279 matches
-
personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
istorie a literaturii române „adevărată“, iar nu acele „lucrări cu sclipiri de genialitate stilistică, însă total lipsite de rigoarea academică“, după cum s-a exprimat Gabriela Gavril, aprobată de Sorin Alexandrescu, care consideră că, astăzi, Istoria lui G. Călinescu a devenit „rizibilă“. În plus, „o istorie a literaturii nu trebuie să fie opera unui om, ci a unui colectiv de specialiști“, a mai adăugat Gavril, pentru care importantă ar fi și afirmarea unui critic „de export“ odată cu acel val de scriitori. Probleme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de a judeca de unul singur, cu capul tău, de a fi realmente neînregimentat, independent. Și ieși din zona previzibilului, a reacțiilor setate, a comentariilor nemiloase cu „ai lor“ și căldicele cu „ai noștri“. Publicând în mai multe părți, faci rizibile ștampilele aplicate, la noi, cu atâta ușurință. Dacă ai o rubrică într-o revistă, automat devii omul directorului revistei respective, sau baremi al redactorului-șef. Dar dacă scrii la mai multe publicații, ștampila nu mai are suficient tuș - și nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
la apel fapte controlabile (vezi, de pildă, somația lui P.P. Carp, cerând "potolirea" lui Eminescu), doresc a spulbera seria de mistificări și prejudecăți legate de viața poetului, în ultimii săi șase ani. Această "râvnă rectificatoare", cu țintă biografică, expediată în rizibil de unii comentatori, așezată sub semnul "stupizeniilor" și "elucubrațiilor" de către alții, se vrea, de fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am coborît pentru Alex, bulgărele rece strîns în mîini, ți-l dau ție, îl duc bunicii! braț de vector răsucit schematic de rectiliniu în veghea lui Roderic K Usher Barbu PO Nădejde Sat clădire dezafectată, biserica vechime în sens antic, rizibil, se confundă cu recentul, Mihăileni în geografie contactul cu depresiunea, la CFR rambleul de coastă, șoimul zvîcnit din brazde se lasă iar, nesigur cîmp fără om, în spate munte de exclusivități estetice, nu mai nimerești aterizînd în fapta ce ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
elevată, mai rațională și mai urbană! Mă tem că n-are nici un rost să ne propunem a replica punct cu punct unor acuze absolut aberante, de tipul Eminescu antidemocrat, nul, reacționar, fără lecturi esențiale, violent, incorect politic, proto-legionar, complet demodat, rizibil, un scriitor căruia nu i se potrivește sintagma "poet național" fiindcă, odată cu intrarea în Europa, am ieșit din zodia naționalismului (!), care nu-i profund (Atenție la argumentare: deoarece categoria profundului... nu-i post-modernă halal logică! Copacul nu-i verde, cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doar gunoi căznit și, ici-colo, cu străluciri anemice, câte-o pietricică atestând ceva carate. Deși regulamentul stipula clar că Premiul de Stat ți se poate conferi o singură dată în viață, Dan Deșliu l-a obținut și în 1951 (cu rizibilul poem "Lazăr de la Rusca") și în 1952 (cu și mai rizibilul "Minerii din Maramureș"), Baranga, în 1952 și 1954, V. Em. Galan în 1952 și 1955, Davidoglu și Jebeleanu, în 1952 și 1954. Printre "creațiile" premiate nu se găsesc, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atestând ceva carate. Deși regulamentul stipula clar că Premiul de Stat ți se poate conferi o singură dată în viață, Dan Deșliu l-a obținut și în 1951 (cu rizibilul poem "Lazăr de la Rusca") și în 1952 (cu și mai rizibilul "Minerii din Maramureș"), Baranga, în 1952 și 1954, V. Em. Galan în 1952 și 1955, Davidoglu și Jebeleanu, în 1952 și 1954. Printre "creațiile" premiate nu se găsesc, de sămânță, și texte probând oarece valoare doar scriitorii în cauză n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unei limbi... inexistente. Întreaga înjghebare statală actuală obligă Chișinăul să recurgă la subterfugiul "limbii moldovenești", altfel, argumentele statalității s-ar subția cu totul (semnificativ este faptul că, din "dicționar", lipsesc cuvintele "Basarabia" și "basarabeni"). Cât privește construcția științifică: apare ca rizibilă și de doi bani. Cum altfel să califici un "dicționar" din care lipsesc cuvinte esențiale (floare, ochi, mână, creer, minte etc. etc.) iar altele primesc explicații derivate aiuritoare, de tipul "inimă" = măduva unui trunchi, chinga fierăstrăului, "cinste"= băutură, vin, rachiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
