356 matches
-
structura Risipitorilor a rămas, în parte, neschimbată, stilul însă, această țesătură de cuvinte care încheagă figuri și pasiuni umane, nu mai e aproape deloc același. Simțind în mână un instrument din ce în ce mai aproape de scopul său, format în aceste nesfârșite refaceri ale Risipitorilor, și curajul mânuitorului lui se schimbă. Intrusul a fost scris într-o vară. Martin Bormann și Friguri în două luni, Moromeții, voi. II, în doi ani. Pentru un scriitor care cu zece ani în urmă se gândea cu toată seriozitatea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
coloane, la una este Pilda Vameșului și a Fariseului, iar pe a doua Pilda fiului risipitor. Vameșul se roagă modest cu capul în jos, iar fariseul cu capul sus, stă mândru. În cealaltă scenă se văd cei doi fii, fiul risipitor păscând porcii, întoarcerea fiului și masa de bucurie. Fiul cel mare vine de departe cu un steag în mână. În ultimul registru de jos sunt reprezentați mai mulți cuvioși în mărime naturală. Nu toți pot fi identificați, întrucât unele pisanii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lucrurile sunt trecătoare. Singura comoară este cea adunată în minte și în suflet, care nu se poate fura și lua de la nimeni și care îl poate ajuta să se descurce în favoarea sa, în orice situație. - Să învețe să nu fie risipitor. Să-și asigure un minim de confort material, pentru un trai omenesc decent. (Să-și dobândească o locuință, etc.) - Să învețe să facă bine, pentru a primi și el bine (pentru că ce semeni aceea culegi). - Să învețe să nu facă
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a oricărei existențe. Viața care presupune o bună parte de moarte. În ciuda celor care dau lecții și a altor notari ai cunoașterii, este ceva nietzschean în excese, ca și în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor informatice. Contactele pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
confesor că, „prin faptul că îl primește pe penitentul păcătos și-l aduce la lumina adevărului, el îndeplinește o misiune părintească, descoperindu-le oamenilor inima Tatălui ceresc”. Prin întoarcerea sa, penitentul își recunoaște decizia necugetată de a păcătui, asemenea „fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), și cere iertarea și primirea sa în „casa Tatălui” (In 14,2). Confesorul își împlinește astfel menirea de a descoperi penitentului, prin modalitatea dialogului și prin atitudinea sa, paternitatea lui Dumnezeu. Misiunea „paternă” a confesorului este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu care joacă; - a-și face mână bună la (sau pe lângă) cineva: a obține favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva; - a lua cu o mână și a da cu alta (sau cu zece): a cheltui mult, a fi risipitor; - a fi mână larg: a fi darnic, generos; a fi mână spartă, a fi risipitor; - a avea (sau a fi) mână strânsă: a fi econom; a fi zgârcit, meschin. - a-i da cuiva mâna (să facă ceva): a-și putea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cuiva, a se pune bine cu cineva; - a lua cu o mână și a da cu alta (sau cu zece): a cheltui mult, a fi risipitor; - a fi mână larg: a fi darnic, generos; a fi mână spartă, a fi risipitor; - a avea (sau a fi) mână strânsă: a fi econom; a fi zgârcit, meschin. - a-i da cuiva mâna (să facă ceva): a-și putea permite (să facă ceva); a-i permite situația, împrejurările (să facă ceva); - una la mână
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
el. Prin neascultare, ne îndepărtăm tot mai mult de Dumnezeu. Înainte de toate va trebui - cum cere Domnul - să ne recunoaștem păcatul, iar după acceptarea vinovăției noastre, să cerem căiți iertare lui Dumnezeu, și să ne întoarcem la el asemenea fiului risipitor. Simțul dreptății ar pretinde pedepsirea noastră, dar noi putem cere iertare încrezători în milostivirea Tatălui. Oare Dumnezeu nu se contrazice pe el însuși, atunci când pare să renunțe de a face dreptate în favoarea milostivirii? Iubirea lui Dumnezeu este dreaptă și milostivă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
