575 matches
-
și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-a lungul ultimilor treizeci de ani ai vieții sale, n-a ieșit decât de două ori din casă, și În acele două ocazii s-a urcat pe acoperiș! Dimineața și seara, era acolo, așezat cu picioarele Încricișate pe o rogojină pe care trupul său o tocise, dar pe care n-a vrut niciodată s-o schimbe sau s-o repare. Dădea instrucțiuni, scria, Își punea ucigașii pe urmele dușmanilor. Și, de cinci ori pe zi, se ruga, pe aceeași rogojină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rogojină pe care trupul său o tocise, dar pe care n-a vrut niciodată s-o schimbe sau s-o repare. Dădea instrucțiuni, scria, Își punea ucigașii pe urmele dușmanilor. Și, de cinci ori pe zi, se ruga, pe aceeași rogojină, Împreună cu vizitatorii de moment. Pentru cei care n-au avut niciodată prilejul să viziteze ruinele de la Alamut, nu este, fără Îndoială, inutil să precizăm că acest loc nu și-ar fi dobândit o asemenea importanță În istorie dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți, În vreme ce eu dormeam În căsuța din fundul grădinii, Întins pe o stivă de trei rogojini, ea a căzut pradă celei mai neîndurătoare insomnii, pentru că, În zori, mă chemă să vin, Îmi ceru să mă așez turcește la dreapta ei, Își puse cele două fiice la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită. Începu prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
drept vorbind, dar am făcut și eu o constatare. Conform regulamentului căminului, studenții din anii I și II stăteau câte doi în cameră, iar cei din anii III și IV aveau camere individuale. Camera pentru două persoane măsura cam șase rogojini, mai degrabă lungă decât lată, iar ferestrele erau prevăzute cu cercevele din aluminiu. În dreptul lor se găseau două birouri și două scaune, dispuse astfel încât ocupanții camerei să poată învăța spate-n spate. În partea stângă a ușii se aflau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din inima acelui abis nemărginit. Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălțimea de treizeci de metri și diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri. 1 Steagul }\rii de la Soare-R\sare. Kimigayo este imnul național al Japoniei. (n. tr.) O rogojină măsoară 90/180 cm. (n.tr.) 1 T\iței semipreparați. 1 Localitate în apropierea ora[ului Tokyo. 1 Universitatea Tokyo. 2 Eticheta cere ca, cel puțin la început, cel mai tânăr să se adreseze în termeni politicoși celui mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
decât un pat, un scaun și două perne. În balcon mai era o măsuță de scris, care aparținea probabil tot odăiei. Nici o cadră pe pereți, nici un dulap, nici o oglindă. ― În pat doarme Chabù, spuse ea, zâmbind. ― Și d-ta? ― Pe rogojina asta. Mi-o arăta de sub pat; o rogojină subțire ca pânza, făcută din pai de bambù. Eram emoționat; parcă m-aș fi aflat dintr-o dată în fața unei sfinte. Am adorat-o aproape în acea clipă. Dar ea avu un râs
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În balcon mai era o măsuță de scris, care aparținea probabil tot odăiei. Nici o cadră pe pereți, nici un dulap, nici o oglindă. ― În pat doarme Chabù, spuse ea, zâmbind. ― Și d-ta? ― Pe rogojina asta. Mi-o arăta de sub pat; o rogojină subțire ca pânza, făcută din pai de bambù. Eram emoționat; parcă m-aș fi aflat dintr-o dată în fața unei sfinte. Am adorat-o aproape în acea clipă. Dar ea avu un râs ascuns și-mi spuse aproape de ureche: ― De multe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
elev și profesor, în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
singura lumină numai boarea albastră a felinarului. ― Astăzi începe prietenia noastră, nu e așa? mă întrebă Maitreyi foarte dulce, luîndu-mi ceașca goală. ― De ce astăzi? Eram prieteni mai de mult, de când am început a vorbi împreună serios. Se așeză iarăși pe rogojină și îmi spuse că, dacă am fi fost prieteni buni de tot, mi-ar fi destăinuit tristețea ei. Am rugat-o, și tăcea mereu, privindu-mă. Am tăcut și eu. ― Robi Thakkur n-a fost astăzi la conferință, vorbi. Mărturisirea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am stat niciodată, spusei la întîmplare. ― Aș vrea să rîmîn singură, vorbi ea după o pauză, sfârșită, obosită, ducîndu-se să se întindă pe rogojina din balcon. Ieșii, îmi pusei cu greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
