1,284 matches
-
amurgul cuprinse întinderile și pe la ferestre luceau lumini artificiale. Pe bolta cerească strălucea luceafărul, apoi rând pe rând steluțele își aprinseră felinarele. Pe străzile Bucureștiului era forfotă. Umbrele nopții cădeau lent peste capitala României, iar la răsărit se ivea roata roșiatică a lunii învăluită într-o oarecare tristețe ca urmare a unui halău care o înconjura cu reflexe ciudate. Aștrii cerului aveau ceva straniu în strălucirea lor. La miezul nopții cerul se înroși subit, de parcă ar fi luat foc, iar în
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
lumea Iuțman, poate din cauza numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huțulilor. Prea arătos nu era acest uncheș, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse și mai mult statura, și devenise gârbovit, iar pe față îi crescu un neg roșiatic, păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre apus, soarele, printre nouri, își arunca ultimele raze roșietice peste cimitirul Bellu. .Ajunși pe aleea înmormqntării, au pus sicriul jos, și după o scurtă slujbă, ă vorbit doctorul Neagoe, unul dintre foștii prieteni de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
pe podeaua de pământ. Sunanda și Lasantha ne sunt ghizi de nădejde, cunosc drumul și ne anunță din timp, ba că pe partea dreaptă vom vedea o mică fabrică ce pregătește scândură de palmier, lemn de esență tare de culoare roșiatică, ba că,pe partea stângă vom vedea un copac care are frunzele roșii în partea dinspre soare. Nu lipsesc nici informațiile spuse, așa, ca la ora de geografie, că doar tocmai am trecut pe lângă Kelemy, cel de-al doilea fluviul
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
acolo și, mai mult de-atât, tatamare adusese un cățeluș care mă aștepta, dar mă copleșea tristețea că nu vin și părinții mei. Acea simțire, de dulce-amar, m-a însoțit toată viața în călătoriile mele. Apusul învăluia tot. Priveam câmpurile roșiatice date de razele de foc ale soarelui care încă își mai făcea, timid, simțită prezența. Pomii fugeau, stâlpii se luau și ei la întrecere, iar eu priveam fascinată acest dans. Glasurile celor din autobuz veneau în valuri, când mici, line
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
de câte o flacără de veghe. Ajunse în locul unde Burnesha avea camera răscrucilor. Intră, luă sabia de pe piedestalul din mijlocul încăperii și ținând-o la piept, cu o mână, strigă ușor: -Tăticule! Nu a fost nevoie să repete, pereții deveniră roșiatici și unul dintre ei hârâi prelung, deschizând o ușă spre o altă cameră. Talestri lăsă sabia din mână și, ținând vulturul în cealaltă, intră pe ușa care se deschise. Acolo, la o masă supradimensionată, stătea o ființă care putea speria
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
se strecura prin fereastra întredeschisă. Toamna își trimitea aromele culturilor bogate, care împânzeau împrejurimile amazoanelor. Regina se ridică din pat și se apropie de oglinda rotundă și imensă din celălalt capăt al dormitorului. Părul răvășit parcă nu mai avea culoarea roșiatică de altădată. Cearcănele păreau, în fiecare dimineață, tot mai adânci. Diossippe se privi atent. Pe vremuri își adora fiecare trăsătură a corpului, fiecare linie, fiecare curbură, fiecare fir de păr... Din orice unghi s-ar fi privit, era frumoasă. Acum
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
păstrând în suflete un puternic sentiment patriotic. Tatăl meu administra extracția sării, inspecta extracția aurului de la Roșia montană - o localitate minieră situată în Valea Roșiei, străbătută de râul Roșia bogat în minerale, în special fier care îi dădea o nuanță roșiatică. Localitatea avea o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de istoricul grec Herodot, de eruditul imperiului roman Plinius cel Bătrân, de istoricul roman Titus Liviu, și era una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
adâncul mării. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat spre orizont, cerul la îngemănarea cu luciul apei ca o îmbrățișare tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc care creștea secundă cu secundă, tot mai mare tot mai portocaliu. A ajuns curând cât roata unui car și dintr-
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