intereselor națiunii ungare (...naționalist, adică). Toate cele de mai sus pot funcționa în cazul Petöfi, dar devin culpe când este vorba de Eminescu, declarat de unii conaționali ai săi "antidemocrat, nul, reacționar, fără lecturi, violent, incorect politic, proto-legionar, complet demodat, rizibil" și nici într-un caz "poet național", fiindcă, odată cu intrarea în Europa, am ieșit de sub zodia naționalismului, care... nu-i profund (!) Pour la bonne bouche, îmi imaginez cu câtă fericită înverșunare s-ar arunca alde Cernăianu asupra ultimului episod din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
onomastic...”3 Exotismul este nota definitorie și a liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase „o mică liră și filantropică și revoluționară”4; Baronzi făcuse dovada „unei modernități destul de curajoase”5 prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era „un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
scrie „batjocorând“ și-și indică sursa de inspirație în moravurile lumii contemporane: „Eu de fire / ș-omenire / ca să râz nu voi nicicum, / decât fleacuri / și năravuri / cele răle de acum.“ Privirea autorilor de comedii este atrasă cu precădere de efectele rizibile ale adaptărilor superficiale, născute din conformism mecanic sau din tendința de parvenire. Deși, în mai toate piesele, acțiunea gravitează în jurul problemei matrimoniale, conflictul esențial nu este cel generat de întrebarea „Cu cine mărităm fata?“, ci e conflictul dintre generații și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lui Foucault și Derrida, nu articulați o sudalmă, ci vă lăsați purtat de discurs, de o subiectivitate golită de sens și că, prin gura dumneavoastră, ia naștere un enunț critic în sensul social, și nu unul mic burghez, ridicol și rizibil, indus de corporații și consum, pur individual, pragmatic, deci obscen. Deși ar putea părea că infamul termen face referire la o realitate astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu. Or, pentru cârcotașii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fără comentarii, câteva date clare și usturătoare despre corupția și nepotismul din ograda domnului Gheorghe Nichita, încă primar al Iașului (forțat vineri, 12 februarie, la ora 11, să ofere explicații la Antena 3). Deși reacțiile comentatorilor din mass-media au fost rizibile, jurnaliștii concentrându-se incorect pe detalii legate de viața particulară a doamnei Schrotter (ispășite legal și reabilitate ori pe zvonuri difuzate de mașina securistă de dezinformare și maculare din slujba "agentului Mihăiță"), precum și pe presupusele frustări și interese ale soțului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nimic de-a face cu erosul gitan, hispanic, care este unul pasional). Așa cum cartierele de periferie ale marilor orașe au devenit niște mahalale, tot astfel sentimentele tari s-au mahalagizat, fiind urlate și scuipate în public, în versuri penibile și rizibile. Iubirea ori dragostea s-a preschimbat în amor și sex, fiind verbalizată în mod trivial și ieftin. Mahalaua a pătruns în suflete, întrucât mahalaua concretă, spațială, a provocat nașterea unei mahalale sentimentale. Impurificarea, superficialitatea, vulgaritatea au coagulat într-o formă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Sibiu.“, a spus ministrul publicului din Sibiu. Vom reveni în numărul viitor cu acest subiect. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: O vorbă revoluționară Lucian Dan Teodorovici Despre Guvernul Năstase sțau putut spune multe lucruri, mai puțin unul: că ar fi fost rizibil. Deși nuți lipseau inamicii politici, deși poveștile despre corupție (spun povești pentru că în stadiul acesta au rămas, din păcate) se țeseau cu ardoare în jurul lui, Guvernul Năstase șița „rezolvat“ problemele în tăcere, indiferent la acea minusculă parte din presă care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și oameni pe care le descompune profanator pentru a le conferi apoi un sens generalizator (necesar alegoriei), prin recompunerea cu ajutorul nenumăratelor sentenții și cugetări. Cantemir se delectează deformând cu precădere în latura negativă a urâtului augumentat până la a deveni monstruos, rizibil sau/și înspăimântător. Grotescul implicat în deformarea aberantă este dublu: . Realul capătă la Cantemir fiorul fantasticului, iar grotescul se manifestă simultan ca o negare a frumosului și ca o jinduire după frumos. Urâtul se convertește mereu în sublim și, din