sau în alte publicații (Revista orientală, Ileana, Liga literară, semnînd, uneori, și Ion Duican), cu o intuiție nedezmințită. Versurile, poemele în proză, comentariile plastice și eseurile risipite prin reviste nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a cheltuit energia intelectuală ca animator și, mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este însă „tolerat” la Contimporanul și cu articole pozitive despre... tradiționaliștii Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Fără îndoială, poetul-fanion al revistei rămîne Ion Vinea, „risipitorul” ale cărui versuri - mereu anunțate în varii periodice sub diverse titluri de volume ( La poupeé dans le cercueil, Moartea de cristal ș.a.) - vor fi editate, selectiv, abia în volumul Ora fîntînilor, ieșit de sub tipar cu cîteva ore înaintea morții poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că influența novatoare a Contimporanului nu s-a manifestat atît în plan literar, cît mai ales în artele vizuale (pictură, sculptură, arhitectură, artă decorativă). De altfel, principalul teoretician, animator și organizator al grupării nu a fost un scriitor (boem și risipitor, Ion Vinea era, totuși, departe de a-și asuma cu adevărat un asemenea rol, implicînd rigoare și coerență organizatorică), ci artistul plastic și arhitectul Marcel Iancu, ale cărui inițiative și texte cu caracter programatic fac din el cel mai avizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decan, numit prin ordinul ministrului filosof Ion Petrovici), Lucian Blaga și Liviu Rusu. În 1942, Petre Hossu obține premiul pentru teatru al universității pentru piesele Într-un act Lumina se destramă, Mirele, Colindătorii, Fecioarele Nunții, Mări defuncte și Întoarcerea fiului risipitor (aproape toate de inspirație evanghelică). Premiul e acordat de istoricul literar Dumitru Popovici (1902-1952). Toate aceste producții dramatice vor fi publicate În revista sibiană „Luceafărul”, În anii 19431944. Din inițiativa scriitorului Victor Papilian, se Începe, În toamna anului 1944, reprezentarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în cât timp fac banii ăștia? În mai puțin de o oră! Și nu am mai luat discuri de două luni... - Da, găsești întotdeauna justificări. Azi una, mâine altă... banii se duc. - Țușca, te bate Dumnezeu dacă spui că sunt risipitor. Dar trebuie să trăim, să ne bucurăm de viață. Pe mine mă bucură o carte, muzica... Nu beau, nu fumez, nu joc, nu dau banii pe curve... De aceea fac banii. Nu să-i adunăm. La ce ne-ar folosi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Prea lesne cucerise; nici nu fuseseră cuceriri; avusese, Își dădea seama acum, femei care i se predaseră și, așa stînd lucrurile, de fapt, Îl Învinseseră. Nu fusese, desigur, victima lor, asta i-ar mai fi lipsit să se socotească. Un risipitor, și-ar fi putut spune, dar și viețile exemplare se duceau, pînă la urmă, ca spulberate de vînt, orice existență nu dura nici cît o suflare a lui Dumnezeu, dacă acesta respira la fel ca oamenii, Thomas așa și-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
însuflețește clipa veșnică și zările ei moarte. Putința de a fi vesel printre oameni, și mai cu seamă când te stânjenește și privirea unei păsări, este unul din secretele cele mai ciudate ale tristeții. Totul e înghețat și tu ești risipitor de zâmbete; nici o amintire nu te mai poartă spre cel ce-ai fost și-ți scornești șăgalnic un trecut; sângele refuză adieri de dragoste și patimile aruncă flăcări reci peste ochi stinși. O tristețe ce nu știe să râdă, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și, dacă dăm crezare primului său biograf și critic (Nicolae), scrie sub presiunea amorului și a fricii. Poetul se descurcă, cîștigă prinsoarea, scapă de vrăjmași, Înmînează versurile și topește rezistența femeii. Imperfecțiunea lor nu-l neliniștește. Alecu are firea unui risipitor. El cheltuiește la Întîmplare bunurile spirituale adunate de părinte, nu ține nici o contabilitate, trece din aventură În aventură, imprudent și avid de plăceri. Scrisul nu-l preocupă, grija lui cea mare este să trăiască „fără sațiu”. Moare În condiții misterioase