covorul tău de plante de apă? Trestie! Marusia se plesnește cu palma peste frunte, mândră și ușurată că și-a amintit. Covor de trestie? se miră Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușurată că și-a amintit. Covor de trestie? se miră Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul, cine altcineva! izbucnește Niusea cu năduf. Păi atuncea spune și tu "se tencuiește". Ei, da, sigur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Niusea. Nu, draga mea, tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul, cine altcineva! izbucnește Niusea cu năduf. Păi atuncea spune și tu "se tencuiește". Ei, da, sigur! Se putea să nu-mi găsești tu nod în trestie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tu niciodată nu le nimerești! Covorul de trestie se cheamă rogojină! Uite vezi, și la asta mi-am amintit cum îi zice! Aha, da, așa e, rogojină, cum am putut să uit? Și atunci cum, pune rogojină pe tavan? Nu rogojină. Se pune trestie. Și peste el tencuiește? Cine tencuiește? Proprietarul, cine altcineva! izbucnește Niusea cu năduf. Păi atuncea spune și tu "se tencuiește". Ei, da, sigur! Se putea să nu-mi găsești tu nod în trestie! În papură. Doamne, ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Jibrieni, sat de lipoveni de unde se putea merge cu caicele pe mare până la Vâlcov. Iar de la Vâlcov toate drumurile erau posibile dar numai pe apă: Chilia, Câșlița Dunăre, Tulcea, Reni Galați. Aici l-am întâlnit și pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu inițiativă, trudă și respectul legii, colectivizarea prin atâtea jertfe, schingiuiri, asasinate, condamnări... (vezi Caietele: Arhiva Asociației foștilor deținuți politic din România), Canalul Morții, lagăre de muncă silnică, penitenciare cu ferestre oblonite, paturi de fier sau priciuri de lemn cu rogojini pe ele sau cu pături-deșeu, încăperi fără încălzire iarna, cu WC-uri în hârdaie, cu tinete în celule, supraaglomerare, inacces la corespondență și medicamente, mâncare scârboasă, bătăi, înjurături, toate pe spatele foștilor prim-miniștri, miniștri, intelectuali de toate categoriile, scriitori
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mărginaș, abia așteptau să poată da o fugă pînă acolo. Era nevoie să treacă pe acolo, pentru ca femeile să se poată duce după târguieli. Și adevărul e că totdeauna trebuia să stea cineva acolo, pe terenul cumpărat, În coliba de rogojini și tablă, dacă o părăseai o clipă riscai să intre cineva și să se instaleze Înăuntru. Erau permanent cu gîndul la casa lor și nu le mai rămînea timp să stea de vorbă cu Julius decît În mica lui sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care nu semăna cu nici un altul. " Aș vrea să mor acolo... Nu doresc nimic altceva, gândi Scarlat stăpînindu-și un hohot mic. O dugheniță în care să vând pizza și clătite, jumătate de metru pătrat care să fie al meu, o rogojină, un ghiveci de leandri. Signora Rosa sau Giuseppinna sau Angelina să-mi zâmbească dimineața, să mă supăr pe micul Corado pentru că-mi necăjește canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei. Piloții de furtună sânt puri pentru că ei mor la fiecare decolare. Mă binecuvîntați? Nu, vă asigur, nu e cazul. Singurul meu merit e că nu mai vreau să dorm în același pat sau pe aceeași rogojină cu trecutul meu... că îmi caut, încă, declarația mea de dragoste. Și nu vă grăbiți să-mi atrageți atenția că pentru a ne face declarațiile de dragoste trebuie mai întîi să trăim. Asta m-ar sili să vă așez în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din somn cu lampa aprinsă și oarecare agitație în rândul alor mei. Ce se întâmplase? Ora sfârșitului lumii viețuitoare îmbogățea gospodăria noastră cu apariția unei vițele frumoase cu pete de alb pe firavu-i trup ce tremura în mijlocul casei pe o rogojină și învelită cu un levicer. A apărut, în ciuda celor spuse, vițica noastră frumoasă pe care am și numit-o Florica, de la aspectul ei frumos și care după aceea avea să fie un adevărat izvor de lapte în anii următori. Am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
înțeleg de ce surâdeau piloții Laurei. Piloții de furtună sunt puri pentru că ei mor la fiecare decolare. Mă binecuvântați? Nu, vă asigur, nu e cazul. Singurul meu merit e că nu mai vreau să dorm în același pat sau pe aceeași rogojină cu trecutul meu... că îmi caut, încă, declarația mea de dragoste. Și nu vă grăbiți să-mi atrageți atenția că pentru a ne face declarațiile de dragoste trebuie mai întâi să trăim. Asta m-ar sili să vă așez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să poți coborî adînc În sinea ta și să gîndești dincolo de parametrii tăi obișnuiți. Dacă Înveți cîteva exerciții simple de respirație și niște mișcări minimale, vei evolua atît de repede Încît te vei speria și tu. Scaunul din avion este rogojina ta de yoga, Wakefield. Zborul cu avionul poate fi exercițiul tău de yoga. Acum, dă-mi voie să te Învăț cîteva exerciții de respirație. Wakefield i-a refuzat oferta și a părăsit biroul iritat. A Început să plouă de Îndată ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe Vita Sackville-West, erau plivite și vesele. Pe marginea bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]