singur punct metafora și-un gând împarți desparți aduni și scazi curgând fluidul vântul latră scurt pe-o algă tu cuțitul îl așezi continui în iubire să creezi... te cred ești un sărut uitat în asfințit cu chip din norii roșietici din iubit te stingi aprinzi revii curat în cântecul de lebădă uitat Referință Bibliografică: Gând de dimineață 27 august 2013 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
GÂND DE DIMINEAŢĂ 27 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364937_a_366266]
-
corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lățoase, luptători de elită, ce suflau și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
curg în eternitate cum curge timpul în infinit, bucuriile rămân în urmă să le secere Pan cum secerau țăranii grâul pe ogoarele fără de sfârșit ale câmpiei, poezia urcă pe cărările munților într-o metafizică neînțeleasă, amurgul divinizat cade-n apusuri roșietice, lumi în filigrană se strecoară prin razele de lună și sunete de orgi fantastice cad peste tăcerile mele ca și frunza foșnind care zboră cu vântul pe la ureche, mă plimb prin țara cu nume de doină și de basm, sfinte
PRIMĂVARA-N ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350516_a_351845]
-
pentru modul în care mentalitatea creștină primară își reprezenta frumusețea Domnului; pe Acesta îL vedea ca fiind de statură înaltă, simetrică, cu figura frumoasă, curată, rumenă, nasul și gura trasate perfect, ochi albaștrii și luminoși, privire nobilă, barbă deasă și roșiatică. Întreaga Sa față era grațioasă și degaja energie, iar cuvântul Său era grav și maiestuos, iar întregul Său trup era simetric și frumos” Din Sfânta Tradiție se păstrează o scrisoare, considerată apocrifă, a lui Publius Lentulus - guvernatorul Iudeii înaintea lui
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
pentru modul în care mentalitatea creștină primară își reprezenta frumusețea Domnului; pe Acesta îL vedea ca fiind de statură înaltă, simetrică, cu figura frumoasă, curată, rumenă, nasul și gura trasate perfect, ochi albaștrii și luminoși, privire nobilă, barbă deasă și roșiatică. Întreaga Sa față era grațioasă și degaja energie, iar cuvântul Său era grav și maiestuos, iar întregul Său trup era simetric și frumos” [53] . Este semnificativ faptul că în marea majoritate a icoanelor și a portretelor Sale, Iisus Hristos apare
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
noroc, este plecat. Îi mulțumim celui prezent pentru bunăvoința de a ne însoți, eu nu știu engleza, doar Klaus o vorbește puțin, așa că nu prea poate să îmi fie de folos. Pornim pe aleea din dreapta noastră, acoperită cu mici pietricele roșiatice, le simt înfingându-se parcă în creier, mă întreb din nou cum pot avea talpa așa sensibilă, dar suport fără să mă plâng, încerc să-mi păcălesc mintea imaginându-mi că pășesc pe cel mai fin nisip cu putință. Abia de
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
pielea. gândurile îmi fug spre trecut când alunecam, copil năzdrăvan, spre moartea albă a muntelui Omu. nu m-a lăsat să plec departe... tata nu m-a lăsat. mi-a prins mai întâi o mână plină de pământ și zgârieturi roșietice. a apucat și mâna cealaltă. zăpada mă înghițea flămândă. uitasem frica. priveam ochii albaștri ai tatei. știam că voi ajunge iar la pieptul lui... mă întorc în prezent. pe stradă e întuneric. stau ghemuită ca un copil în liniștea gata
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
gâtului și pieptului, aducându-le aminte că au un motan ori de câte ori îl aveau în față, doar purta inscripționat pe frunte însemnul majestuos M, făcându-le să se considere avute datorită imenșilor ochi de chihlimbar genați de două șiruri de cili roșiatici... Poate era mai confortabilă pentru fată omisiunea?! Poate, spre norocul ei orb, nu reiterase amintirea trecerii lui Fiuliță, zis și Bubastru ori Blănosu’. Pentru el avusese o altă soluție mamă-sa... Geluței îi plăcuse ideea surogatului pentru rudele pierdute și
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
rock cried ouț, I ain't gonna hide you guy All along dem day I said, rock, what's a matter with you rock? Încă un pas și se sprijini cu grijă în partea stângă a băncii îmbrăcată în piele roșiatica. Nu urmări înfățișarea tânărului, dar îi salută cu stima, privind tabloul. „Discuta nimicuri.”, spuse studentul, într-o aparentă conversație începută anterior. „De câte ori îi privesc, mă amestec în vorbele lor, incercand sa ii întreb cum se sfârșește.” Carl își imagina aerul