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
inedit pentru filmare. LV. Citești ce spun criticii despre opera ta? Te interesează părerile lor? Dacă da, ce fel de critică preferi? TM. Nu mă interesează să citesc critică, iar ceea ce s-a scris despre mine e în mare parte rizibil, dar critica literară de valoare cred că trebuie să fie la fel de creatoare ca romanul, și în același timp fidelă textului pe care îl analizează. Tot așa cum nu are rost nici să scrii romane dacă nu reflecți fidel natura umană. 22
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nomenclatural, topografic și onomastic..." Exotismul este nota definitorie și a liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase "o mică liră și filantropică și revoluționară" ; Baronzi făcuse dovada "unei modernități destul de curajoase" prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era "un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
să facă front comun în jurul ideilor sale. Cumplită eroare psihologică din partea unui autor de universuri abisale. Reîntoarcerea în țară a surprins în egală măsură. Și a trezit multe și grele suspiciuni. Explicațiile pe care le dă azi dl Breban sunt rizibile. Simplu - acasă l-a adus foamea. Deși autor interesant, editurile occidentale nu s-au bătut pe cărțile sale. Nu o fac nici acum, când dl Breban a devenit, cu adevărat, un scriitor important. Afirmațiile de felul: „după ce m-am întors
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere literar, infantilă și rizibilă, comparată cu versul poetului de la Mălini. Adevărul este că omenirea a fost întotdeauna la dispoziția fenomenelor naturii: vânt, ploaie, ninsoare, căldură, tornade, tsunami, inundați, cutremure, erupții ș.a.m.d. Suntem niște efemeride neputincioase: "Muști de-o zi pe-o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cititorul "cere oglindirea vieții largi, pline, a vieții adevărate, în lupta pentru mai bine, pentru socialism" ( Ne scriu cititorii, "Flacăra", 1948, nr. 37, p. 12). Atașamentul față de cauza poporului e preferabil evazionismului scriitorului nealiniat politic. Chiar dacă realizările sînt în limita rizibilului, dacă sînt în slujba și conform îndrumărilor Partidului, "cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă". Frază continuată de G. Călinescu și printr-o declarație pro domo: "Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe care ploaia parcă îl face și mai intens, mai puternic. VITALIE CIOBANU: Corrine are mult umor și un fel de a-și pune o mină serioasă, vorbind despre lucruri rizibile, ceea ce sporește comicul întregii situații. Ca atunci când îi caracterizează pe unii colegi de-ai noștri - Nicola Lecca, de exemplu, „băiatul mamei”, din Sardinia, sau Anastasis, grecul arogant, „balonul umflat”. Pe scurt: o femeie adorabilă. Îi spun că poate venim să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neputința, dezorietarea, lipsa de minimă coeziune, incapacitatea de organizare. (Toate acele „întâlniri prin parcuri” ale unor foști complici, de altfel, ai dictatorului, ca și unele, criptice, „demersuri” ale unor inși, foști aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile!...Ă Cred însă că violența, singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu adevărat națională, de „maturizare civică și politică” a românilor, de pierdere a acelei naive credințe într-un „drăguț de împărat”! Revoluțiile încep, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost câteva sute de miliarde de crime care au rămas cu autor necunoscut, au fost trecute în contul sorții. În acest caz poetul (păstrăm numele acesta generic, deocamdată, până la încheierea cercetărilor!) disimulează din generație în generație, prin niște coduri destul de rizibile de altfel, ca să nu fie descoperit. Scriind sau spunând poezie, provoacă rana prin care se scurge tot sângele! Dacă e așa, s-a demascat! Înhățați-l! Poezia mai este lupta lui Iacov cu Îngerul...! Dar care din cei doi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]