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o retorică a poeziei, cu sentimentul că inventează Însăși Poezia. Și cum retorica este, În ultimă instanță, o rețea de figuri, de legi ale limbajului, ei Încep prin a disciplina limbajul. Bolintineanu are, În aceste timpuri fierbinți, o psihologie de risipitor. Scrie mult (19 volume Într-un răstimp de 25 de ani), În toate genurile. Scrie, bănuim, cu bucurie. Din nici un rînd nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și-ai să vezi. Numai că, în ce privește sângele, a vărsa și a risipi nu e același lucru. Dacă risipești, ostenești mai mult după aceea. Și, pe urmă, nu ăsta e rolul nostru. Nu noi, ci poeții fac parte din tagma risipitorilor. Cu totul altceva. Iacob al lui Zevedei se gândi o clipă. — Cât despre bolnavul de la reanimare ? — Ce-i cu el ? — În ce stare e ? — Pe bucata de hârtie era scris un singur nume. Nu încap pe un petic două nume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost atât de risipitor. Ce rost are să imaginezi dureri noi, când ai avut la îndemână atâtea ? — Bine, dar acum, că le-ați povestit... — Ar fi simplu ca, vorbind, să scapi de necazuri, ca și cum ai arunca poverile peste parapet. Când povestești, singura șansă e să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să experimenteze viața sub semnul aventurii nelimitate, ca alternativă și totodată ca revoltă față de autoritatea paternă care îl silise la cumpătare. Se produce astfel o deplasare a problematicii oedipiene în planul unui alt tip de poezie (,,Banii zgârcitului în mâna risipitorului’’). Rezultă aici un fel de joacă de-a regalitatea la scară mică, căci pentru un an el este ,,califul’’ anturajului său, pentru ca apoi să primească o lecție despre ,,mișelia și neomenia’’ prietenilor. Mai apoi se revoltă și împotriva mamei, și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
religie care să nu tune împotriva fastului și luxului. Este foarte bine, dar din alt punct de vedere, ce este mai popular decât aceste propoziții: A tezauriza înseamnă a seca venele poporului. Luxul celor mari face viața ușuoară celor mici. Risipitorii se ruinează, dar îmbogățesc statul. În ceea ce-i este inutil bogatului încolțește durerea săracului. Iată, în mod cert, o flagrantă contradicție între ideea morală și ideea socială. Câte spirite eminente, după ce au constatat acest conflict, se odihnesc în pace! Este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu este tot timpul plină de fast și zarvă. Ce recunoștință își cumpără el printre tapițeri, fabricanții de trăsuri, vânzătorii de cai și cofetari? Aceste judecăți, funeste în ceea ce privește morala, sunt întemeiate pe faptul că există un lucru care frapează: cheltuiala risipitorului; și un altul care se sustrage privirii: cheltuiala egală și chiar superioară a economului. Dar lucrurile au fost atât de admirabil aranjate de către divinul inventator al ordinii sociale, că în această privință, ca în toate celelalte, Economia politică și Morala
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
efectele la cauze, cea care nu se vede este la fel de sigură ca aceea care se vede. Ceea ce dovedește acest lucru este că în ambele cazuri banii circulă și că nu rămâne mai mult în cufărul înțeleptului decât în cel al risipitorului. Este deci fals să se spună că Economisirea face o nedreptate prezentă industriei. Sub acest raport, ea este la fel de binefăcătoare ca Luxul. Dar cât de mult îi este ea superioară dacă gândirea, în loc să se închidă în ora care fuge, îmbrățișează
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
când lumea începuse deja să moțăie în sală, aflai că în anul acela se petrecuseră și lucruri regretabile. De pildă, că îl plagiaseși pe Noica. Într-un articol de-al tău, publicat în nu știu ce revistă, putea fi regăsit fratele Fiului risipitor, personaj din care Noica făcuse, alături de Fiul risipitor, figura centrală a Jurnalului filozofic publicat în 1944. Acuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică și susțineau că în Biblie e pomenit numai Fiul, Fratele fiind o creație a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adevărată în sine este și propoziția "tancurile sovietice au intrat în 1968 la Praga pentru a aduce pacea". Tot așa, în gura lui Radu Pantazi, secretar de partid al Academiei și director adjunct al Institutului de Filozofie, propoziția "Fratele Fiului risipitor este o creație a lui Noica și el nu există în Biblie" era o propoziție adevărată în sine, iar pe adevărul ei se sprijinea adevărul plagiatului meu. Și era mai mare dragul să-i vezi pe colegii mei cum își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]