272 matches
-
încetinirii cu care gospodărea dependințele, vastele apartamente triplex, cu confort sporit pentru că trebuie să o recunoaștem îi cam plăcea somnul și zeama din ciorchini... O coropișniță urmărită de INTERPOLUL Dunării și a toți afluenții ei, abia scăpată de învăluirea unor roșioare, împinsă de la spate de un AVAT, vânător de recompense, gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de milimetri adâncime, încă buimăcită de dispariția bruscă a alaiului acvatic urmat de retragerea brațelor de apă de pe câmp, în slujba firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
banii ? — Destul de bine, răspunde Jack grav. Mama Îl privește o clipă, apoi Începe brusc să caute În coșul de picnic, din care scoate altă quiche Sainsbury, Încă În cutia ei. — Uite, ia asta, spune, Întinzându-i-o. Și ia niște roșioare. Nu strică. Să fie acolo. A, nu, spune Jack imediat. Serios, nu pot să... — Te rog nu mă refuza. Insist ! — Sunteți extrem de amabilă. Jack Îi zâmbește cu căldură. — Vrei un sfat profesional gratis, Jack ? spune Kerry, luptându-se cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nici glasul grosolan și necultivat al directoarei nu putea să o strice. Dacă aș fi putut să scriu, aș fi vrut să scriu ca mama. Mai târziu am fost silit să constat că situația era într-adevăr așa: păstrăvii și roșioarele dispăruseră și nu se vor mai întoarce niciodată. Când eram copil, bunicul și cu mine puteam prinde vreo zece într-o oră. Ei veniseră când au început să se topească ghețarii din interior. Bunicul o știa. Se strecuraseră prin micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Doar în vise. Vise și nimic mai mult. O pată de neant în privirea mea. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Florina M-am îndrăgostit de-o floare, Cu petale roșioare, Sufletul, ea mi-a răpit, Cu blândețe m-a vrăjit! Când mă uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în coșuleț cu bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în fugă. Deodată, fetița zări un câmp de-un verde smarald înzestrat cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița Roșie se așeză pe iarba moale și începe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
i se păruse niciodată atât de tare. Aglaia avea dreptate. Și-ntr-adevăr, muierea nu se lăsase, umblase câteva săptămâni, se sfătuise cu niște rude de-ale ei și, în cele din urmă, dăduse într-o fundătură de mahala peste unul Marin Roșioară, cu fată de măritat. Cumetrele - că de la ele aflase - spuneau că omul avea casele lui și atelier. Cu stare, bătrân și serios. Era dogar și meșterea acasă, în curte, când 1-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și pe patul înalt, acoperit cu o cergă aspră, dormeau doi motani, care ridicară capetele, leneș, când auziră glasurile. Într-o sobă de tuci mocnea focul potolit. Lumina moale a odăii îți făcea somn. - Poftim, stai pe scaunul ăsta, zisese Roșioară și își puse mâinile pe genunchi, așteptând. Aglaia se așeză, își trase barizul mai bine pe frunte, îl potrivi și-o luă pe departe: - Da frumos mai e la dumneavoastră! Se cunoaște că sînteți oameni vrenici... - De, rosti dogarul mulțumit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spuse și despre el că e om cu avere, îi vorbi despre fiica sa, pe care o crescuse cu grijă, despre neamurile lui, oameni cu influență, unu și unu, meșteri toți ca și el. După ocolișuri, ajunseră și unde trebuia. Roșioară nu voia să se dea tot la început. Îi spuse să mai treacă pe la ei, să se mai vadă cu fata și, dacă Linei i-o plăcea, el i-o dă cu dragă inimă, că doar de măritat este, însă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi plăcuse chipul cîr-ciumarului și credea că în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca cu gândul că Stere avea prăvălie la groapa Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă. Nevasta lui Roșioară le aduse între timp câte o dulceață. Aglaia se așeză mai lângă Lina, o descusu cu vorbe mieroase și la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el. Tot muți îi găseau oamenii. Cîrciumaml își schimba numai locul, pe alt scaun, și tot în ochii ei se uita. Lina era altfel decât femeile pe care le cunoscuse. Cu acelea era ușor: puneai mâna, și gata! Fata lui Roșioară însă îl făcea să nu știe ce să mai spună. Abia schimbau o vorbă, două, și tăcerea se așternea între ei, apăsătoare. "Uite cum se prostește omul, își spunea, cum îți ia Dumnezeu glasul când îți place o muiere!" Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce căpătase. Nu fusese ușor, că meșterul chibzuise mult înainte de a se hotărî, ca orice om care văzuse destule în viața lui. Că și să-ți dai fata după oricine e lucru la îndemînă, totul e să și te gândești. Roșioară îl cumpărase pe negustor cu vorbe subțiri, umblase cu ' el, cântărise ce stofă are. Băiatul era dezghețat, băgăreț, la tribunal învîrtea grefierii pe degete, scosese la iuțeală actele, plătise în dreapta și-n stânga, cunoștea. Cu un plan -la cărat și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unul, o iei - și Dumnezeu să-ți ajute! Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dea o mână de ajutor. Stere asculta tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mulțumi pentru aplauze și reîncepu: - Onorată masă! Eu una știu: fiica aceasta, aici de față - și-o arătă pe Lina, care izbucni pe neașteptate în plâns de rușine - e născută din părinți onorabili! Cine nu-l cunoaște pe nea Marin Roșioară? Să îndrăznească cineva să spună o vorbă urâtă despre el! Este? - Este! strigară ceilalți în cor. Socrul plecă fericit capul lui alb. - ...nea Marin e mândria cartierului nostru! Noi știm cât a muncit și ce-a făcut, o luă nașul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată! Căci de la buric în jos, S-a văzut Tîrgu-Frumos! Și-n mijlocul târgului, Limba cocostârcului... Nașul o luase pe Lina de mijloc și-i șoptea glume deocheate. Roșioară bea, râzând de încurcătura ei. Cu o zi înainte, se gândea fata, ar fi umplut-o de sânge dacă ar fi auzit-o drăcuind și acum 3 lăsa pe străinul acela amețit de vin să-i povestească lucruri cu două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lângă ginere care ieșise între timp și asculta glumele mesenilor. Văzu urmele umede de pahare pe fețele de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul ca o leșie, zidurile casei, lămpile unsuroase care ardeau în pomi. Roșioară îi făcu semn lui Stere. Acesta se ridică și intrară în casă din nou. Soacra așeza rufele pe pat, le păturea una peste alta și ofta. Le dădu în primire mirelui. - Uite, maică: șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
foșnitoare. Bărbatul o întrebase: - Iți place? Asta o să fie casa noastră. Ce credeai? Ea își aruncase privirea peste liniile încîlcite și vorbele lui Stere o făcuseră să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau cu voce tare: . - Adaugă cuiele, tabla, dușumeaua, fierul... Roșioară se apropiase și o întrebase: - Pe tine te-a pus în acte? - Nu știu, el umblă singur, îi răspunse puțin nedumerită. Taică-său se întorsese tulburat lângă ceilalți. Spre seară rămăseseră numai între ai lor. Venise și maică-sa. Dogarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fac, să se cunoască cine a venit întîi aici, în Cuțarida! Jupânul meu îmi zicea: "Bă, lăcomește-te, da când e vorba să faci treabă pentru tine, fii larg la buzunar! Dă cu inima deschisă." - Eu te las, încheiase Marin Roșioară, mai sfătuiește-te și cu Lina, întreab-o și pe ea cum ai zis și, dacă ți-o spune la fel, du-te la tribunal și scrie-o în acte, să fiu cu inima împăcată! Stere mai aruncase: - Pe urmă, ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repezise la ea: - Spune! Tu nu vrei să fii în acte? Ea începuse să plângă speriată. - Spune, spune! o zgâlțâia și mă-sa de mână. Dacă nu erau vecinii pe aproape, Grigore și Aglaia lui, se omorau. - Hoțule! striga Marin Roșioară. Mi-ai furat zestrea fetii! Las', că te potrivesc eu! Parchetul te mănîncă! Se roșise tot și se repezise cu pumnii încleștați să-l lovească pe ginere. Și lui Stere i se urcase sângele la cap. Aglaia se băgase între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
legat de o familie, și oamenii .aceia pe care-i cunoscuse nu demult la petrecerea nunții lui, adunați acum din nou în jurul unuia de-ai lor, legați prin sânge, nu i se mai părură străini. Cu timpul -lau uitat pe Roșioară. Soacra venea mai rar pe la negustor. Lina îi dădea bani pe furiș, se duceau împreună la cimitir, aprindeau candela la capul meșterului, plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O chilie ș-o fântână, Fântână cu apă bună, Mers-o fete și neveste Mers-o și mândruța lui, Cu botele Ca florile, Cu mînile Ca rujile. 185 {EminescuOpVI 186} G. IRMOASE 137 Frunză verde sălcioară, Măriucă, Mărioară, Cu rochița roșioară, Cu polcuța foc și pară; Frunză verde fir de linte, Măriucă fără minte, Zi măni-ta să te mărite. - Însoară-te Dumneata Să văd ce poamă-i lua. De-i lua una ca mine Dumnezeu să-ți dee bine, Iar dac-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cer a sta, Stelele că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine să fericească Ci vine să putrezească. Creșteți flori și - mbobociți Că mie nu-mi trebuiți, Creșteți flori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suprafață aproape de barcă. Nick trase tare de-o vâslă ca să-ntoarcă barca și momeala care se răsucea departe-n spate să treacă prin zona În care-și căuta păstrăvul hrana. În clipa În care spinarea păstrăvului se ivi din apă, roșioarele țâșniră nebunește. Stropiră suprafața apei de parcă ar fi tras cineva cu mitraliera. Un alt păstrăv ieși la suprafață, hrănindu-se În partea cealaltă a bărcii. — Mănâncă, spuse Marjorie. — Da, dar nu mușcă. Nick Învârti barca, să treacă momeala pe la ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]