9,175 matches
-
pentru mine un supliciu! Nu știu cît face șase-ori nouă Nici dac-aș fi bătut cu biciu' De tine, mică și nervoasă, Că sînt atît de imbecil. Dar, iată! gîndului meu leneș, Pe care cu sfială ți-l Strecor sub rochia ușoară Și galbenă, nu-i este frică, Deși sîntem în plină stradă, Să te sărute pe pisică!!!
Iubitei ce-și purta pisica-n lesă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11649_a_12974]
-
în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale să alunece pe covorul de iută din bucătărie. Mi-aduc și acum aminte de foșnetul lui abia perceptibil, întocmai ca acela pe care îl scotea rochia de tafta verde a mamei. Și-o punea în fiecare an când se pregătea de revelion, sărutându-mă, înainte de a pleca, în pătuțul în care mă găsea ghemuit, cu genunchii la gură. Repetam seară de seară, asemeni personajelor de pe orologiile
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
să le speli într-un lighean le-ai scos. Oh, părul gras, cu rădăcina tare, Dat la culcare cu petrol lampant, Înfierbînta în el orice agrafă. Iar curul tău gigantic și vibrant, Cu bucile cum pernele și roșii, Purtat în rochii leoarcă de lături, Ți-l arătai, pe putini aplecată, Punînd cu-nțelepciune murături!!!
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să fug din oraș cu părul vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie de uși să învăț înjurături în toate limbile să-mi repar pantofii la cizmar să te aștept
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile mila din ochii ei ar putea hrăni un orfelinat întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
prin ușa întredeschisă fată-n casă la porția de tabac și cafea, la sticla cu vin de lîngă pat, ,gîrbov e timpul, ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui". doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață. 5 sîngele băiatului are gust de portocale amare. asta dacă-l ronțăi vărsat în zăpada pe care-o faci bulgăr în palmele fierbinți. cum ți s-a întîmplat pe treptele măcelăriei lui potszudek într-o zi
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
cu ochii au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descarcă dumnezeu mînia și scrii. despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
după ce iese din jupă în dreptul noptierei din lemn scump de laur, cînd poți s-o contempli și tu, ca toți membrii Lînei de Aur. ALCOOLINAIRE O damă,-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe umeri precum tunicile elene; o damă unduind alene ca lebăda, - pe cînd tu numeri minutele pîn-o să sune de miezul nopții și-al speranței; și e ca tricolorul Franței obrazul damei importune
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
tăia mai mult ar dispărea cu totul dacă aș tăia mai mult aș rămîne întotdeauna tînără ca o fotografie între neoane nu sînt eu singură și ce dacă nu sînt singura toate sînt cuminți doar eu mă apropii de foc rochia mea de plastic explodează apoi arde încet Tu esti Oana Sîrbu și eu tocesc noaptea la matematică și șah pentru tine. Tu esti Daniela Bucur, dintr-a VI - D și eu sar de la etajul doi, ca să mă vezi sîngerînd. Eu
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
aducând frigul și un alt trup s-a ridicat dintre noi și o altă pasăre de noapte s-a lovit de geam. * genunchii ei pluteau prin cameră. se așezau lângă el. "de ce n-ai zis nimic trebuia să zici ceva". rochia ridicându-se peste genunchi. așa nu mai plutește nimeni. lângă părul lui genunchii se fac mai negri. "o să-l păzim toată noaptea fără să facem zgomot. nu-l vom da nimănui". își așază mâna pe fruntea lui apoi își ia
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ochii lui" dadada am zis și ea a spus că o să punem iar crini și iar crinii vor atinge tavanul și în răcoarea unduitoare a lor iarăși liniștea și ne luăm în brațe și nici nu mai conta că avea rochia ruptă o vânătaie pe gât și urme de mâini în păr dadada eu îmi așez peste ochii lui mâinile și ochii lui ieșind de sub mâinile mele ca niște mușuroaie de cârtiță * vreau să-ți treci părul peste am zis și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face foarte aproape de mine și-și ridică mâna de lângă
