412 matches
-
Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta îi spuse repede ceva în olandeză, ceea ce păru să-l calmeze pe roșcovan. — Să-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că e foarte mare cerere în Europa, în special în Finlanda și în Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la garaj, c-ar fura benzină. Ori, că-n timp ce-o regula (enervîndu-l totodată că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
învinețea. Ierburile opărite în vipiile verii se măcinau. Din cerul leșiatic cădea câte un stol de brabeti, împrăștiindu-se pe pământul tare. Nu mai soseau nici căruțele. În noiembrie, toată frumusețea aceea pălită se despuia. Maidanul își schimba culoarea. Scoarța roșcovană căpăta o dungă cum e fierul care străbătea burta de buruieni uscate. Lumina albicioasă a soarelui abia sticlea. - Vine bălana... u spunea nevestei. Îl dureau genunchii, și ăsta era semnul lui. Privea norii. Șeile lor albe se târau spre apus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vedea bine, toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să se uite la mistrii. Ce să le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți din iarnă, oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră să iscălească, dacă știau. 330 - Ai de dat atâta... zicea roșcovanul. Dacă nu aduci banii într-o săptămână, venim de-ți cărăm lucrurile din casă! De unde să aibă? Că nu mai câștigau nimic. Ziceau: - Poate o să ne luați pielea! Că aia a mai rămas de luat! * - Nu știm. Noi asta avem
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le luați înapoi, spunea roșcovanul. Muierile blestemau înjur, căzând în genunchi: - Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în cer, care le vede pe toate! Nu v-ar mai muri mulți înainte! - Păi dar! sărise de alături nea Fane cu gura lui păcătoasă. Săracu Dumnezeu, nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
conac îl are în prim plan pe un tânăr care are misiunea de la tatăl său, arendaș, să plătească cincizeci de galbeni, câștigul datorat boierului, care se întâlnește în drum cu diavolul, întrupat într-un călăreț, cu înfățișare de negustor: ,,un roșcovan grăsuliu, cu fața vioaie; cârn și pisturiu; dar om plăcut la înfățișare și tovarăș glumeț; numai atâta că e șașiu, și când se uită în ochii tânărului, îi face așa ca o amețeală, cu un fel de durere la apropietura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
numai parțială, pentru că inginerul își afirmă o "conștiință" a propriei "fericiri" (situația 3) pe care "omul din carte" n-ar fi avut-o neapărat. Pe de altă parte, scriitorul nu-și recunoaște "dublul" nici după înfățișare (un om "scund, spătos, roșcovan"), nici după nume (Anton Klentze). Numai porecla ("Bizu") pare a-i spune ceva, astfel că, rostit în mod repetat, cuvântul îl teleportează în trecutul propriei copilării retrăite parcă "într-o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui copil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dar gândurile-i erau tot aiurea. - Îți lăsăm noi una. Hei, Nichifore! Mihu se uită în direcția în care strigase ofițerul și de abia acum văzu ambulanța cenușiu - verzuie cu cruce mare roșie întrun cerc mare alb. Un flăcău voinic, roșcovan și transpirat, îi aduse o lopată mică Linemann și zise cu glas gros: - Nici nu trebuie să mai sapi, groapa, o ai gata făcută de bombă, rămâne doar să-i pui acolo și să tragi țărâna pe deasupra. Ambulanța greoaie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Românească. Astfel, în lipsa unei fotografii sau imagini grafice reproduse prin alte mijloace utilizate în epocă, chipurile celor doi drumeți prezentau următoarele semnalmente: soțul, Mihalic, în vârstă de 52 de ani (prin urmare, născut în anul 1802), era înalt, avea fața roșcovană, ochii căprui, părul, sprâncenele și mustața cărunte, gura și nasul în dimensiuni potrivite, nu purta barbă, în schimb avea favoriți în aceeași nuanță cu restul podoabei capilare și purta îmbrăcăminte "evropeană", fără a prezenta alte semne particulare. În privința soției, Agnes
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
legată de un fir de ață pe tavanul peșterii. Piatra se Învârtea vertiginos la lumina unui opaiț.” Știința magică le era predată până la vârsta de douăzeci de ani de arhedemonul Uniilă. La Înfățișare Solomonarii aduc a uriași sălbatici, cu chica roșcovană, ochii bulcucați, trupul păros, „cozi de pene la subțioară și noada terminată printr-o codiță”. În tradiția românească inițierea Solomonarului este un act obligatoriu, acesta fiind singurul personaj din folclorul mitic la care actul inițierii este În mod expres menționat
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă. Întâi am văzut o barbă mare, roșcovană, sub o frunte înaltă, inteligentă și încă un om. Aveam puse trei scule la crap și mi-am zis: lasă-i să treacă, în deltă nu trebuie să te superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i rău, dimpotrivă, îmbogățește peisajul. Și cine credeți că era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a scos o sticlă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