FRACTALI IN TIMP de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352227_a_353556]
-
Țină! -La revedere Constantine! răspunse Țină din bucătărie. L-am condus până în fața blocului. Ne-am despărțit strangandu-ne mâinile. Constantin cu mersul lui, precum mergea Chaplin, se grăbea spre stația de troleu. Cerul mai păstra doar o dunga subțire roșiatica la apus. Noaptea cuprindea orașul cu plapuma ei pufoasa. M-am întors în apartament. Țină mă aștepta cu cină în bucătărie. După ce am mâncat m-am retras în camera mea ce ține loc de birou. M-am așeza la calculator
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
Capitolul V /1 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI După aproape două săptămâni din prima lună de toamnă, capitala a început să-și schimbe aspectul puțin câte puțin. Pe alei cădeau frecvent frunze veștejite și parcurile și-au modificat coloritul. Ruginiul, galbenul și roșiaticul erau la mare preț. Vântul ușor, mai ales pe timpul serii și al nopții, aduna cu râvnă frunzișul prin toate locurile adăpostite. Oameni de toate vârstele și perechi de tineri îndrăgostiți, în majoritate liceeni și studenți veniți din provincie să-și
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
șoseaua trudește din greu spre vârful muntelui, în partea dreaptă se deschidea ca un evantai de lumină și culoare o priveliște admirabilă, cu munți din a căror îmbrățișare se năștea, unde și unde, câte-un sătuc marcat doar de acoperișurile roșiatice și pereții albi ca laptele ai caselor. La un moment dat am zărit Lefkara, așezată pe coasta muntelui, cu străzile dăltuite în rocile calcaroase și o arhitectură greu de uitat. Privind-o de la câțiva kilometri, de pe șoseaua tăiată și ea
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
fost distruse în timpul evenimentelor sângeroase de aici... Fațade din piatră cu puține deschideri și cu cele existente bine protejate cu obloane din lemn, curți interioare în jurul cărora sunt dispuse camerele la nivelul solului stâncos, cu acoperișuri din țiglă din lut roșiatic, toate dau o notă arhitecturală distinctă acestor construcții ridicate până în secolul al XIX-lea. În schimb, după 1878, sub administrația Coroanei britanice Lefkara a cunoscut o perioadă de evoluție care a început să schimbe în bine destinele localnicilor. Casele aparținând
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
lăcaș, pentru că nu găsisem nici un ghid local în limba engleză, toate pliantele erau numai în limba greacă. Creștinătatea „respiră” prin fiecare ungher al Lefkarei Arhitectura clădirilor din Lefkara încântă ochiul vizitatorului, nu sunt înalte, cu acoperișuri din țiglă de lut roșiatică, toate placate sau dublate cu piatră de culoarea nisipului auriu, cu obloane din lemn natur, lăcuit sau vopsit în culori asemenea pietrei sau asortabile cu aceasta, ornamentate cu flori de toate felurile care zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
pentru adulți, respectiv 4 € cu reducere). Corpul de clădire, unde sunt cazată, se află chiar lângă un canal. La capătul opus este un zid vechi, înalt cam cât două etaje de bloc (ceea ce îmi blochează câmpul vizual), cu cărămida roasă, roșiatică și poalele impregnate cu verdele putred al algelor. Până la jumătatea lui este îmbrăcat și cu o plantă agățătoare, deasă, de culoare verde tomnatic. Un fel de protecție antisolară. Și, desigur, nu poate fi uitat fondul muzical natural. La primele ore
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
ei pe harta comunei a fost cea mai frumoasă și regret după ea. Am ajuns prin străinătăți unde am trăit șapte ani. Și aici gândul tot la grădinărit. Pământul în statul în care sunt stabiliți copiii mei, are o culoare roșiatica, este cam sărăcăcios parcă ar fi bauxita de Dobrești. Dar prin stăruința omenească și putere dumnezeiasca și acest pământ poate fi amiliorat pentru a deveni roditor. Proverbul spune că nu este pământ rău ci numai lucrător nepriceput. La casa copiilor
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]