
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1478332799.html [Corola-blog/BlogPost/372727_a_374056]
-
de amor 18 Octombrie 2005 ciclul Ucenic în dragoste - Senzuale *** Să fie dor? Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții pe sfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate Uita cosița-n perne risipită. Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut Al trudei line, plină de tandrețe, Mă cheamă iar eternul început, Să-ți fiu pocladă stării de binețe. Mereu ne poartă prin ecouri dorul Și țese vraja care se aprinde Noi doi ca-n
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416725840.html [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
cu lopata. Și nu mai tot intra în tunel pe unde nu trebuie, râșnind cafeaua, fiindcă multe-ți sunt păcatele. Pe de altă parte eu m-am lipit de măiestrie că tiparul de apă în cunoștință depravata a unor talente risipite ici și colo cu o mulțime de oameni disperați care-mi urlau tot felul de lucruri cum ar fi om-mane-padme-hum sau slăvit-sa-fie-domnul sau allahu-akbar sau nu-există-dumnezeu poftind de-a valma unii după alții în timp ce sorbeau niște cocktailuiri în care pluteau
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_bilingual_po_daniel_ionita_1376172630.html [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CĂTUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îi poți vedea prin sate risipite Între câmpii bogate fără rost, În casele de-acum prea ponosite Și foarte rar mai povestesc ce-au fost. Doar gândul la copii îi ușurează, Știindu-i rânduiți, mult prea departe. Cu inimile strînse lăcrimează, Când mai primesc, vreodată, scrisă
CĂTUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1428473188.html [Corola-blog/BlogPost/374975_a_376304]
-
acum... alungă-mă și prinde-mă în buchetul înțelepciunii Tale, să prind în gând particula și aroma a ceea ce sunt... Copilă, răspunsul va veni în bobul de muștar de la poalele muntelui de întrebări... caută la rădăcina stejarului, în miezul ghindei risipite rod, necunoașterii, bobul de muștar... în ploaie, timpul l-a rătăcit... vântul i-a aprins culoarea iar păsările... i-au dăruit trilul bucuriei zborului... absoarbe-l în pulsul inimii tale... trăiește în floarea vieții strângând ușor, în palmă, bucuria focului
PĂRINTE (**) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parinte_anne_marie_bejliu_1326580818.html [Corola-blog/BlogPost/361261_a_362590]
-
spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit că rază de soare-n fereastră. & Toride (de vară) 1 Am crezut ca bate vîntul |n mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasa Dulce că o primăvară Dar eram singur sub cerul |ncremenit într-o frunză Că o pasare
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Volum_poezii_5.html [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
țara mea a plecat Dumnezeu bătrânii se sting, de boală, în stradă, mișeii scuipa și fug când dau din greu, iar guvernanții se-aclamă la parada Românii, câți mai sunt, s-ar ascunde, dar codrii și-au pierdut tulpina demult, risipiți, și unii și alții, oriunde, nici dorul doinit nu mai pot să-l ascult În piatră seaca ni s-o stinge neamul, în plânset amar și-n jale coclita, până-o înfrunzi încă odată ramul și din piatră seaca rasară
EU SUNT DIN ȚARA LUI NIMĂNUI de DORA PASCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1466740138.html [Corola-blog/BlogPost/373707_a_375036]
-
al al didacticii regale a Omului este Biblia și în mod expres și divin Evanghelia lui Hristos. Prima abdicare monarhică de pe tronul regalității instituite de Atotcreatorul o face chiar primul om, Adam, atunci când rupe ascultarea de Dumnezeu, devenind autonom, adică risipit sieși. Aproape toate manualele-îndrumătoare de instruire a Principilor din perioada Evului Mediu (excepție făcând Principele lui Machiavelli) au ca sursă Sfânta Scriptură, iar ca modele tracii aleși: regele David (smerenia căpătată ulterior, devenind primul și cel mai mare poet al
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1448802605.html [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Sănătate, Bianca! - Sănătate, George! - Bine ne-am regăsit! - Bine te-am regăsit! Am sorbit șampania, până am golit paharele. Nu ne-am mai urat fericire. E prea târziu, pentru noi, să mai fim fericiți. Nu mai avem timp! Două vieți risipite! Am mai turnat în pahare. Era frumoasă, cu chipul îmbujorat, privirile răvășite, sclipind, provocătoare. Parcă nici riduri nu mai avea. O văd, ca acum 20 de ani. Parcă a fost ieri! Luăm paharele, sticla, cu ce a mai rămas în
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Primavara_tineretea_vietii_george_safir_1331293170.html [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
