649 matches
-
termină. Bennie zăcea nemișcat, gâfâind. Heidi Îi luă pulsul. Era amețit, iar când realiză ce se Întâmplase, gemu și Îngână: —La naiba, Îmi pare rău, Îmi pare rău. Avea senzația că dezamăgise pe toată lumea. Acum știau. Heidi Îi aduse o rogojină pe care să stea, și deși era Încă supărat, Îl durea capul Îngrozitor și Îl cuprinse somnul. Cât despre Dwight, avea impresia că toți Îl Învinuiau că i-ar fi provocat criza lui Bennie. Evitau să Îl privească. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un șarpe sau i se prindea vreo lipitoare de picior. Lipitorile păreau să-l placă mai ales pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În ordinea gradului de divinitate. Zeii-gemeni În față de tot, iar bunica lor Între ei. Pată Neagră, vărul lui și alții stăteau pe vine pe rândul doi. Femeile și copiii veneau după ei, iar cei mutilați stăteau pe margine, așezați pe rogojini. Se apropia ora reluării nocturne a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Amărâții mei prieteni nu se mai uitaseră la emisiune de câteva zile bune, malaria le solicitase Întreaga atenție. Pată Neagră și bătrânele tribului le făcură semn că ar fi onorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Până atunci Însă se va fi făcut dimineață. Locul Fără Nume era acum o tabără veselă pentru vizitatorii săi. Răsuna de chiote și râsete de dimineața până seara. Americanii dansau În jurul televizorului. Cei din trib stăteau ceva mai reținuți, pe rogojinile lor, Întorcându-se să vadă fața cărui străin mai apare pe ecranul televizorului. Prietenii mei se simțeau ușurați acum că aflaseră că Walter nu-și găsise sfârșitul pe fundul prăpastiei. Era În spital, amnezic, din cauza unei lovituri la cap cauzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
carapacele lucioase a o sută de cărăbuși de smarald pe tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fie arse acum, În loc să fie găsite de dușmanii lor care să le folosească pentru a le trimite spiritele În Împărăția greșită sau În trupul unei persoane slabe. Prietenii mei au privit cum toate bunurile tribului erau aruncate În foc: rogojinile uzate și bețele cioplite, Împletiturile de ratan care le acoperiseră verandele sărăcăcioase atunci când ploua. Lui Bennie i-a părut rău să vadă sacrificat un vas de lemn cu gravuri. Vâlvătaia creștea din ce În ce mai Înaltă. —Doamne-Doamne, strigă Bootie În engleză acoperind vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a o reînsufleți sau de a o prinde ca pe niște mici particule de praf. Își recăpătaseră simțurile, cu toate acestea niciodată nu se simțiseră mai ireali. Lumina televizorului pâlpâi. S-au dus spre ea și s-au așezat pe rogojinile de ratan și pe scăunelele de bambus, așteptând știrile de dimineață din New York. Treptat, au Început să vorbească Între ei. Oare simțiseră mai devreme un extaz religios? Zăriseră limita de dinaintea morții? Probabil că ai putea simți la fel dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vânând capre? Prin intermediul Conștiinței Celorlalți puteam să văd unde se aflau. Exista un loc În junglă care se numește Altundeva, o nișă care desparte Viața de Moarte, și este mai Întunecos și mai adânc decât orice râpă. Stau Întinși pe rogojinile lor, așezați la rând și privesc coroanele copacilor de deasupra care ascund cerul. Când dispare soarele și nu se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dacă așa, cu nepusă 'n masă, a putut fi scăzut cu 30 la sută? Dar onor. comisie se înșală. E adevărat că drumul în cestiune nu face între prieteni nici 9 milioane, de vreme ce garele sunt acoperite cu stuf și cu rogojină veche. Dar între prieteni face și 20 de milioane. Rugăm pe comisie ca, de hatârul d-lui C. A. Rosetti și a copilașilor, pe cari e păcat ca să-i lase săraci, să binevoiască a primi prețul de 17 milioane. Mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le pot avea în această Românie căreia îi vorbesc limba, dar care parcă nu mai este țara mea. O țară străină. Andrei Pleșu: "Bărbații și femeile au unul asupra celuilalt o superioritate reciproc acceptată". Sunt așezat la o masă de la "Rogojina", terasă bucureșteană populară de pe lângă Foișorul de Foc. Numele i se trage de la niște rogojiini și farfurii pseudo-rustice agățate de pereți. Un cap de căprior mâncat de molii, cu un singur corn, atârnă și el pe un perete. Tot un cap
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