S-a uitat lung la mine, apoi mi-a spus, puțin dezamăgit: - Și tu numești asta frumusețe?Iubitule, pentru tine n-o fi, dar pentru un împătimit ca mine, da. Apoi a plecat, cu lipovanul acela cu barba mare și roșcovană și cu acordeonul lui vrăjit. A fost ultima oară când l-am mai văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Puterea Germană“, și când a ieșit de la mititica frăția a fost acolo ca să aibă grijă de el. După o vreme, l-au pus să facă prima trebușoară. Nu știu ce anume. Acum vine Însă partea interesantă, Herr Gunther. Șeful „Puterii Germane“, Dieter Roșcovanul, a pus acum un contract pe capu’ lui Mutschmann, care e de negăsit. Umblă vorba că Mutschmann l-ar fi trădat. — Zici că Mutschmann era profesionist. — Unu’ dintre cei mai buni. Crezi că din portofoliul lui făcea parte și crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
profesionist. — Unu’ dintre cei mai buni. Crezi că din portofoliul lui făcea parte și crima? — Păi, deh, zise Neumann, nu-l cunosc personal, dar din ce-am auzit e un maestru. Nu pare să fie genul lui. — Dar de Dieter Roșcovanul ăsta ce știi? — E un nenorocit afurisit. Ar omorî un om la fel de ușor cum altcineva se scobește În nas. — Unde dau de el? — N-o să-i spuneți că eu v-am zis, nu-i așa, Herr Gunther? Nici dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu degetul un bărbat care stătea În picioare la numai câțiva metri mai Încolo: Dacă pe el Îl căutați, uitați-l acolo. I-am mulțumit, am parcat mașina și ne-am dat jos. Șeful de echipă era un bărbat Îndesat, roșcovan la față, de Înălțime medie, cu o burtă mai mare decât a unei femei În ultima lună de sarcină: Îi atârna peste pantaloni ca rucsacul unui alpinist. S-a Întors cu fața la noi când ne-am apropiat și, aproape ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mers să stea la Tillessen. M-am dus să-l văd și el mi-a spus că frăția avea de gând să-i aranjeze primul furt. În aceeași seară când m-am văzut cu el, și-au făcut apariția Dieter Roșcovanul și vreo doi dintre băieții lui. El conduce, mai mult sau mai puțin, frăția, Înțelegi. Îl aveau cu el pe tipu’ ăsta mai În vârstă și au Început să-l lucreze zdravăn În sala de mese. Am stat În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
profesionist. Nu-i sunt pe plac violența, balamucul, Înțelegi. Și Îi place să lucreze pe Îndelete, În legea lui. Nu să meargă așa, din senin, să facă o treabă fără să pună la punct un plan adevărat. — Seiful ăsta... Dieter Roșcovanul a aflat de el de la bărbatul din sufragerie, bărbatul pe care l-au bătut măr? Bock aprobă din cap. — Ce s-a Întâmplat după aceea? — Am decis că nu voiam să am nimic de-a face cu toată povestea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Bock ridică din umeri: — Vreo cincizeci de mărci. Văzu expresia de uimire de pe chipul meu, căci era mai puțin decât bănuisem și mă Întrebă: — Nu e mult, nu-i așa? — Și atunci care-i treaba? De ce spargi capete pentru Dieter Roșcovanul? — Cine zice că fac asta? — Ai fost Închis pentru că ai bătut greviști, nu? — A fost o greșeală. Aveam nevoie de bani. Cine a plătit pentru asta? — Red. — Și lui ce-i ieșea la asta? — Bani, ca și mie. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aici În loc să merg cu ea Într-unul dintre cluburile care-mi erau mai familiare, ca Johnny’s sau Potcoava de Aur. Apoi mi-am adus aminte că Neumann Îmi spusese că Germania Roof era unul dintre locurile frecventate de Dieter Roșcovanul, așa că atunci când Inge s-a dus la toaletă l-am chemat pe chelner la masa noastră și i-am dat o bancnotă de cinci mărci, spunându-i: — Asta Îmi asigură niște răspunsuri la două Întrebări simple, corect? El ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
masa noastră și i-am dat o bancnotă de cinci mărci, spunându-i: — Asta Îmi asigură niște răspunsuri la două Întrebări simple, corect? El ridică din umeri și băgă banii În buzunar. — Dieter Helfferrich e aici În seara asta? — Dieter Roșcovanul? — Mai sunt și alte culori? Nu s-a prins el de poantă, așa că am lăsat-o moartă. Păru foarte gânditor pentru o clipă, ca și cum s-ar fi Întrebat dacă șeful frăției „Puterea Germană“ avea sau nu să se supere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un semn din cap, peste umăr, În direcția barului: — Stă În separeul cel mai Îndepărtat de orchestră. Începu să strângă niște sticle goale de pe masă și, coborându-și glasul, adăugă: — Nu e bine să pui prea multe Întrebări despre Dieter Roșcovanul. Și asta ți-o spun gratis. — O singură Întrebare mai am: cu ce-și alimentează beregata de obicei? Chelnerul, care avea Înfățișare de homosexual, mă privi cu compătimire, de parcă nici nu era nevoie ca o astfel de Întrebare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]