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face foarte aproape de mine și-și ridică mâna de lângă corp și ajunge în părul meu mult mai târziu gura ei se deschide mult mai târziu zice o să fie bine
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
dus la pichet. Acolo aveau curent electric. Și au văzut-o, în fine, pe Ana-Cristina, li s-au bulbucat ochii ca la broaște, le-au căzut plombele, au înțeles pe cine arestaseră, ce minunăție, ce nebunie de femeie, ea, în rochia ei vaporoasă de vară sfâșiată în crengile de pe câmp și pătată de pământ negru și de ierburi, era și mai frumoasă decât de obicei, ochii săi de culoarea curmalei coapte luceau nefiresc exprimând nu teamă, ci indiferență sfidătoare, fie ce-
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
se vede înlocuită de știință, iar zborul omenesc rămâne mai ales în imaginația poeților și a inginerilor, specimene de visători încă destul de înrudite. Oricum însă, după apariția dirijabilului și a balonului Léonei Daré din Cișmigiu, cerul bucureștean al femeilor cu rochii lungi și al bărbaților cu pălării tari începe să fie accesibil ziua. Ceea ce este însă cu adevărat misterios și aparține unei alte lumi e cerul de noapte. Misterul se datorează în întregime Lunii. Ea a adunat toată poezia nopților omenirii
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Emil Brumaru Ai venit la mine ca un înger Cu aripile ascunse-n rochii Erai numai plîngeri și răsfrîngeri De lumină ce-mi orbeau lin ochii Te-am lăsat să umbli cu o cană Grea de apă-n mîinile-ți firave Să-mi pui gura ta cu dinți pe rană Să-mi rupi carnea întru
Cîntec pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11970_a_13295]
-
firave Să-mi pui gura ta cu dinți pe rană Să-mi rupi carnea întru chin și slavă Sufletul de soare să-mi apropii Atîrnîndu-l vraiște de-un sînger Ai venit la mine ca un înger Cu aripile crescute-n rochii Calde de matasă și umflate Sub dantela unde-i bunătate De cur macru-n două buci crăpate A plăcere și-a singurătate...
Cîntec pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11970_a_13295]
-
nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireasă, îmbrăcată în zăpezi. Poetul e legat și de tradiții, de „Colindătorii” - ce „Au pornit
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o rochie de mireasă, îmbrăcată în zăpezi. Poetul e legat și de tradiții, de „Colindătorii” - ce „Au pornit să bată-n poarta de vacuri părăginită / Creatori de lume nouă, înfrățiți prin rugăciune / Se închină la icoane cu credința-ntr-o minune” (Colindătorii
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
frumos, De supa aburindă, Ce m-aștepta mereu! Mi-e dor de tine mamă, Zacuscă să mai faci, Mâncăruri și conserve, Știai cum să le faci! Mi-e dor de tine mamă, Ileana te așteaptă, Să-mi faci câte o rochie, Sau câte-o fustă dreaptă! Mi-e dor de tine mamă, Să stau să povestim, Să-mi mai spui de bunica, Bunicul sau un unchi! Mi-e dor de tine mamă, Cum stai și-mi povesteai, De viața ta cea
MI-E DOR DE TINE MAMĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380727_a_382056]
-
și aduceri aminte, Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte, Ce de năzbâtii făceam,o Doamne! Cu inocentă și rele și bune. Și cea cu părul bălai și ochi de mărgean Mi-apare în minte că întâiași dată. În rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam, Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinăream. Mă așez pe o bancă în parc,lăcrimând uitându-mă în apropiere, Trece ceva,ca o părere,purtandu-si bereta în vânt. Și iarăși gândul mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
de plăceri și aduceri aminte,Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte,Ce de năzbâtii făceam,o Doamne!Cu inocentă și rele și bune.Si cea cu părul bălai și ochi de margeanMi-apare în minte că întâiași data.In rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam,Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinaream.Ma așez pe o bancă în parc,lacrimanduitandu-ma în apropiere,Trece ceva,ca o părere,purtandu-si bereta în vant.Si iarăși gândul mi-o ia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]