909 matches
-
greu de observat că parcursul vieții creștine, ce vizează devenirea spirituală a omului, contrastează teribil cu oferta de joc și divertisment a prezentului. Sfântul Ioan Scărarul prezintă, într-o bine cunoscută lucrarea a sa, drumul spiritualizării vieții, între coordonatele existenței robite de material și sensibil și lumina și bucuria vieții duhovnicești. Lucrarea "Scara" a Sfântului Ioan Scărarul prezintă scara hristificării vieții omenești, treptele pnevmatizării existenței, într-un excelent rezumat tactic și tehnic despre lupta duhovnicească împotriva ispitirilor lumii și a propriilor
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ LAS ROBIT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mă las robit de liniște-n odaie Și mă cufund de voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țărâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejurul meu se-nmoaie Intrând aievea în
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354824_a_356153]
-
nevoiți să emigreze sau chiar și-au pierdut viața, cum a fost cazul asasinatului neelucidat până astăzi al adoratului Federico García Lorca, muzica și dansul flamenco nu s-au potolit, ci mai degrabă s-au întețit, sfidând fatalitatea. Sărăciți și robiți de drepturi, spaniolii storși de vlagă, lipsiți de mijloacele de a viziona spectacolele flamenco de prin sălile cu pretenții, se adunau în masă prin arenele de lupte taurine, asisitând la legendare reprezentații de artă flamenco, îmbibate de obidă și năduf
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
greu de observat că parcursul vieții creștine, ce vizează devenirea spirituală a omului, contrastează teribil cu oferta de joc și divertisment a prezentului. Sfântul Ioan Scărarul prezintă, într-o bine cunoscută lucrarea a sa, drumul spiritualizării vieții, între coordonatele existenței robite de material și sensibil și lumina și bucuria vieții duhovnicești. Lucrarea "Scara" a Sfântului Ioan Scărarul prezintă scara hristificării vieții omenești, treptele pnevmatizării existenței, într-un excelent rezumat tactic și tehnic despre lupta duhovnicească împotriva ispitirilor lumii și a propriilor
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
cuvinte Pescărușii cerul pe aripi l-au luat Mutându-l unde se termină marea, Orașul a rămas pe înserat izolat Și Carul Mare și-a pierdut cărarea. Rătăcesc pe malul pustiit de întuneric În căutarea muzei ce nu vine, Gânduri robindu-mă homeric Sub pietrele lunii macină dorul de tine. Doar vapoarele uitând de univers Trag întunecata mare după ele, Eu stând pe-o stâncă de vers Plămădesc anfora din cuvinte și stele. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Anforă din cuvinte
ANFORĂ DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355043_a_356372]
-
pildă, ar reieși și alte negări ale sensului revoluției antibolșevice qua revoluție, cum că averile s-au supt din spolierea celor mulți de către cleptocrație puțină, iar ce megacotețe făru-n pom nici arhitect pe ogoare, ele cură doar din ce-au robit ai noștri-n DRO, la stăpâni mai generoși. Dacă e așa statistic că-n 1989 aveam pib de 1.790 de dolari și până-n 2010, ținând cont de rata inflației americane, nu l-am multiplicat decât de 2,4 ori
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
merite în domenii atât de diverse pe plan cultural, care au apreciat omul și opera sa, probează adevărul despre meritele Lui Mihai Sporiș. Exemplificăm cu un fragment din spusele prof. univ. dr Dinică Ciobotea: „Ca urmaș al celor care au robit ca să sporească averea moșnenilor din Loviște, sau ca reprezentant al ținutului vâlcean, bogat în ocne de sare, mine de aur, mânăstiri și tiparnițe vechi, Mihai Sporiș păstrează și duce cu demnitate povara moștenită de la bunii români ai acestei părți de
SCRIITORUL MIHAI SPORIŞ LA 60 ANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356799_a_358128]
-