căprior mâncat de molii, cu un singur corn, atârnă și el pe un perete. Tot un cap, dar de cocoș, din ceramică, au lipit pe zid și țiganii din casa de peste drum. Văzut de departe, efectul este extraordinar, suprarealist. La "Rogojina" se pot găsi mici de calitate excepțională, bere bună, ieftină, rece și nebotezată. Clienți de la vlădică la opincă. Astăzi am văzut un grup de patru muncitori de la Apă-Canal în pauză de prânz. I-au cerut grataragiului să le frigă o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din acele care se cumpără din Obor pentru pisat usturoiul. Scafa era albă și contrasta cu buzunarul negru de unsoare. După asemenea bucurii vizuale îmi spun că merită să trăiești în România. (Pasaj adăugat ulterior: ca toate crâșmele veritabile și "Rogojina" a avut o viață scurtă. Ea a fost stricată, "spartă" prin plecarea unei "tanti" cu braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care asculta manele la maximum și căuta gâlceavă celorlați clienți. "Rogojina", cu spiritul său de veritabilă "crâșmă de cartier" (despre care a scris tare frumos odată și Vintilă Mihăilescu), a murit. Odată cu ea a murit și ultimul martor al unui anumit fel de a fi, balcanic și bucureștean deopotrivă.) 02 iulie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-a făcut raport și șapte zile la izolare. Și m-a băgat la izolare la celular. M-a băgat Într-o pivniță, Într-un beci mizerabil... Era acolo o somieră, cum sunt paturile de fier, și pe aia o rogojină, da’ pe care mi-o băga numai seara, ca să mă culc. Și era În luna ianuarie, și Înghețam de frig... Și mâncam numai la două zile o dată. Domne, și m-a ferit Dumnezeu, că nu m-am Îmbolnăvit... am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tipuri de celule. Gherla avea două celulare: Zarca, era vorba de cetatea veche, care era mai grea decât partea unde eram eu..., și celularul nou. Acesta avea În celulă, față de Zarcă și de celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nicolschi a Înțeles și el, o văzut că n-aveam cum să fiu legionar. Pe urmă o iarnă am stat pe un bac pentru grâne... Acolo cum se trăia? Ne-o pus niște paturi din fier, cu tablă, și fără rogojină, fără nimica, dormeam direct pe ele. Și până pe la 2-3 noaptea când adormeam, tremuram și ne Încălzeam din tremurat, pur și simplu. Și să dormi pe un frig din ăla crunt, cum o fost pe Dunăre... nu o fost ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de nasturi și țesătoria. Eu am fost dus la cizmărie... Ați schimbat și celula sau ați rămas În același loc? Tot În aceeași celulă. Și alături de mine a fost pus Zbranca... El a dormit mult... Adică n-aveam pături, aveam rogojini. Pe jos era mozaic și pe el era o rogojină, și pe aia dormeam. Ați apucat să vorbiți cu Zbranca? Cum să nu? Păi, stăteam seara, povestea el de viața lui de la Câmpulung, de baluri și de toată tinerețea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ați schimbat și celula sau ați rămas În același loc? Tot În aceeași celulă. Și alături de mine a fost pus Zbranca... El a dormit mult... Adică n-aveam pături, aveam rogojini. Pe jos era mozaic și pe el era o rogojină, și pe aia dormeam. Ați apucat să vorbiți cu Zbranca? Cum să nu? Păi, stăteam seara, povestea el de viața lui de la Câmpulung, de baluri și de toată tinerețea lui. Nu părea reeducat, dacă vorbea așa deschis... Era destul de deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic, nici sobă, nici Încălzire, nimic. Iar vara Îți dădea numa’ o rogojină, nici măcar o saltea. Am fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată m-au pedepsit de primul Crăciun pe care l-am făcut acolo... Când eram la Mislea la atelier și lucram, veneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zis. Cu gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și câteva rafturi erau pline de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică ochii pentru a-l Întreba. - E o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
datorită aerului. Lumina soarelui de aici este complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de zece, cealaltă de șase rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de zece, cealaltă de șase rogojini - , un salon în stil chinezesc, un hol de trei rogojini, baia, sufrageria și bucătăria. La etaj se afla o cameră în stil european, cu un pat mare. Atât aveam în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii de file, prima antologie de poezie japoneză celebră și cea mai voluminoasă din literatura universală. Conține poeme compuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de ecou sau de replică la prima treaptă a întîlnirii mele cu Mexicul. Căci există călătorii care nu se termină niciodată. Vă veți duce în locul cu agave sălbatece pentru a ridica o locuință de agave și cactus, pentru a împleti rogojini de agave și cactus. Și vă veți duce în locul de unde provine lumina și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]