care, mii de ani ai zăcut, simplă filă a unei cunoașteri ascunse... văd. strig și mușc pământului adevărul. aștept explozia, în fiecare fibră a trupului. implozia mă aruncă de pereții propriilor sensuri. privești acum tăcut, pictura gândului bolnav. ridici degetele risipite. le aranjezi. dai sensuri ilizibile apropierilor. lacrimi de ceară se desprind de pe fața ta. imobilă geometrie a unei creații în care, nimicul rodește banal, în căușul ales vieții. tac prin tine durerea. larma pregătirilor absurde încetează. ating degetele împrăștiate pe
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Trup_anne_marie_bejliu_1326434147.html [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
ta. imobilă geometrie a unei creații în care, nimicul rodește banal, în căușul ales vieții. tac prin tine durerea. larma pregătirilor absurde încetează. ating degetele împrăștiate pe podeaua unei vieți a trecutului. las în urmă umbra ta, pe podeaua degetelor risipite. trup. trup de gală al foarfecelui uimirii. Referință Bibliografică: trup / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Trup_anne_marie_bejliu_1326434147.html [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
ardea ca un jar Nu găsea nici o cale ca să scape ușor. * Într-o seară nebun chip de om îmbrăcă Și-n pat de fecioară-n cearceafuri întinse Îmbătat de iubire dorul și-l stâmpără Căci uitând cine este păcatu-l învinse. * Risipită nu-i bine umbra nopții în zare Când în minte se naște un gând ne-nțelept Pentr-o viață de om ar da tot ce-acum are Nemurire și aripi și raiul cel drept. * N-apucă în grădină câțiva pași
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1426366128.html [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
în tâmpla ființei încât, jarul nestins al pulsului inimii a devenit umbră și gândul, gândul de taină scormonește neîncetat în cadranul fără ace al timpului, pentru a reîntoarce un ecou pierdut, o culoare iubită, o atingere rară a destinelor rătăcite, risipite, printre urile nestinse ale pământului în care smulgem fiecare spin din coroana umilirii. ne căutăm printre esențele uscatelor fraze, râzând-plângând, strigând-șoptind, rostind-bâiguind, frumusețile spiritelor ce au plecat să doarmă sub fruntea cerului sau dincolo de ea. le recheamă lupii albi ai
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
considerat astăzi cenaclul nostru Cetatea lui Bucur . Iar revista Cetatea lui Bucur strange în jurul ei scriitori români de pe tot mapamondul. E o bucurie greu de tradus. Reîntorcându-mă la uneltele poetului în lupta cu timpul . Câte versuri și câte culori risipite, ca să găsim cuvântul ascultat ca într-o scoică? Spre a ne vindeca de efectele Timpului: “Vindecați toți prin lumină/ tot în timp ne e demersul”, scuturându-ne de povara timpului mort. Ar trebui să avem mai multă vreme ca să depozităm
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Viata_ca_o_metafora_in_timp_elisabeta_iosif_1336571475.html [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
zâmbise și îl îmbrățișase cu dragoste. Dragostea. Un cuvânt pe care acum îl ura din tot sufletul. Ca de fiecare dată când aluneca cu mintea spre zilele în care fuseseră fericiți, începu să i se prelingă pe obraji roua sentimentelor risipite. Îl crezuse sufletul ei pereche, naiva de ea! Îl crezuse nobil și bun, până ce se răstise odată: - Nu ți-am spus niciodată că te iubesc! Și atunci, se întrebase ea de mii de ori, de ce intrase în viața ei, de ce
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431414019.html [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
uscați în ger, umili și fără nici o șoaptă în primăvara blândă să renască, schelete cu rădăcini și fără groapă ? Numai copacii o știu, cu siguranță și firul ierbii crescând mlădios, mi-e milă de trupul de lut fără speranță când risipit, va înverzi pe jos. Referință Bibliografică: Copacii știu / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
COPACII ŞTIU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1457072438.html [Corola-blog/BlogPost/377720_a_379049]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL ȘI VÂNTUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Azi am pătruns sub mantia albită, Peste natura toată risipită. Să cat sub patul putred de frunzișuri Cum germinează viața-n ascunzișuri. - Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel. Ajută-mă de vrei, căci măricel Nu-s de ajuns, să ies sus la lumină ! Putere n-am destulă-n rădăcină
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1425279017.html [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]