considerăm a fi confortul. ” Dacă aș avea asta, dacă aș avea cealaltă...” spunem adesea. Și așa, fie nu mai cunoaștem nicio limită și ne dorim din ce in ce mai multe, pierzând bunul simț al limitei de confort, fie ne facem de bună voie robi muncii pentru a achiziționa acel ceva ce ne-ar putea garanta confortul, fie ne plafonam atingând confortul însuși. Confortul, prin urmare, nu este decât saltul spre moartea sufletului, o moarte ce nu ne lasă nici macar conștiința că odată am fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356835_a_358164]
-
considerăm a fi confortul. ” Dacă aș avea asta, dacă aș avea cealaltă...” spunem adesea. Și așa, fie nu mai cunoaștem nicio limită și ne dorim din ce in ce mai multe, pierzând bunul simț al limitei de confort, fie ne facem de bună voie robi muncii pentru a achiziționa acel ceva ce ne-ar putea garanta confortul, fie ne plafonam atingând confortul însuși. Confortul, prin urmare, nu este decât saltul spre moartea sufletului, o moarte ce nu ne lasă nici macar conștiința că odată am fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356835_a_358164]
-
completează trupul ei de nimfă. Iubirea ei mă seacă, însa este așa de dulce... Mă arunc în apele ei și dispar. Pur și simplu dispar, topit de valuri în sărutările ei. Iar atunci sunt pretutindeni în ea. În libertatea ei robită de iubire și de schimbare și de blestem. Nu crede niciodată că o cunoști cu-adevărat. Nu te va lăsa Dânsa. Nu vei știi totul despre ea...cum nu ai știut până acum nici că marea are și o voce
EL ... MAREA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357006_a_358335]
-
În lacrima lumii, se-aude durerea, Cu care se-adapă într-una tăcerea. Pieirea mai pune un pas peste noi Și tot mai adânc coborâm în noroi. Distrugem speranțe și gânduri tăcute. Am pus rațiunea să nu mai asculte. Și robi lăcomiei, de noi inventate, Clădim inutile și sumbre palate. Robiți de mașini și luxoase vacanțe, Mirajul din drog... privați de speranțe, Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia Și creștem cu grijă și-n tihnă robia. Orbiți de plăceri și de
ÎN LACRIMA LUMII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356548_a_357877]
-
într-una tăcerea. Pieirea mai pune un pas peste noi Și tot mai adânc coborâm în noroi. Distrugem speranțe și gânduri tăcute. Am pus rațiunea să nu mai asculte. Și robi lăcomiei, de noi inventate, Clădim inutile și sumbre palate. Robiți de mașini și luxoase vacanțe, Mirajul din drog... privați de speranțe, Urmăm neclintiți ce ne da lăcomia Și creștem cu grijă și-n tihnă robia. Orbiți de plăceri și de lucruri deșarte, Privirea din noi nu mai vede departe. Și
ÎN LACRIMA LUMII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356548_a_357877]
-
considerăm a fi confortul. ” Dacă aș avea asta, dacă aș avea cealaltă...” spunem adesea. Și așa, fie nu mai cunoaștem nicio limită și ne dorim din ce în ce mai multe, pierzând bunul simț al limitei de confort, fie ne facem de bună voie robi muncii pentru a achiziționa acel ceva ce ne-ar putea garanta confortul, fie ne plafonăm atingând confortul însuși. Confortul, prin urmare, nu este decât saltul spre moartea sufletului, o moarte ce nu ne lasă nici măcar conștiința că odată am fost
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
Cu oameni buni și dragi!. Și. . .mai doresc și tu să vrei, La Piatra Neamț, spre seară, Într-un amurg, cu pașii grei Și-un dor la inimioară, La Petricica să urcăm, Să contemplăm - Înaltul. . . Să încercăm, poate uităm, Cât am robit, la altul. . . Doresc, Ionică, să mai stăm, Ca doi bătrâni de vorbă Și un Cotnari să savurăm, Pe când tu, faci. . .o ciorbă. . . ,, Burgundili”, cum spuneai tu, Cu ,,detonantul BUSCH”, Pe lângă vinul românesc, E suc de rumeguș!. Astăzi, doresc prin ce
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
cu Frida și-o invitai prin pădurea Bucovului. Fata primi bucuroasă invitația mea, se-mbrăcă ușor cu o rochie de vară cu toate florile câmpului pe ea, voalată și decoltată, și plecarăm pe un colnic aproape de sat. Frumusețea ei mă robise, voiam să-i intru în grații și luasem la mine toate giuvaierurile să i le fac ei cadou. Mersesem într-un ochi de pădure pe malul apei, ne așezasem jos în iarba mare și acolo am îndrăznit să-i spun
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
mai la urmă în hăul fără fund îl va zvârli. Dar una-i omul ce se stinge când ceasul lui a fost oprit, un fenomen inevitabil pentru al vieții circuit, și alta mare grozăvie când vrea pe semeni să-i robească, ba chiar a fratelui viață o ia prin crimă mișelească. De-aceea, Cain cu fapta lui în cronici nu-i un fitecine - de-a pururi pentru om rămâne simbol al sceleratului, deși-n atâtea mii de ani de-abjecție înfloritoare
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovații Celor ce ne-au ucis strămoșii? De ce-au
ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356101_a_357430]
-
iar în fața lor era marea. Erau într-o situație extrem de grea, într-o poziție fără scăpare. Atunci au început protestele și strigătele lor către Moșe (Moise), acuzându-l că i-a adus la moarte în pustiu: mai bine să fim robi în Egipt decât să murim. După ce a căutat să-i liniștească, Moșe a cerut ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le-a înlesnit trecerea prin mijlocul mării, deschizându-le un drum uscat, apele mării retrăgându-se pe cele două laturi ale
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
aștepți oricât fără să-ți pierzi răbdarea,/ De rabzi să fii mințit, fără ca tu să minți,/ Sau când, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea/ Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;/ De poți visa, fără să te robești visării,/ De poți gândi, fără să faci din asta un țel,/ De poți să nu cazi pradă nicicând dezesperării,/ Succesul și dezastrul privindu-le la fel;/ De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,/ Răstălmăcit de oameni, ciuntit și
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CÂND IUBEȘTI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când iubești Când iubești, alergi robit cu sufletul, șuvoi de raze în despletire spre ființa care în adânc răsare pân’ la zâmbet, pân’ la contopire. Când iubești, îi sorbi ființa prin atingere, privire, nesătulă apropiere, prin îmbrățișarea așteptată ca o sărbătoare, necesară mângâiere. Când iubești, săruți
CÂND IUBEŞTI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370335_a_371664]
-
atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
țărm se năpustesc , Un cântec nou, divin, pământul cântă De trecere spre alt tărâm ceresc. E forfota în scoarță pământeasca Carbonul se transformă în cristal Și freamătă în carnea omenească Celulele, de trecere, de val. Ne doare lutul greu care robește, Apasă-n carne-atomii cei străbuni Ce ne-au ținut în limite terestre. Acum plecăm spre noi dimensiuni. Și totul se plătește cu durere, Zăvoarele ni se deschid cu greu, Măi suferim un timp sau o tăcere Pășind pe pragul către
ÎNTRE DIMENSIUNI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370614_a_371943]
-
o să fie!. Cei nesătui de bani, doresc Război, Cei necăjiți, muncesc cât doi, Vor cu puținul lor, copii să crească, În Pace și Credință strămoșească! . . . E-n miezul iernii și cu Maricica, Cu sufletu-nghețat de Dor și Of, Muncim ca robii toată ziulica, Răbdând jigniri și mofturi la un grof. Pustiu, sinistru și doar chipuri triste, Dărâmături ca după-un cataclism, Rar întâlnesc ființe optimiste, Mai mulți fățarnici și plini de cinism. . . Îngenunchez mereu, seară de seară, Șoptind: ,,O, Doamne, câte
E-N MIEZUL IERNII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369685_a_371014]
-
Bahna se apleacă asupra slovelor, semnate de Mariana Viky Vârtosu, Nina Elena Plopeanu și Mariana Rogoz-Stratulat declarându-și fără rezerve admirația pentru ceea ce înseamnă scrisul românesc înnobilat și de aceste prezențe vrâncene. Semnăturile distinselor creatoare sunt așezate în ordine alfabetică. Robit de un localism specific exercițiului de admirație față de doamnele de pe plaiurile mioritice, nu pot să nu remarc prezența a cel puțin patru nume pentru care diriguitorii culturii vrâncene ar trebui să-și scoată pălăria cu respectul cuvenit. Despre opera doamnei
PREZENŢE FEMININE ÎN SCRISUL ROMÂNESC”, SEMNAT DE MIOARA BAHNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362732_a_364061]